Iubirea adevărată e condiţionată şi de iubirea celuilalt?

Da,se alimenteaza cu ea!

Bună.
Iubirea nu este condiționată!
Pa, pa.

Iubirea lui Dumnezeu, iubirea unui parinte, nu. Dar daca perseveram in iubire neimpartasita fata de cineva de sex opus, e obsesie, nu iubire.

Da.trb sa foe iubire reciproca. daca nu e,nu exista dragoste
daca dragoste nu e,nimic nu e, nici soare nu-i, nici viata nu-i

Desigur! Cum ar putea exista iubire adevarata doar din partea unuia?

În niciun caz. Dacã iubeşti cu adevarat, iubeşti indiferent de ce simte celãlalt pentru tine. A, îţi doreşti ca sentimentele celuilalt sa fi fost aceleaşi? Desigur, nu este nimic rãu în asta, dar dacã dragostea ta merge pe principiul: "Cat iubeşti, atât esti iubit(ã)", atunci nu este adevãratã. "Mãsura iubirii este de a iubi fãrã mãsurã".

Scopul dragostei adevãrate nu poate fi acela de a crea acelaşi sentiment în inima celui iubit, ci în primul de a-l face fericit. Esenţa puterii vine din propria inimã. Poate cã eu iubesc un om care nici mãcar nu a observat cã sunt acolo, dar când îl vãd fericit nu mai conteazã dacã ştie cã sunt acolo sau nu…

Fiecare persoana iubeste in felul lui. Nu poti sa obligi pe cineva sa te iubeasca, dar nici tu nu poti fi obligat.

Nu.Iubirea adevarata nu e conditionata de nimic. Ferice de cel care o simte.

Da.daca iubesti si nu esti iubit, obosesti la un moment dat, tot oferins si nep[rimind nimic in schimb.dar in iubire nu poti sta sa calculezi cine da mai mult.trebuie sa fii altruist si sa mergi pe principiul cel ce da este mai fericit decat cel care primeste.iar celalalt daca iubeste sicer va face la fel.

Dacă scopul dragostei e de a creea iubire, de unde esenţa puterii pentru asta? Termenul de "condiţionat" sună denaturat in faţa unui sentiment curat sau privind la rece e ceva realist?