M-am gandit sa va spun si voua povestea vietii mele.Atat de trista, de altfel!
Am 16 ani si locuiesc la tara.Parintii mei nu au fost tocmai "parintii ideali". De cand ma stiu, in familia mea au existat certuri, batai, scandaluri din cauza tatalui care consuma bauturi alcoolice, era gelos si credea ca mama il inseala.Si acum e la fel.Mama ii vorbeste si ea urat.De exemplu:"Firi-al dracu cu mama ta".
Avem o gospodarie destul de instarita, doua case si masina.Nu vad ce ne-ar trebui mai mult. Dar am impresia ca viata mea e o ruina.
Parintii imi reproseaza tot timpul ca nu fac nimic, dar ii ajut cum pot.Mama ma face animal, vaca, imputita, proasta si tampita. Tata imi spune ca:"pute pamantul sub mine". Sunt foarte curata si ingrijita.Nu vad de ce imi spune asa.
Nu de putine ori am mancat bataie de la tata atunci cand greseam cate ceva iar el se enerva pe mine.Cand se certa cu mama sau dadea in ea, eu incercam sa ii iau apararea si el imi dadea o palma sau doua si ma punea sa ies afara din camera, apoi ne intreba de ce plangem.
De multe ori, atunci cand ei se certau sau se bateau, mi se facea rau.Imi batea inima foarte puternic si tremuram foarte tare.Imi aduc aminte ca de 2-3 ori am incercat sa ma duc afara si am cazut pe hol.Imi amortisera foarte tare picioarele si mainile si tremuram toata.
Mai am un frate.Are 10 ani si nici cu el nu ma inteleg prea bine. Vorbeste urat(injura) si nu-l pot dezvata de acest obicei.
De invatat, invat destul de bine.Intotdeauna am avut medii peste 9.50.
Am avut prieten, dar m-am despartit de el acum 2 luni, dupa o relatie de 9 luni.Parintilor nu le-am spus nimic despre el.Sunt sigura ca nu ar fi fost de acord cu relatia mea cu el.Sunt genul de oameni care la prima greseala pe care as face-o mi-ar spune:"Te gandesti numai la gagici". Asta mi-au spus cand i-am zis mamei ca-mi place de un baiat(asta anul trecut).
Sunt foarte emotiva si plang din aproape orice.Nu am prieteni si sunt extrem de rusinoasa.
Uneori chiar imi doresc sa nu fi existat.
In plus, de parca toate astea nu ar fi de ajuns, sunt bulimica sau cel putin asa cred.(de 11 luni). Am vorbit cu doamna psiholog a liceului si m-a ajutat destul de mult, mai ales in privinta bulimiei.
Astept sfaturile voastre, iar cine vrea sa vorbim, sa-mi lase mesaj cu id-ul.Va rog sa ma iertati ca am scris atat de mult!

Este o poveste cu adevarat trista si imi pare rau. adevarul este ca ai trecut prin multe si pari o fata puternica, curajoasa, desteapta.ar tb sa vb cu parintii tai si sa i intrbi dc se poarta asa mai ales cu tine. poate cu timpul asi vor da seama de felul in care s au purtat cu tine si ati vor cere iertare... povestea ta chiar m-a impresionat eu nu pot sa ati dau f mult sfaturi deoarece nu am trcut prin viata si nu vreau sa ati dau un sfat gresit. cred ca tb sa vb cu o ruda despre asta sa te ajute.

Eu iti dau un sfat. Du-te si zii asta la rudele tale mai apropiate.Ori du-te la protectia copiilor si zile totu. La 18 ani iti recomand sa pleci urgent de langa ei ca altfel iti distrugi viata de tot. Sper ca te-am ajutat.PA!

Hey cred ca putem fi prietene
imi pare rau pentru tine sincer, si eu am trecut prin aceeas situatie pana au pus punct. ( pentru mine a fost unu rau dar bine in acelasi timp)
putem vb daca vrei
pitik_pitik08 - id d mess
>:d< fii tare :*

Te compatimesc... dar nu cred ca poti face ceva in legatura cu asta.

Buna.daca vrei poti sa te duci de acasa la o prietena sa stai la ea. daca nu, indura 3 ani pana mergi la facultate si ai sa mergi la camin.sau ai putea sa vorbesti putin cu ei, sa le spui ca esti bolnava, sigur se vor induiosa putin si ca ei cand se certau iti batea inima foarte tare si ti se facea rau(incidentul cu holul).ai putea sa-i zici unui profesor/profesoare mai de incredere sa vorbeasca cu ei.succes,sper ca te-am ajutat

Cu injuraturile e normal si eu am 10 ani...auzi dar stiu ca sunt parintii tai dar daca o iubesti pe mama ta cand se iau la bataie de ce nu sun la politie? stiu ca suna cam stupid ar asta ar trebui sa faci...

Doamne! Povestea ta m-a impresionat foarte mult aproape ca imi vine sa plang si asta la bune.Nu am cuvinte ce sa iti spun.Scuze ca nu te-am ajutat dar habar nu am ce sa iti spun.Saraca de tine sa supori atata durere si chin din cauza celor dragi!

Nu-i nici o problema ca ai scris atat de mult,insa din perspectiva mea esti exagerat de pesimista,poate gresesc poste asa e felul tau de a fi,daca ai fost deja la psiholog ai facut bine insa familia ta pare neschimbata,poate nu te inteleg eu nu am avut asa ceva in casa mea nici macar o injratura nu am auzit,parintii mei sunt ok nu se cearta nu ma bat dar logic ca exista si momente cand ma cearta cand gresesc sau exagerez sau nu invat,dar parintii mei nu au fost asa niciodata,totusi imi place sa sper cu gandul la expresia "cauta dincolo de luminita de la capatul tunelului" poate unii nu vor intelege dar in fine,fi optimista razi, zambeste, iar daca vrei sa scapi de fratele si parintii tai nu zic ca este o solutie dar stai mai mjlt cu prietenii cerele ajutorul.Sunt sigura ca te vor ajuta! Succes si sper ca te-am ajutat cat de putin...

Paii... In primul rand buna. Povestea ta mi se pare "rupta" din filme cu fiecare rand citit ma intristam mai mult. Nu`ti face griji, dupa ce vei fi majora vei face ce vrei cu viata tha Cat despre personalitatea ta nu am ce comenta. prietenii adevarati te iubesc asa cum esti:X

Primul lucru care trebuie sa il faci este sa termini cu vaicareala! Cu cat pui mai mult pui accent pe problemele tale, cu atat se vor agrava. Uita-te la oamenii care in ciuda conditiilor nefavorabile in care traiau au ajuns sa faca lucruri marete! P.S.: am inteles ca situatia ta financiara nu-i chiar rea, cu banii pe care ii ai, ai putea foarte bine sa-ti comanzi cartea : "Termina cu vaicareala si fa ceva cu viata ta" de Larry Winget (o gasesti pe net). Bafta

Buna, imi pare rau pentru tine stiu cam cum te simti fiindca prietena mea cea mai buna are o situatie foarte asemanatoare cu a ta si de multe ori plange si imi spune ca nu mai rezista, isi doreste sa nu se fi nascut pana si fratele ei mai mare o cearta si nu o crede buna de nimic la fel ca parintii ei, dar eu ii spun ca trebuie sa reziste macar pana poate pleca de acasa si atunci o sa ii simta lipsa si o sa regrete ce au facut cu ea in toti anii si la fel iti spun si tie, sa rezisti si sa continui sa inveti bine sa ai sansa sa mergi la o facultate sau sa gasesti un loc bun de munca si sa le demonstrezi cat de tare s-au inselat in privinta ta. astfel o sa le para rau de felul in care te-au tratat si o sa isi dea seama ce fiica speciala au. Mult noroc si nu uita ca viata merita sa fie traita!:}

Daca ceea ce spui e real imi pare sincer rau pentru tine. Vroiam sa iti spun doar ca viata merge inainte oricum. Sa nu iti treaca prin cap sa faci vreo prostie! Doar cei slabi recurg la acel gest extrem (de a-si lua zilele). Cei puternici merg inainte. Cateodata viata ne da un pumn iar noi cadem jos. Avem datoria sa inercam sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Cateodata viata ne ia la bataie, atat la propriu cat si la figurat. Si asta se poate schimba, daca noi invatam sa tinem bine garda. Sper ca ai inteles ce am vrut sa zic! Incearca sa gasesti pe cineva (profesoara, psiholog, politist chiar...) si sa ii spui ce ne-ai zis aici si noua. Ai grija de tine! Suntem alaturi de tine.

Daca ceea ce spui e real imi pare sincer rau pentru tine. Vroiam sa iti spun doar ca viata merge inainte oricum. Sa nu iti treaca prin cap sa faci vreo prostie! Doar cei slabi recurg la acel gest extrem (de a-si lua zilele). Cei puternici merg inainte. Cateodata viata ne da un pumn iar noi cadem jos. Avem datoria sa inercam sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Cateodata viata ne ia la bataie, atat la propriu cat si la figurat. Si asta se poate schimba, daca noi invatam sa tinem bine garda. Sper ca ai inteles ce am vrut sa zic! Incearca sa gasesti pe cineva (profesoara, psiholog, politist chiar...) si sa ii spui ce ne-ai zis aici si noua. Ai grija de tine!

Buna, imi pare rau pentru tine stiu cam cum te simti fiindca prietena mea cea mai buna are o situatie foarte asemanatoare cu a ta si de multe ori plange si imi spune ca nu mai rezista, isi doreste sa nu se fi nascut pana si fratele ei mai mare o cearta si nu o crede buna de nimic la fel ca parintii ei, dar eu ii spun ca trebuie sa reziste macar pana poate pleca de acasa si atunci o sa ii simta lipsa si o sa regrete ce au facut cu ea in toti anii si la fel iti spun si tie, sa rezisti si sa continui sa inveti bine sa ai sansa sa mergi la o facultate sau sa gasesti un loc bun de munca si sa le demonstrezi cat de tare s-au inselat in privinta ta. astfel o sa le para rau de felul in care te-au tratat si o sa isi dea seama ce fiica speciala au. Mult noroc si nu uita ca viata merita sa fie traita!

E un caz destul de grav.Te sfatuiesc sa o rogi pe profa ta de psihologie sa vorbeasca cu ai tai poate le schimba anumite conceptii.Si stai linistita soarele va rasari si pe strada ta.
Incearca sa nu mai vezi lucrurile dintr-o perspectiva atat de negativa.Gandeste-te ca ai noroc ca nu e mai rau de atat. Poate ca asta e hopul tau major in viata pe care trebuie sa il depasesti.Si nu mai pune la suflet.Fii tare

Buna! ID meu este "gabitssaa" sa ma adaugi ca sa vorbim!
Nu mai fi trista viata merge inainte vei avea parte si de noroc si de lucruri placute! Te sustin ca toti cei de aici!>:d:d

As vrea sa fii tare si sa mergi inainte vei trece peste toate astea.

Alexandrapisicutza85 idul meu dai add si vb acolo

La fel e si povestea mea de viata
doar ca la mine amandoi se imbatau
am abandonat scoala din cauza lor
am trait 2 ani pe strazi si ma gazduiau strainii
acum am propria casa, lucrez nici nu vreau sa aud de ei
sa moara amandoi
o luam si pe soramea dar ea a preferat sa ramana

Termo.size@yahoo.com

si te iertam ca ai scris mult

Imi place foarte mult povestea ta si eu chiar te cred, ai trecut prin multe experiente mai putin placute, dar capul sus! Viata contiunua. gandeste-te ca esti o fata inteligenta cu medii mari si asta conteaza. Poate te vei impaca cu prietenul tau si o sa fie si mai bine. Eu zic sa incerci sa vorbesti mai mult in special cu mama ta. Trebuie sa aveti o relatie foarte buna.Trebuie sa te deschizi astfel incat sa ii poti spune orice.Dar ai colege si te poti apropia si de ele. Sincer sper ca situatia ta sa se poata imbunatati.Mult succes in continuare in tot ceea ce faci!

Buna! Povestea vietii tale mi-a ajuns pana in adancul sufletului! Nu stiu ce sa spun : imi pare foarte foarte foarte rau pentru ce ti se intampla! Daca simti nevoia sa vorbim iti trimit prin mesaj privat id-ul meu! pa-pa!

Alina_gabriela_99@yahoo.com
Baga-l si vorbim cred ca pot sa te ajut mult...mama mea este psiholog.

Dupa parerea mea esti o pare sincera si oneste.
Esti o fata inteligenta si emotiva

Imi pare rau de tot pentru tine, nu am cum sa te ajut, nu as stii cum. aproape m-ai facut sa plang

Ma inpresionat povestea ta foarte mult...

Heii...cred ca putem fi prietene..cauta'ma pe facebook.hortolomei ana maria...sau la id-ul hortolomei.anamaria

Buna uite mi-ar place sa aud si restul povesti, am uitat sa ma prezint ma numesc Gabriel, actor, poet si scriitor.
Uite acesta este contul meu de facebook Gabriel Stefan daca nu il vei gasi lasă-mi numele contului tau.
Nu stiu daca vei raspunde vreodata dar astept...te pup ai grija de tine.