Iubirea invinge orice (iubirea de cuplu reciproca)? Chiar si atunci cand parintii nu sunt de acord si sunt in stare sa faca orice sa te desparta de cel iubit? Chiar si daca toata lumea, toata familia e impotriva voastra si nu le-ati facut nimic si va intoarce spatele? Mama mea a facut o gramada ca sa ma ia de langa el: amenintari, batai, tinandu-ma in casa, etc si va mai face si altele.
Eu intotdeauna am crezut si cred in continuare ca indiferent de ce ar fi daca iubirea este adevarata si este din partea ambilor parteneri o sa treaca peste tot. Pe mine nu m-a interesat vreodata ca un baiat sa aiba bani, nu stiu ce conturi, masini sau sa fie plini de muschi, etc, ci doar sa ma iubeasca si sa ma respecte, dar se pare ca pentru ceilalti nu e de ajuns doar atat.
Cand toti s-au intors impotriva noastra si au vazut ca nu ne pot despartii cei din jur ne-au zis ca nu putem sa traim singuri, fara lume, ca trebuie sa tinem cont si de ceilalti, dar cum daca ei nu vor sa ne vada impreuna?
Vreau sa mai aud si alte pareri, daca se poate.
Multumesc frumos!

Deci daca tu il iubeste si el te iubeste nu mai conteaza nimic sa stii. vorbele vecinilor tai nu coteaza a prietenilor.si tot felul de sfaturi. ce ati vorbit voi ( adica sa ramaneti impreuna) asta conteaza

Te-ai uitat la prea multe telenovele şi nu ai spus practic nimic, niciun motiv care m-ar face să fiu de acord cu ei sau cu tine. Iubirea orbeşte şi poate nu vezi defectele pe care le văd alţii.

Am aceeaşi opinie cu Spineshivers.

Inseamna ca te pot interesa si eu. N-am bani, n-am masini, n-am conturi in banci, n-am muschi deci ramin deschis la discutii.

Sa dea dracu' daca am gasit pe undeva inghetata de lamaie...

De cat timp esti cu el?

Nu ne dai prea multe detalii. Locuiesti cu el sau cu parintii? Oricum, inversunarea tuturor impotriva lui imi da de gandit.Sunt pro dragoste indiferent de ce zic ceilalti, chiar si parintii, dar sa fii convinsa ca e intr-adevar dragoste, nu doar pasiune oarba sau amagire de nevoie emotionala.Eu zic ca timpul va arata in cazul tau daca a meritat sa lupti pentru dragostea ta.Trebuie sa va iubiti mult si sa aveti puterea de a trece peste orice impreuna, chiar daca asta presupune sa traiti izolat de cei dragi.Doar de voi depinde ce compromisuri va asumati.Succes!

Depinde de varsta pe care o ai, am patit si eu o chestie de genul da mama a fost alaturi de mine, eu am peste 18 ani asa ca ne-am mutat impreuna de 3 ani, si intr-un final nimeni nu a mai comentat, chiar ne ajuta toata lumea, poate nu ai o varsta potrivita pentru o relatie sau poate el e problema, nu poti lupta orbeste, iubire nu inseamna doar iesiri in oras, sarutari si sa faci dragoste, mai ai si responsabilitati pentru ca omul respectiv si tu aveti nevoie de mancare, de haine curate, de bani pentru a va intretine si multe altele, poate asta incearca sa iti explice parinti tai, ca odata ce o relatie devine serioasa ai si indatoriri ca si partenerul tau, in afara de faptul ca va iubiti trebuie sa va si gospodariti, ca daca n-ai bani de mancare si spargi gandaci pe masa de la bucatarie nu stiu ce chef de dragoste mai ai. daca iubirea ar fi atat de simpla ar intelege-o toti. oricum ati facut voi ceva de sunt impotriva voastra.

Pentru intrebarea "Iubirea invinge orice?" raspunsul meu este nu, suntem spalati pe creier de cand suntem mici cu mii de povesti si filme si vrem sa credem ca asa este dar adevarul este ca in realitate nu este ca in povesti si in cele mai multe cazuri iubirea pierde detasat, eu personal cunosc zeci de cazuri in care doi oameni s-au despartit desi se iubeau, alte cateva zeci in care nici nu au fost impreuna, din diferite motive si nici un caz in care iubirea sa persiste mai mult de 5-10 ani dar poate sunt eu un caz special sau poate sunt cinic si cretin, nu stiu. In orice caz, eu nu iti spun sa renunti, doar parerea mea si cat despre restul intrebarii tale nu ma pot pronunta deoarece, dupa cum s-a mai spus, nu am destule informatii.

Daca voi trai vreodata o iubire impartasita in care sa nu imi lipseasca nimic fii sigur ca voi lupta cu oricine si orice, chit ca e mama, tata, frate, sora sau stiu eu cine. Iubirea e pe primul loc. Se poate. Eu stiu ca daca intalnesc o fata asa cum caut si putem fi impreuna voi proteja aceasta relatie prin orice mijloace.

Eu sunt de acord ca exista dragoste care poate invinge orice insa depinde aceasta de varsta pe care o ai tu si respectiv baiatul(omul) de care esti indragostita, daca aveti resurse materiale din care sa puteti trai, daca va hotarati sa formati un cuplu independent. Chiar daca tu nu-ti doresti un om cu stare materiala si sunt de acord cu tine in acest sens, este totusi necesar ca sa aveti un venit, castigat din munca voastra, din care sa puteti trai, fara sa fie nevoie sa va intretina parintii tai ori ai lui.
Dragostea, orice s-ar spune "trece prin stomac" in sensul ca, daca incepeti un trai in comun, este necesar sa aveti resursele necesare din care sa puteti plati chiria pentru locuinta in care veti sta si de prima necesitate, sa aveti banii necesari pentru a putea sa va cumparati de mancare.
Iubirea are suisuri si coborasuri si daca e doar o pasiune trecatoare, la prima "baie rece", cand va treziti ca nu aveti din ce trai, este posibil ca pasiunea, cum a aparut asa sa si dispara. Dragostea insa statornica, care sa-ti ofere echilibru si care sa te faca sa fii convinsa ca, fara "omul" tau nu poti sa-ti duci zilele, poate invinge orice obstacole. Daca esti insa adolescenta si depinzi de parinti si nu ai inca un statut social propriu, este bine sa nu-ti intorci familia impotriva ta pentru ca vei regreta, ei sunt cei ce-ti asigura traiul zilnic si in acest caz trebuie sa le accepti opinia. Daca se vor convinge ulterior ca, baiatul pe care-l iubesti, este un baiat bun, care si el la randul lui ar fi in stare sa faca totul pentru tine, atunci cred ca si parintii tai il vor accepta si totul o sa fie f. bine pentru voi. Este cazul insa sa asteptati pana veti avea conditiile metariale pentru dragostea voastra si atunci va veti putea lua viata in propriile maini si veti putea trai asa cum va doriti.
Din cele descrise de tine in intrebare rezulta ca, voi va iubiti intr-adevar si ca, sunteti sortiti unul pentru altul si in acest sens este bine sa discutati amandoi si sa hotarati ca este cazul sa mai asteptati putin pana sa incepeti viata in comun, pana ce veti putea voi doi sa va asigurati cele necesare traiului in comun, pentru a nu fi dependenti de "mila" parintilor, care este clar ca nu agreaza aceasta dragoste si pe care voi nu i-ati convins ca sunteti un cuplu indestructibil si eu cred ca, doar timpul ii va convinge de acest lucru, asa ca sfatul meu este sa asteptati putin pana ce apare "soarele si pe ulita voastra".
Ganduri bune, sa fiti sanatosi si sa va iubiti in continuare, dar sa aveti diplomatia sa nu treziti dusmanii din membrii familiilor voastre, pentru ca snagele apa nu se face si veti suferi amandoi daca nu-i veti avea in preajma voastra, mai ales atunci cand va veti afla la vreo rascruce a vietii.

Eu am 18 ani si ceva si el are 22 de ani. Suntem de 8 luni si ceva impreuna. Nu sunt de acord cu el doar din cauza ca eu am un statut social mai bun si el lucreaza in constructii, isi castiga traiul decent dar nu este o meserie cum "i-ar placea mamei" si cica eu nu pot sa traiesc cu un om ca el, ca nu as avea niciun viitor. Mai este si fizicul, ca nu ne potrivim. Si el e din provincie si eu sunt din Bucuresti (dar acum suntem amandoi intr-o tara straina). Noi ne intelegem bine. Nu vreau sa ma mut cu el deocamdata, pentru ca mai am un an de scoala si apoi voi putea sa imi castig si eu singura painea. Mama nu a zis ca e baiat rau, ci din contra il apreciaza ca munceste si isi intretine si mama el. Familia lui nu are nimic impotriva noastra, ci doar cei din familia mea si cunoscutii. Mama face orice ca sa ma ia de langa el, i-a zis in fata ca nu e pentru mine si ca nu are ce sa-mi ofere, si l-a facut in toate felurile si dupa cum a mai zis: M-a tinut in casa ca sa nu ies, mi-a luat laptopul, telefon, a dat in mine, ma jigneste, daca am iesit undeva a venit cu mine, etc. Cu toate astea, el a vorbit cu tata si a incercat sa vorbeasca si cu ea, dar nu se poate face nimic. Macar tata ma sustine si ma intelege, desi zice sa avem rabdare. Asta si facem.
Multumesc inca o data pentru toate raspunsurile.

Iubirea invinge orice ar fi. spun asta pentru ca am vazut un caz real. sora mea are un prieten de etnie rroma, familia mea nu l-au acceptat, a luat bataie, a fost pedepsita, i-a taiat parul. si pe degeaba. uite ca acum tot sunt impreuna si se iubesc si sunt fericiti. si nu se mai baga nimeni.

Este o diferenta destul de mare intre voi, diferenta de pregatire poate fi un impediment serios in relatia voastra, chiar mai mult decat parintii. Gandeste-te ca vei lucra intr-un birou si vei auzi vorbe de genu "ui la proasta aia, nu si-a gasit decat pe unul fara scoala". Sau ca in afara de casa si familie ce subiecte de conversatie ati mai putea avea? Dar referitor la munca, asta se intampla mai mult la noi, in vest oamenii vad altfel munca.
Totusi, parintii tai nu ar trebui sa se opuna cu atata inversunare, mai bine sa va lase impreuna, timpul sa decida.

Fa ceti spune inima
dar ea in considerare parintii ce spun

Exact in aceeasi situatie sunt si eu, tot din cauza ca el lucreaza in constructii si nu o sa pot avea un viitor alaturi de el. Avem 5 luni de cand suntem impreuna, intalniri pe ascuns, pana a aflat de la niste vecini si au urmat zile grele pentru mine, deoarece imi interzicea sa mai ies afara. Ar face orice sa ma desparta de el; la inceput eram foarte hotarata sa fac ce imi spune inima, dar cand vad ca nu ma inteleg deloc cu ea, parca as lasa tot balta, doar ca il iubesc si imi fac rau singura...Eu am 17, in curand 18, iar el 21.Nu exista noapte in care sa nu plang, e oribil, chiar nu stiu ce sa mai fac, nu intelege ca eu il iubesc si mi-ar face rau daca m-ar desparti de el.

In primul rand iti multumesc pentru raspunsul care mi l-ai dat la intrebare.Intotdeauna am considerat ca odata ce te poti baza pe persoana iubita poti trece peste jignirile parintilor.Si eu am parte de asa ceva aproape in fiecare zi.Eu am 20 de ani si sunt cu el de3 ani e o relatie frumoasa dar la distanta...motivul pentru care parintii mei nu il accepta sunt parintii lui, tata nu are, iar pe mama lui maicamea o considera o femeie"usoara".Lucru asta nu il pot spune lui ca l-ar durea. Oricum ma doare enorm comportamentul ei si cand o aud"iti vreau binele" nu ma ajuta deloc ca mai rau imi face. Sper sa pot merge mai departe ca si pana acum dar nu stiu cat o sa mai pot tinand cont ca el e foarte departe de mine dar stiu ca ma iubeste mi-a demonstrato de foarte multe ori.Iti urez succes si tie si sa ai puterea care ai avut-o si pana acumpupicei

Buna ma numesc cosmin deci sunt tot intro situatie dificila am cunoscut o fata putin spus o printesa si va jur din suflet ca o iubesc foarte mult dar problema e ca nu-s acceptat de parinti ei ca am doar 8 clase ca nosa pot intretine o familie si sai daruesc tot ce vrea ia dar eu cred ca cu dragostea invingi totul si treci peste ori ce moment cel putin asa cred eu dati-mi va rog si mia un sfat cei de facut?