Intr-o familie exista doi copii: unul care e plecat in strainatate si altul care ramane in casa parinteasca sa aiba grija de parinti. De ce parintii sunt atat de nerecunoscatori si il considera,, cel mai si cel mai" de fiecare data pe cel plecat departe? Copilul care ramane cu ei si suporta toate capriciile varstei a treia nu are nici un merit?

Părinţii rareori sunt recunoscători.
Am mai scris pe-aici şi repet: Părinţii în cea mai mare parte a timpului le fac RĂU propriilor copii chiar dacă poate desori nu vor asta dar aşa iese mereu.
Cum se rezolvă asta? Cu şocuri!
Au nevoie de un şoc!
Ia mută-te vreo 6 luni de-acasă pe motiv că nu te simţi apreciată!
Succes!

Cunosc un caz asemanator. Ce pot sa zic? Doar sa te intaresti si sa cauti sprijin acolo unde il poti gasi.
"12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare." (Coloseni 3)
De ce a ales Olarul sa faca dintr-o bucata de lut un vas de cinste si din alta nu, nu stiu. Dar tot Olarul spune ca a luat un vas dintr-un loc si l-a pus in altul.
Domnul sa fie cu tine.

Dupa parerea mea, parintii il iubesc pe cel care este ''sarman'' ratacit prin lume, iar cel care ramane acasa langa ei si se descurca nu i se da binete. Asta este viata si noi in calitate de copii trebuie sa ne facem datoria fata de ei chiar daca ei au acest comportament.

Probabil e fratele cel mare si i-a dat mura-n gura iar cel mic suporta, parintii isi fac griji pentru cel plecat in strainatate daca e bine sa nu i se intample nimic asteapta bani de la el...motive sunt multe

Probabil parintele nu considera ca cel ramas langa el ii suporta toate capriciile, ci dimpotriva, ca are un sprijin, are parintii mereu langa el, spre deosebire de cel plecat, care e pe cont propriu, deci de unul singur. In plus, timpul vindeca ranile, parintilor le este dor de fratele plecat si isi amintesc doar partile lui bune, in timp ce fratelui ramas ii vad zilnic partile mai putin bune.
Pentru a intelege gandirea parintilor in astfel de situatii poti citi si pilda fiului risipitor din Biblie, in care este vorba despre mult mai mult decat un copil plecat in strainatate.

Ba copilul care ramane cu ei are foarte multe merite!
Dar si copilul plecat in strainatate este madria parintilor ca a reusit sa faca ceva foarte bun in viat.
Oricum nu e corect sa iti compari copiii.

Buna.stiu ce simti. fratele meu de 4 ani sta cu iubita s-a mutat de acasa. el este laudat lui ii dau banii parintii desi are servici.eu nu am servici ci ajutor social dar imi cer chirie sa stau cu ei. le suport certurile si scandalurile zi si noapte de 32 de ani. le fac cumparaturi le spalam vase; aragazul iubitul meu le spala baia si din prosti nu ne scoate. dupa parerea mea fratele meu a fost iubit de ei este mindria lor desi a facut mai putine prosti decit mine.de cind s-a nascut a primit tot ce ti-a dorit. eu doar cu munca si am primit decit injuraturii si nemultumirii.nu este vina ta. stii ce le-ar trebui parintilor nerecunoscatorii; dusi la azil sau sa te muti la casa ta si sa nu ii mai bagi in seama niciodata.sa ii steaerga la fund celalalt copil.copilul care a plecat in strainatate iti traieste viata. si tu te imbolnavesti de nervi si albesti la par si iti trece viata linga ei. nu este vina ta. parintii tai nu au educatie cum nu au nici ai mei. orice ai face nu este bine.nu o sa se schimbe niciodata din pacate.ne chinuie si ne maninca ficati cum zic eu. nu merit asa ceva.nu m-au iubit niciodata nici nu ma iubesc.si vor sa scape de mine. de aia se poarta urit. daca ai pleca vreo 2 zile sa vezi ce frumos vorbesc.am plecat la o prietena sa vezi dupa aceea ce frumos vorbeau. uni parintii isi iubesc doar un copil nu pe amindoi. poate este si la tine la fel.nu sti ce au in cap. dar este un chin sa stai cu asa parintii.eu sint cu amindoi acasa si cu buniva. crede-ma nu ai rezisa 2 zile cu ei. la 25 de ani aveam par alb. m-am tuns ca eram plina de par alb.acum la 32 am albit si mai rau. daca as avea banii de garsoniera as pleca.nu vor fi recunoscatori niciodata.asa au fost crescuti sa faca fite. daca ar veni razboiul ar muri de foame. daca vrei sa stai linistita stai la casa ta. ca o sa iti maninci tineretea e pacat. ani nu se intorc

Parintii nu sint nerecunoscatori niciodata, doar ca lor le este mai mult dor de cel plecat.este si acesta un fel de ''capriciu''. dar nu cred ca ei nu vad meritele copilului care ramane. Mai este inca posibil ca parintii sa nu-si fi dat seama cit de mult inseamna fiul (care ramine), cit de mult ii ajuta si ca le-ar fi extrem de greu fara

Buna, sunt si eu in aceeasi situatie, stiu pea bine cum e.Ba am mai investit si o groaza de bani in casa parintilor, iar acum dupa 10 ani de santaj emotional ma vad in situatia de a pleca cu familia mea pannu prea tarziu si salas naibi totul dar sa am liniste si fericire. Imi este greu pentru ca sunt foarte sufletista, dar consider ca am suportat si prea mult si nu are rost, tot cel plecat e mai iubit si chiar daca am facutn niste investitii tot in doua se va imparti mostenirea, asa ca nu are rost sa raman. Poate ar fi indicat sa pleci pana mai ai timp, oricum nu iti va fi rasplatita suferinta eu stiu pentru ca suport de 10 ani si nici o schimbare, de cate ori suna sora eu si sotul suntem nulitati, m-am decis sa plec pentru ca am si 2 copii mici nu nu merita sa ii sacrific si pe ei. minodorafaje@yahoo.com