E simplu, relatiile sunt fragile si instabile ca sunt formate din oameni (in teorie) ca am mai vazut relatie intre oameni si diferite obiecte, dar asta e alta mancare de peste. Oricum nimic nu e vesnic, chiar si cele mai lungi relatii au la baza lor monotonie, dragostea aia mieroasa dispare dupa un timp, atractia la fel, ramai de multe ori impreuna din obisnuinta cu o anumita persoana sau pentru ca impartiti ceva comun care are o semnificatie importanta, cum ar fi un copil, o casa, o anumita avere bla bla. Daca apare monotonia care e cam inevitabil sa nu-si faca aparitia, daca nu faceti ceva sa iesiti din ea, e posibil sa se ajunga la infidelitate sau la despartire, nu zic ca toate relatiile sunt asa dar majoritatea se termina intr-un moment al vietii, dragostea aia idealistica din carti si filme nu exista.
Pai relatia caine-om, copil-parinte, alea tin la infinit, sunt diferite tipuri de relatii insa principiu e cam acelasi.
Bine, la copil e logic, ca ala nu sta pe capu tau in prostie, ala se joaca, is vede de treaba lui in camera lui, are prieteni.
Dar si cu cainele e monotonie, ba mai rau, ala nici nu vb, multe nu poti face cu el, si 16-17 ani cat e, aia il iubesc la fel de mult.
Nu ti se scoala "m-am plictisit de asta, iau altul mai frumos, mai colorat". Chiar daca mai ia unu dar nu se desparte de celalalt niciodata.
Si in al doilea rand viata e rutina, si cu altul e mai bine? E tot aia, casa, servici, mancat, plimbat, concediu odata pe an, culcat, vorbit.
Ce sa iesi din asta, ca asta e viata.
Si cu altul e la fel.
fijalb întreabă: