Intrebarea asta o pun pentru prietena mea. Eu nu stiu ce sfaturi sa ii mai dau.

Se simte singura si isi doreste sa isi faca un iubit, dar nu reuseste. Dat fiindca suntem apropiate, pot descrie cu lux de amanunte despre ce e vorba:

A avut o singura relatie. S-a terminat prost, a fost inselata, desi spune ca totul mergea bine in aparenta.
Ca fire, e o tipa directa, sincera, cuminte, independenta, sociabila, fara vicii majore si o duce bine pe toate planurile in afara de cel sentimental. E o tipa pe care o respect mult si nu inteleg de ce naiba inca e singura. M-am gandit ca firea ei dominanta s-ar putea sa ii indeparteze pe oameni, dar nu cred, cunosc tipe infipte, mahalagioaice care au iubiti si ea nici macar nu e nepoliticoasa, doar stie sa se apere si sa nu se lase calcata in picioare. Virtute, nu?

Problema ei este ca, indiferent pe unde umbla (loc de munca, evenimente, cunostinte comune, internet etc) da de tot felul de persoane depravate care incearca sa o faca sa se simta prost fiindca nu are de gand sa se bage in relatii poliamoroase (adica unde e acceptabil ca partenerii sa se culce cu mai multa lume, chiar si intr-o relatie)/ca nu vrea sa faca sex de la prima intalnire/ca nu vrea sa faca sex cu multa lume, sa isi exploreze, cica, sexualitatea. Inteleg ca unele persoane nu vad o problema cu astfel de comportamente, dar, va dati seama, ea e altfel si vrea pe cineva compatibil, nu sa isi schimbe firea pentru ceva ce, in opinia mea, nici nu e normal.

Ca aspect, arata bine, nu e urata. Nu e nici cine stie ce model, nici Muma Padurii, adica la fel ca majoritatea populatiei.

Ca prietena, am putut doar sa ii zic ca e mai bine sa fie singura decat in compania unui barbat nepotrivit. I-am zis sa vada printre prietenii ei daca e cineva care chiar nu ii trezeste interesul. Daca a fost vreodata cineva, nu a fost reciproc, din pacate. I-am zis ca e o persoana super, de o calitate rara. M-a intrebat la ce naiba o ajuta daca, la varsta ei, unii au pana si copii. Are 25 de ani.
I-am mai zis ca am fost si eu singura multa vreme si ca am dat de iubitul meu cand ma asteptam mai putin, ceva ce multora se intampla si ca poate asta ii va fi si ei soarta. "Da, dar astept de doi ani si nimic nu se intampla!" zice.

Cum poate prietena mea sa isi gaseasca pe cineva bun? Ce sfaturi puteti sa ii dati?

Iti zic de pe acum: ce ai descris despre prietena ta este cumulul motivelor pentru care nu va primi prea curand relatie.

Fire dominanta: eu nu intru intr-o relatie sa "fiu dominat". Spune-i prietenei tale ca un barbat e ala care ofera relatia. Voi femeile vreti relatie, noi vrem sex. Voi oferiti sexul, noi oferim relatia. Fara noi si acordul nostru, nu exista relatie. Sexul feminin e infinit mai disperat dupa relatie decat ala masculin, asadar sexul masculin ofera relatia. Asta fiind spusa, ce are ea de oferit intr-o relatie? O fire dominanta? Nu multumesc. Prefer o femeie supusa, placuta atat fizic la vedere, cat si cu personalitate dulce sau supusa, genul de femeie care imi mangaie orgoliul mai des decat penisul, si care le face pe amandoua excelent, si orgoliul si penisul. Vorba aia, eu ofer relatie, eu decid cine primeste sau nu relatie. Eu chiar si singur fiind, nu am nici un motiv sa ies din zona mea de comfort ca sa se simta prietena ta bine ca are relatie. trebuie sa ofere ceva, ceva relevant mie (sex, orgoliu mangaiat bine). Eu stau bine mersi si singur, nu ma plang. Am prieteni, am jocuri, ies unde vreau, fac ce vreau, joc ce vreau, am cunostinte in agenda la care dau un telefon si ma pot duce pentru o partida rapida de sex cand doresc si chiar daca n-as avea m-as duce la escorte si tot nu m-as plange dupa relatie. Relatia nu este neaparat ceva necesar mie, dar e ceva necesar prietenei tale ca femeie. E datoria ei sa faca conceptul de raltie cat mai placut si atragator pentru barbat. Nu ma intereseaza cat de dominanta e. Eu nu m-am nascut sa fiu sclavul unei muieri. PUNCT!

Nu vrea sex din prima. Nu trebuie din prima, dar daca trebuie sa astept, daca trebuie sa indur abstinenta de dragul ei, sa-si vada de drum singura ca pana acum. NIMIC nu spune "NU TE VREAU" mai clar si mai tare decat asteptarea aia cretina pentru sex. Expresii precum: "nu sunt pregatita inca", "hai sa mai asteptam", "tu numai la sex te gandesti?", "sexul e ceva animalic, trebuie sa ne concentram pe spiritual" ma fac sa fug mancand pamantul in directia opusa. Viata e prea scurta pentru a astepta o muiere frigida, mai ales cand exista altele care abia astepta putina afectiune sexuala. Eu nu am sa ofer relatie prietenei tale doar ca sa indur abstinenta. Daca prietena ta nu este capabila sau dispusa sa ia in considerare nevoia mea biologica, sa se duca dracului. PUNCT! Eu nu stau sa astept pe nimeni. Nu sunt nevoit sa astept pe nimeni.

Ce sfaturi ii dau? S-o lase mai moale cu nevoia de dominare, sa scape de frigiditate si cu conceptul ca sexul e ceva naspa, sau e naspa pentru ca vrea barbatul asta. Daca nu vrea sa se faca placuta barbatului, de ce mai spera la relatie? Ca oricum nu va primi. Noi barbatii oferim relatia, NOI. Noi decidem pentru cine ne sacrificam timpul liber si libertatea si decidem asta bazandu-ne pe ce primim inapoi. Daca primim inapoi abstinenta, dominare, isterii si o fire combatativa care ne surmeneaza dupa ce venim acasa dupa o zi de lucru, atunci NU NE TREBUIE! Da, ai citit bine, un barbat cand ofera relatie sacrifica timpul lui liber si libertatea in general in sepranta ca va obtine printre altele si sex. Daca prietena ta vede ceva naspa in asta, atunci nu e pregatita pentru relatie. Vrea relatie platonica cu barbati? Sa-si caute barbati ghei sau alte femei. Daca vrea relatie clasica, spune-i ca trebuie sa tina cont de nevoile barbatului intai de toate: sex mancare, liniste, supunere. Supunere nu inseamna sclavie, inseamna sa nu fie genul care sa-i faca zile fripte barbatului ei de fiecare data cand el decide ceva sau isi exprima o opinie. Nimic nu ma enerveaza mai tare la ofemeie decat nevoia ei constanta de a combate, contrazice si a discuta alegerile mele, de asemenea daca incearca sa preia controlul relatiei cu nevoia ei de dominare. Ca sa-i creasca sansele, spune-i ca ar fi cazul sa invete ea sa faca primul pas si nu prin limbajul subtil feminin, ci direct. Poate exista barbati timizi care o plac dar timiditatea lor combinata cu inabordabilitatea ei, fac si cea mai mica interactiune imposibila. E un munte care nici un barbat, mai ales unul timid nu e dispus sa-l urce, oricat de mult ar place-o acel barbat. Daca ea asteapta ca barbatul s-o incante intai, inseamna ca va fi singura muuuuuult mult timp. Ori lasa deoparte firea dominanta si se face cat mai abordabila posibil, ba chiar sa dea semne de usuratica incat sa fie usor abordabila chiar si de cei mai timizi, ori sa invete sa abordeze ea direct cand vede pe cineva care ii place. Nu se poate astepta un barbat timid sa treaca si peste timiditatea lui si peste scutul ei de femeie dominanta. E mult prea mult pentru oricine, mai ales pentru cineva care e prea timid dar o place. Vrea relatie, trebuie sa compromita, MULT! Vrea dominanta si independenta? Are deja asta acum. Orice ar alege, nu e treaba niciunui barbat sa compenseze pentru toate asteptarile ei. Nu le poate avea pe toate. Trebuie sa renunte la cate ceva sau sa nu renunte la nimic si sa ramana singura ca si pana acum. Arata-i te rog comentariul meu. Asta-i punctul de vedere a unui barbat. Eu nu accept sa fiu dominat, nu accept sa astept pentru sex, nu accept ca atunci cand vin stresat de la servici sa ma astepte stresul nr 2 acasa ca are ea chef sa ma domine si sa imi arate cine conduce relatia, relatie care EU am oferit-o. EU. Relatia e pentru femeie, dar in relatie este vorba despre MINE. Eu trebuie sa fiu multumit intai, pentru ca eu o ofer.