Tot din cele mai multe familii procedeaza astfel, eu iti propun sa te muti, la o prietena, la bunici, la o matusa pentru scurt timp astfel incat sa ii dai de inteles tatalui tau ca a reusit sa te piarda, si arata-i cat mai multa indiferenta astfel incat sa sesizeze cat de grava este problema pe care insusi o cauzeaza!
Asta trebuie sa inceteze!
Familia ta nu este deloc unita. Cel mai bine ar fi sa il duci pe tatal tau la un psiholog pentru a-i spune toate problemele iar acela sa-l faca sa se mai linisteasca. Nu, nu este bine sa cresti in acest mediu. Dupa divort crezi ca va fi mai bine? Daca aceasta solutie nu te ajuta, suna la politie.
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Mama nu ia atitudine? Asta spui intr-un mesaj. Ea ar trebui sa apeleze la Politie. Dar daca nu o face, cheama tu Politia (112) cind face scandal sau, apeleaza la Protectia copilului. In ziua de azi tot mai multi barbati (tati) fac asa si nu este normal.
Nu cred ca ar vrea sa-i faca vreun rau tatalui ei.
Da, dar vezi tu, el nu se gindeste la fiica lui. De fapt, nu se gindeste deloc la familie si le face rau. El le face rau. Si atunci, ea nu ar trebui sa-si salveze viata?
Acest lucru tine de mult sau este doar o perioada? depinde foarte mult asta ca sa iti pot da un raspuns.
Tine din totdeauna, cred. Abia cand am mai crescut mi-am dat seama care e faza.Acum sunt deja majora.
Atunci,draga mea, cred ca solutia ar fi divortul de comun acord. Tatal tau este destul de posesiv din ce spui dar sper ca nu si bolnav psihic.Nu de alta dar presupun ca va veni vremea cand nu o sa mai stai cu ei.Sugereaza -le si o pauza.Eu nu cred ca divortul este imposibil.Totusi ar trebui sa ia mama ta atitudine aici, este ''pionul principal''..mai exista si terapie de cuplu asta daca nu vor sa divorteze. uneori un psiholog face multe, foarte multe.
Nu stiu ce are tata, dar acum 5-6 ani nu era asa.era cel mai calm si intelegator om.Cat despre divort, cand se cearta asa mai rau, amandoi zic ca divorteaza si par foarte convingatori.Eu am si vorbit cu mama (cu tata nu vorbesc mai nimic, oricum) de mai multe ori si sa stii ca divortul pare cam imposibil.Pentru ca mama ar vrea sa plece si nu poate, n-are bani.Asa ca se cearta, iar se impaca...de fatada, normal si asta e situatia.Cred ca toti am vrea sa divorteze, dar cand e vorba de partaj niciunul nu lasa de la el...si ajung iar de unde au plecat.
Si despre psiholog sau terapie de cuplu nici nu poate fi vorba.Ei sunt genul care nu-si exprima sentimentele si nu accepta solutiile astea "moderne".La ei daca nu e ca la revolutie, nu rezolva nimic.
HMMMMMMMMMMMMMMMM.
ma voi gandi la o „solutie" si in caz ca o idee imi va gadila neuronii te contactez printr-un mesaj, bene?
A, esti majora. Pai atunci, muta-te de la ei. Singuri, se vor intelege.
Bine.mersi pentru raspunsuri.
Iti urez o zi buna.
Omule,se pare ca ai ajuns in situatia mea de acum cateva luni, sti ce am facut eu? Cu toate ca am 14 ani si tata are aproape 50, el beea din luna in luna,adica o luna era treaz, o luna era muci, nu ne lasa sa dormim, o batea pe mama, zile de cosmar.
Pana intr-o zi cand eu si cu fratele meu de 21 de ani am luat o hotarare.
Pana aci ti-o fo nenorocitule, si l-am luat frumos si i-am spus cateva gen: Nu mai suport, asta nu e copilarie.Si chesti din astea,eu l-am si tarat pe jos, la propriu, bine era bat
Dar ideea este ca trebuie sa iei masuri.
Chiar daca esti copil, arata-i ca esti interesat si ca te-ai saturat, da-i expemple de prieteni de-ai tai care au niste parinti superi ok.
Mie imi pare rau pentru tine si sper sa rezolvi problema.Dar de unde esti?
Pai de multe ori i-am luat apararea mamei, pana m-am certat si eu foarte rau cu el. Apoi se impacau ei frumos si eu picam de proasta ca ma luam de tata si apoi nu mai vorbea cu mine.Dar si mama se bazeaza pe mine, deci...aia e.
Oricum,in viata sunt si momente nasoale,tu,da exact, tu trebuie sa iei atitudine, pune-i frumos pe scaune sau undeva unde e linistitor, preferabil in camera ta unde e calculatorul, si pune-le toate episoadele de la acest canal:
http://www.youtube.com/user/StudioB2kBS?feature=watch
In special cele cu tematica de iubire, de familie...Intelegi ce vreau sa spun.O sa fie mai intelegatori, sti cum e? Incercarea moarte n-are.
Ei, te rog sa le arati aceste videoclipuri, mie mi-a schimbat viata.
Tine-le morala...arata-le ca iti pasa ca gelozia nu trebuie sa exixte intr-o casnicie, mai ales de atata timp, presupun ca ai peste 12 ani.
Nu inteleg de ce tatal tau este gelos,spune-i la mama ta in primul rand sa fie mai calma cu el,sa accepte unele lucruri pe care le zice (nu cele cum ca il inseala) si sa fi si tu si ea mai bune cu el. Bineinteles asta dupa ce le areti videoclipurile pe care ti le-am dat si le ti o morala dupa ce au vazut.
Eu sincer,bine,fiind baiat am mai mult curaj,i-as spune intr-o zi.
-Mai tata,asa nu mai merge,m-am saturat de toate chestile astea pe care le faci,esti chiar patetic,daca chiar ai ceva cu mama stati frumos si lamuriti asta odata la masa frumos,nu sa ne auda toti vecinii,nu e frumos ceea ce faci,daca tu asa crezi ca e mai bine sa stii ca nu e,eu nu trebuie sa aud certuri in casa pentru ca asa ma voi dezvolta,prin certuri care la randul lor vor avea consecinte, fi mai rezonabil, trebuie sa ai incredere in mama, de ce tot vrei sa o urmaresti? De ce nu accepti ideea ca nu te inseala? Crezi ca dupa atatia ani de casnicie ea se intalneste cu altul? Pai eu iti spun ca nu cred lucruri de genul, mama nu pare a fi o femeie usuratica.Incearca sa ma intelegi tata, e pentru binele casniciei voastre si pentru binele meu, vrei ca cand voi fi si eu alaturi de sotul meu sa am numai certuri in casa? Nu, bineinteles ca nu vrei, pentru ca nu e normal.Incearca sa intelegi,mama nu iti este infidela,lipseste mult de acasa? Intreab-o pur si simplu,poate a avut probleme la servici,gandeste inainte sa acuzi pe cineva,mai ales daca nu ai nici o dovada,ai urmarit-o de cateva ori,ai gasit ceva suspect? Nu,bineinteles ca nu, mama niciodata nu te-ar insela, asa ca te rog sa fi mai bun, sper ca ai inteles ceva din ce ti-am spus si sa iei masuri pentru ca nu mai rezist.
Asta i-as spune eu daca as fi exact in situatia ta, multa bafta iti doresc.
Voi fi foarte dura dar chiar vreau sa vad ca iei in calcul si varianta mea.
Oricum te gandesti solutia practica este sa te muti de la ei. Cu cat mai repede cu atat mai bine. Dupa cum sti, ego-ul tau a depasit limitele bunului simt, ai ajuns sa te indepartezi de tine insuti, sa (te) visezi aiurea toata ziua. Normal ca nu poti sa te mai integrezi in societate cand intreg comportamentul tau este o disimulare de la dorinta egoista de a fi mai stiu eu ce geniu faimos. Trebuie sa "renunti" putin la tine, sa-ti gasesti un prieten de treaba (ceea ce nu inseamna imparatul planetei sau frumusestea universului), un baiat normal (sti si tu ca exista baieti ok) si sa faci cu el mult sex. Acestea sunt cele doua actiuni care te pot ajuta pe tine.Sa-ti gasesti un baiat de varsta ta, un baiat ok, este primul pas spre insanatosirea ta, inseamna sa nu mai proiectezi dorintele tale de preamarire personala in relatia cu prietenul (nu ti se pare ciudat ca tu nu alegi decat relatii la distanta?) Daca mergi pe drumul pe care ai pornit urmatorul pas este schizofrenia.
Cel putin asta cred eu, e foarte probabil sa ma insel, dar ia in calcul si varianta asta.
Te imbratisez.
Ok,mersi pentru sfat dar aici chiar nu era vorba de mine.Si daca am pus o intrebare despre relatia mea cu un baiat de la distanta, nu inseamna ca aleg numai relatiile astea.
Cat despre plecatul meu de la parinti, sincer e cam imposibil deocamdata.
Iti urez o zi buna.
Da,am zis aiurea ca le alegi numai pe ele. De fapt,relatiile la distanta sunt cele care tin la tine - cele in care te vezi in fiecare zi pe o perioada mai lunga nu sunt posibile.Ce e de inteles este ca nu lasi pe nimeni sa te cunoasca si faci asta din cauza acelei masti => relatii scurte (gen schimb gasti) si,daca sunt lungi,doar la distanta - fiind varianta care iti permite sa traiesti in visele tale despre tine vs adevarata tu. Totul se leaga in cazul tau si chiar daca te supara gandul, si tu faci parte dintr-o tipologie mai des intalnita decat crezi, o tipologie in care parintii au aceleasi defecte morale ca ai tai, in care copilul se amageste in aceleasi ganduri ca tine si nu constientizeaza ce e cu adevarat valoros fiind oprit din evolutia lui.Tu nu vezi ca nu te schimbi cu adevarat deloc daca ramai asa? Tu trebuie sa te schimbi dar intelegi oare conceptul de a te schimba? Intelegi ce inseamna sa devii mai buna cu trecerea timpului? De asta spun, acum esti ok, dar peste 10 ani vei fi la fel ca acum si atunci majoritatea vor fi deja mai evoluati decat tine. Tu crezi ca psihologia e o tampenie si chiar nu ai respect deloc pentru geniile care au muncit zeci de ani si au experimentat in cadrul acelei stiinte. Deschide ochii, incearca sa intelegi in ansamblu viata ta. Nu-ti fie frica sa apelezi la cineva intelept si sa fi sincera 100%. Nu iti e greu sa nu fii sincera cu nimeni niciodata? Ai impresia ca nimeni nu te poate intelege desi esti doar un om oarecare.
Nu prea vreau sa intru in detalii dar toate au si o explicatie tehnica (chiar teoretizata si cunoscuta de psihologi). Nu lasa lucrurile fara raspuns -de exemplu crezi oare ca nu exista o explicatie referitoare la faptul ca daca iti vei gasi un baiat care sa-si bata joc de tine si care te va trata sub ceea ce tu intelegi ca "demnitatea" ego-ului tau vei fi topita dupa el? Este imposibil de inteles pentru tine cum functioneaza inima ta dar tot ce faci este sa te inchizi in tine mai mult. Nu e ok sa mergi acolo unde nu te poti bucura de succesul altuia, acolo unde nu poti iubi pe nimeni din cauza ego-ului.
Ai incercat tu sa faci pe filozoafa dar nu prea ti-a iesit.Ai cam exagerat, incerci sa pari cu studii de psiholog dar nu le ai.sorry.
Da' vad ca ti-e al naibii de simplu sa ma caracterizezi drept viitoare nebuna, numai din niste intrebari.Crezi ca e corect?
In primul rand intrebarea era despre ai mei, nu despre mine..despre cat de sociabila sunt eu sau nu si in al doilea rand nu te amagi ca poti sa-mi faci profilul doar din niste chestii scrise pe un site, pentru ca nu poti.
Nu stii ce cred eu cu adevarat, ce impresii si ce personalitate am...crede-ma.
Si n-am zis ca psihologia e o tampenie, ci ca psihologii astia care se dau mari vindecatori de suflete, nu-s buni de nimic.Hai sa nu zic toti, majoritatea.
Asa ca data viitoare te rog sa raspunzi la subiect si sa nu ma mai caracterizezi pe ghicite. Daca vrei, desigur.
O zi perfecta sa ai!
Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Eu inteleg ca oamenii trag concluzii dupa puterea lor de intelegere. In cauzul tau se pare ca aceasta putere este mai limitata decat in mod normal, atata tot.
Ok.IN „cauzul„ meu citind ceea ce scrii tu clar sunt limitat..limitat la cuvinte.seara buna
Da.Acum daca ma gandesc mai bine cred si eu ca am tras prea multe concluzii din prea putine informatii. Sper ca tot ce am facut a fost doar sa-ti pun in fata si o varianta pe care nu luai in calcul. Scuza-ma, te rog. O seara buna.
Nu face nimic.
O seara buna si tie.