M-am saturat de viata! Sunt foarte suparata in ultimul timp. M i se parte ca tot ce fac e rau si ca parintii mei nu sunt multumiti nici o data de mine. Ce sa fac sami revin din starea asta?
Fii sincera cu tine, si cu noi! Dupa câte am văzut pe acest site suntem multi, de varste fel de fel, experienţe diferite... Spune-ne cand apare o nemultumire a părinţilor tăi şi ce ai făcut tu înainte de un astfel de comentariu. Sunt convinsă că te putem ajuta să înţelegi " de ce?" şi cum să eviţi pe viitor astfel de situaţii. Nu eşti singură! Încearcă, cu curaj să vorbeşti cu noi! Cu drag, Gabi
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nuu, nu dispera... Fiecare dintre noi avem la un moment dat aceasta impresie, doar ca unii aratam mai mult, altii reusesc sa se ascunda total! Parintii ne iubesc enorm de mult si mereu vor mai mult de la noi, mereu vor sa ne critice pentru ca ei isi inchipuie ca aceasta critica e constructiva.
Dar nu! Nu toti parintii stiu sa se comporte cu copiii lor! In loc sa le spuna: "e bine, fata mea, dar se poate si mai bine", ei zic direct "NU e bine", iar aceasta negatie imediat ni se imprima in creierash si ne sperie, ne dezamageste si ajungem sa credem ca da, nu mai facem nimic bine. Iti inteleg starea!
Gandeste-te la prietenii tai, la scoala, la frumusetile vietii si vei uita de micile incidente din casa! Citeste o carte, ia o prietena la shopping, plimba-te in parc sau fa ceva constructiv: curatenie, o mancarica buna, sa ai o intiativa inteligenta! 
pup :*
Răspunde
Intra mai des aici, fa-ti prieteni, povesteste-le ce se intimpla si vei primi cu siguranta un sprijin. Nu dispera di asta, viata este un dar, este frumoasa, trebuie sa deschizi ochii si sa privesti partile bune. Schimba-ti poza cu una mai optimista, chiar cu poza ta. Stii sa zimbesti? Te rog zimbeste la noi. Esti frumoasa si trebuie sa treci peste orice.
Pentru ca incepe(sau este) adolescenta! Si o sa mai dureze citiva ani!
Intereseaza-te si o sa vezi ca majoritatea celor de virsta ta au pb. asemanatoare.Sunt convins(din proprie exp.) ca si parintii tai sunt bulversati., dar sa nu te indoiesti nici un moment de faptul ca te iubesc.
Draga mea, esti la o varsta cand ai o sensibilitate deosebita si crezi ca familia ta, nu te intelege si te critica fara motiv. Eu cred ca te superi pentru unele nereusite ale tale, dar nu pot sa-mi inchipui ca, tot ce faci tu, este criticat de parintii tai ca fiind prost facut. Am impresia ca, ai generalizat putin problema, care este cu mult mai simpla. Familia ta, parintii tai vor ca si tu sa te antrenezi la viata, de zi cu zi si sa faci si tu anumite treburi prin casa si probabil ca, pe unele din ele le mai "rasolesti" putin, cum se zice in limbajul curent si atunci iti atragi criticile parintilor tai. Fii convinsa ca, acele critici pe care ti le fac parintii sunt o dovada de iubire, ei vor ca tu sa inveti sa faci treburile cat mai bine, sa te comporti cat mai frumos cu cei din jurul tau, sa realizezi pentru tine un inceput de viata promitator, iti pretind acest lucru din dorinta de a nu fi pusa in situatia ca tu, mai tarziu, sa fii criticata de straini, pentru modul cum realizezi unele lucruri pentru ca, acest lucru iti va cadea cu mult mai rau.
Ai incredere in fortele tale si cand te apuci sa faci o treaba concentraza-te pe ea si atunci sunt absolut convinsa ca o vei face cum nu se poate mai bine.
Cred ca nu este lipsit de interes faptul ca, tu sa ai o discutie prieteneasca cu parintii tai si sa le spui la ce concluzie ai ajuns si ca, din aceasta cauza, nu mai ai incredere in fortele tale. Ei nu-si imagineaza ca tu iei in tragic cele ce-ti spun ei pentru a te corecta. Fiecare dintre noi poate gresi realizand unele lucruri, dar acest lucru nu trebuie sa ne demoralizeze ci, trebuie sa ne indemne, sa o luam de la capat, pentru ca atunci sa reusim ce vrem sa facem. Ai incredere in tine, in fortele tale si in dragostea neprecupetita a parintilor tai, pentru ca, numai asa poti izbandi si poti sa ai curajul de a te simti implinita atunci cand terminand o treaba, vezi ca aceasta ti-a reusit. Poate ca parintii tai nu cunosc o metoda mai blanda de a-ti spune ce gresesti, sfatuindu-te ce sa faci ca sa reusesti, dar sa stii ca au si ei o scuza, meseria de parinte nu se preda la nici o scoala, invata si ei odata cu copii proprii cum sa se comporte cu acestia. Unii au mai mult tact, mai multa indulgenta, dar in fond si acestia spun acelasi lucru ca, ai gresit atunci cand acest lucru este evident. Traieste viata gandind pozitiv, fa-ti un anturaj de colegi, priteni, cu care sa mai schimbi unele impresii, iar concluzia la care ai ajuns ca, te-ai saturat de viata, elimin-o compet din gandirea si vocabularul tau. Viata este frumoasa, ea merita traita, chiar daca uneori nu este asa cum ti-ai dori, incearca sa te scoli in fiecare dimineata si sa-ti spui in gand ca :"Azi este o zi frumoasa, voi avea parte numai de realizari pozitive in viata mea, sunt o supravietuitoare si vreau sa-mi reuseasca tot ce intreprind" si vei vedea ca, gandind pozitiv te vei simti mai bine si vei reusi sa te multumesti pe tine, in primul rand si apoi pe cei apropiati tie. Succes si sa incepi de azi sa gandesti numai lucruri pozitive, sa zambesti mai mult si sa fii fericita, pentru ca fiecare dintre noi ne dorim sa avem o viata buna, dar si de noi depinde daca acest se va realiza.
Toata viata ce o avem este o incercare de la Dumnezeu si nu ii plac oamenii slabi, capul sus...rabdare si va veni pofta de viata!
Daca tu nu esti multumita si impacata cu tine cu vrei ca parintii tai sa fie multumimi de tine.Incearca sa gandesti pozitiv si vei vedea ca vei atrage catre tine lucruri bune, iti recomand sa privesti filmul ''the secret'' in mod sigur iti va schimba viata, iti spun asta pentru ca eu eram o persoana care avea impresia ca totul imi e pe dos.zambeste larg si incearca in primul rand ca fie multumita cu tine, asta e cel mai important.
Mda...si eu patesc la fel...de altfel chiar azi am un moment ca ala...multe probleme acasa...probleme cu baietii...si eu zic de multe ori ca asa vrea sa mor... da dupa aia stau o klipa si ma gandesc ca moartea nu e o solutie, ...asta e soarta., ...fiecare dintre noi are un destin...si nimeni nu si`l poate schimba...asa ca fii tare si incearca sa dicuti cu parintii tai.,...
...incearca sa iti gasesti singura raspunsurile la toate intrebarile care te macina... oricum... u ar trebui sa stii k orice parinte isi iubeste copilu`indiferent de comportament...de felul`cum vborbeste...nu conteaza...nu exista parinte care sa nu isi iubeasca copiii...ai grija de tine...
Parintii nu vor fi niciodata multumiti de tine fiindca nu sunt probabil multumiti nici de ei.Important e sa fi tu multumita de tine si de ce se intampla in viata ta.Ca sa-ti revi din starea asta trebuie sa-ti gasesti o preocupare sau pe cineva care gandeste la fel ca si tine cu care poti comunica pe diverse teme
buna seara vreau si eu sa vb cu cineva despre probleme mele;( cu 2 ani in urma mi-a murit surioara mea de 5 anisori. de atunci viata mi se pare un adevarat calvar... urasc tot ce e imprejur mi se face tiama de tot si de toti. dupa moartea ei un coleg de al meu de clasa ma sustinut practic in momentele cele cele mai grele dupa cum a urmat eu si el niam indragostit unul in altul. dupa aia el mi-a propus intilnire si eu fiind nesigura pe mine nu puteam sa-i dau nici un raspuns p-u ca va inchipuiutzi si voi nu ma intilneam cu nimeni niciodata si el era sa fie primul baiat.imi era rusine sai rasp DA ca il iubesc si ca vreau sa fiu cu el dar totusi ceva ma oprea asa ca i-am cerut tip dupa asta el nu a mai pomenit de asa ceva si a inceput sa ma numeasca sa ma loveasca intru cuvint sasi arate ca ma uriste ( CU TOATE CA OBSERVAM CA INCA MAI TZINE LA MINE DAR NU VREEA SASI MAI ARATE P-U CA SE TEMEA CA IAR IL VOI REFUZA ) cu toate ca nu i-am zis nici da nici nu i-am cerut timp sa ma gindesc dar dupa cum vedeti acest timp el nu era gata sa mi-l acorde.;( dupa asta trecuse un an eram in relatii normale tot ne impacam ne sfadeam si tot asa timp diun an. acest an l-am iubit ( dupa parerea mea si el pe mine doar ca nu dorea sasi arate ) dupa asta incercam sa-l uit cu orice pret si esiam cu un prieten de al lui tot coleg de al meu de clasa zicea ca ma iubste si ca nu poate fara mine dar eu nu-l iubeam nici macar nul placeam. dar totussi stiind prin ce trec eu. adica ca iubesc si nu mi se ofera aceeasi la schimb am acceptat sa es cu el ori de cite ori venea la mine dra jur ca niciodata nu mam sarutat cu el absolut niciodata nu ii dadeam voie sa ma atinga. dupa asta a plecat in GRECIA.si a stat jumate de ann incepusem deja sal iubesc. 4 luni eram impreuna.adica ma rog ma suna vb pe net.si tot asa 4 luni la rind. il iubeam deja mi se facusera dor. el din ce in ce era mai indiferent si mai indiferent fata de mine. dupa asta am intilnit un baiat ft ft dragut ma iubeste tine enorm la mine dar ce folos? daca eu nu-i pot oferi iubirea ceea pa care ar trebui so merite el.deja suntem de 9 luni impreuna.si ne impakam dar eu cu el nu sunt fericita.incerc mereu sai satisfac placerile sa vb frumos sai arat ca "TZIN LA EL" cel putin asa sa creada el.;((((( nu stiutiu ce sa fac? cel mai mult ma gindesc la cel care e plecat acum in CRECIA trebuie sa vina acum la anul nou... mentzionez ca dupa parerea mea el inca mai tine la mine dar si in acelasi timp ma uraste. p-u ca ma rog l-am schimbat pe actualul meu prieten. dar el ma uraste din simplu motiv ca mereu asculta de prietenii lui care la rindul lor ma urask si ei.si a ajuns si el sa ma urasca. dar mai tzin si la asta de aici care cu mult timp in urma il iubeam acum a mai ramas ceva in suflet dar nu prea mult pur si simplu simt nevoia de a vb cu el deseori. in fine ce sa fac? 3 baieti sunt dintre care la actualul nu tzin deloc. la cel care ma ajutat sa depasesc momentele grele tzin undeva vreo 30% din 100% si la cel de la GRECIA probabil ca tzin undeva 90% si simt ca el tine vreo 60% precis. ce sa fac? cum sa procedez. mentionez ca peste 2-3 luni trebuie sa plec in amerika definitiv doar ca numai in vacanta de vara voi veni aici in ROMANIA. ce sa fac?
Buna nu mai gandi asa pentru ca stiu prin ce treci dar eu cred ca e mai bine sa privesti in fata si nu spune ca m-am saturat de viata nu-i asa ti sa pare tie asa am fost eu si inca mai simt dar multi prieteni mi-au spus sa nu mai gandesc asa ca nu-i bine deloc nu cred ca cineva nu-i mutumit de tine eu cred ca sunt uite stiu prin ce treci daca vrei ti las id-u meu dumitrica_gaby mai vorbim multe
raspuns alesFii sincera cu tine, si cu noi! Dupa câte am văzut pe acest site suntem multi, de varste fel de fel, experienţe diferite... Spune-ne cand apare o nemultumire a părinţilor tăi şi ce ai făcut tu înainte de un astfel de comentariu. Sunt convinsă că te putem ajuta să înţelegi " de ce?" şi cum să eviţi pe viitor astfel de situaţii. Nu eşti singură! Încearcă, cu curaj să vorbeşti cu noi! Cu drag, ramona
Da loritrebui sa inteleaga ca ea nu e singura o ingeleg da trebui sa ne uitam in fata si sa uitam trecutu si o sa fie bine ti promit
Lory eu am o situatzie mai dificila! eu m am saturat sa vad cum parintzii mei se ignora si si arunca priviri taioase! e suparator dar mai rau, e dureros! daca mai continua asa cred ca o sa ramana doar cu amintirea mea ca eu nu mai suport sa stau intr o casa ce emana numai ignorantza si dezgust
Buna Lory, eu ma numesc Alexandra si am 20 de ani.si eu am foarte multe probleme, dar sunt plecata de mult timp din tara si nu imi vad parintii prea des.Imi este foarte dor de ei.simt ca nu mai apuc ziua sa-i vad.si imi este foarte greu.Inca sunt mica si am nevoie de parinti.Incearca sa vezi partea buna a cerintelor lor.Cu siguranta nu iti vor raul.Incearca sa fii mai deschisa cu ei, poate asta te va ajuta.As vrea sa-mi fac prieteni aici.sunt mai mereu singura.si este foarte greu.cine vrea sa mai vorbim sa-mi raspunda cu o adresa de email.Va pup.Sa aveti o zi buna! Alexandra
Sa fii calma si fara nervi. Inainte sa faci ceva gandeste-te bine. Ghiar azi mi s-a intamplat sa simt la fel si eram forte trista si simteam ca sunt singura si sunt o povara pentru toti. Dar ai incredere in tine si cand esti trista cere azutorul cuiva. AI incredere in tine si gandeste-te intotdeauno ce faci. Sper ca sfatul meu sa fie de azutor.
Buna...Sunt Irina si aceleasi probleme le am si eu ca tine da la mine e putin mai rau pentru ca tatal meu bea si mereu face scandal ne bate pe mine si pe mama... m-am saturat numai pot am ajuns la concluzia ca o sa imi pun strangu de gat asa cum mi-a zis si el sa fac ca nu il intereseaza
Sincer si eu am avut probleme cu parintii mei si de fiecare data cand fac ceva. Ei nu-mi zic ca nu este bine ce am facut. Ei ma pedepsesc sau alte chestii.Cateodata imi vine sa ma omor dar nu pot pentru ca sunt atat de multe chestii in viata si trebuie sa treci mai departe. Eu azi am facut iar o prostie. Saptamana viitoare marti este ziua mea si am vrut sa-mi tin ziua cu prietenii 
dar se pare ca nu ma mai lasa sa o tin . Cateodata asa de mult imi urasc parintii incat imi vine sa plec de acasa si sa nu ma mai intorc. Dar o parte din mine vrea sa plece si una nu. Eu daca fac ceva gresit ei ma cearta si ma fac in toate felurile . Ei cred ca daca ma pedepseste o sa-mi revin si nu o sa mai fac asa ceva.Asa cred ca inteleg ei. Dar eu dupa parerea mea nu sunt o persoana ff intelegatoare iar cand ma pedepseste sau ceva de genu simt un fel de ura fata de parinti dar nu cred ca este bine. Nu stiu ce sa ma fac. Lory te inteleg ca si eu am acceasi problema aproape ca si tine. Ma numesc Cosmin am 16 ani. Incearca sa-i impresionezi cu ceva iti zic din interes personal. Mi-e mi-a mers asta odata dar dupa aia nu a mai mers pentru ca ei vroiai tot mai multe lucuri de la mine. Nu mai stiu ce sa fac ca m-am saturat intr-un fel de viata asta de rahat...
Lory Stiu prin ce treci iti garantez 100%. Numai ca la mine e un pic mai dificil. Parinti mei sunt despartiti de 13 ani de zile. Aveam eu un an. Mama si gasit pe altcineva cu care am stat pana acum un an jumate. Ea a 2 zi dupa ce s-a despartit si de al 2 a plecat in Italia. Si m-a lasat singura la o prietena de a ei. Mia fost foarte greu. La un moment dat aflu de la vara mea ca mama si-a gasit iar pe altcineva. Am crezut ca mor. Se comporta ff frumos cu mine imi trm de toate. A venit timpul sa plec si eu. Am ajuns in Italia. am avut impresia ca e usoara limba ca imi fac prieteni ies si o sa fie totul bine. incepusem sa urasc Italia sa zic ca vreau acasa imi e dor de prieten, prieteni si iar vreau acasa Nu mai vroiam sa invat limba nu mai vroiam sa mananc sa beau Eram total invers. Si sa nu o mai lungesc mult.Sa spun despre prezentul meu ...Sunt tot in Italia. Stau inchisa in casa Nu am prieteni, ma cert intruna cu al 3 prieten al mamei.Ma jigneste ma certa eu sunt rea si ii comentez, tip. Si tot asa Toata lumea ii da numai lui dreptate.Sunt complet distrusa. Dar stii uneori ma gandesc O sa se intoarka roata si o sa vina clipa in care eu voi zambi [
si alti vor plange. Asa fa si thu. sHi fii tare.Ca si mie mi se pare ca fac totul rau ca sunt proasta si asa mai departe Eu te lass id meu e fetitsa_lu_tati... daca vrei sa vb :* Team pupat si gandeste pozitiv
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
