Ma simt singura si am o nevoie absurda de a plange, de a tipa, de a strange pe cineva in brate si de a-l auzi ca totul va fi bine...
Ma simt inutila, ma cert intruna cu oamenii din jurul meu, devin tot mai rece, irascibila, critica.In public sunt un om increzator in sine, dar cand sunt singura izbucnesc.Nu-mi vad rostul.
Oricui m-am deschis, a folosit macar o data lucrul spus impotriva mea. Mi-e frica sa mai spun cuiva cand sufar, de ce sufar, ce-mi doresc...Alteori mi-e doar rusine.
Am o nevoie absolut idioata de a iubi pe cineva si de a sti ca sunt iubita la randu-mi.Lucrul asta e aproape un ideal... Tanjesc dupa un spijin, dupa acel cineva care sa ma faca fericita prin simpla lui prezenta. A fost candva cineva, acum a disparut si el...
Ma cert cu parintii mei in continuu.Sunt obosita si nu ma mai pot controla, imi doresc doar sa ma lase in pace.Am 18 ani, dar ma trateaza ca pe un copil, imi vad mai tot timpul lucrurile pe care le fac prost si prea rar pe cele pe care le fac bine.Sunt satula sa mi se impuna idealurile si normele lor...Nu aud niciodata ce-mi doresc, oricum e gresit si irelevant in viziunea lor.
Sunt obosita, singura si in prag de examene.Simt ca cedez psihic si iar voi ajunge la punctul in care imi voi fi dispusa sa renunt la tot.Nu am mai nimic din ce-i doresc, iar oricat as munci pentru obtinerea acelor lucruri, parca fac asta in gol.Imi suna in minte in mod constant o intrebare-Daca nu voi reusi sa fiu asa cum imi doresc, cum voi mai putea trai?
Intrebarea e simpla si poate usor inutila... ce sa[mai] fac?
N-ai putea sa mai ai putintica rabdare? Ai suportat un numar de ani (nu stiu daca tu sau parintii tai au fost mai irationali - daca i-as asculta pe ei s-ar plange cam tot asa) dar acum ai o bila MAAARE alba. Dai examen si incepi o noua viata. Vor avea ochii pe tine ca si pana acum, dar vei fi mai departe, nu tot timpul in atentia lor.
Daca s-a nimerit sa dai examen la o scoala din alt oras va fi si mai bine, vei castiga libertate in ciuda incercarilor de control.
In oricare din cazuri, acum vei avea dreptul sa pui piciorul in prag sa le spui ca iti faci viata asa cum vrei tu. E o chestiune de luni. Vei castiga libertate intr-un ritm tot mai accelerat. Dupa cum pui cratimele cred ca vei sti ce sa faci cu ea. Dupa ce lucrurile se vor mai rezolva, vei avea timp in liniste sa revii la ei ca sa reconstruiesti o relatie mai armonioasa.
Nu stiu nimic despre situatia ta asa ca fac comentarii pe ghicite. Si nu e nici mult loc aici de divagatii.
Gandeste-te ca ei fac parte dintr-o generatie cu conceptii fundamental diferite. Iar tu faci parte dintr-o generatie de tranzitie cam derutata (ei aveau idei si principii, multe din ele gresite, generatia ta, nu tu neaparat, inca bajbaie si nu stie ce sa puna in loc).
Iti recomand o carte care atinge si subiectul asta si care s-ar putea sa iti mai dea niste idei bune: The Empathic Civilization de Jeremy Rifkin (o gasesti cu vreo 15 dolari cu totul pe amazon.com). O carte de viziune, fara prejudecati, care explica de suntem cum suntem.
Succes! Mi-ar place sa stiu despre tine peste un timp ca ai reusit ceva cu care esti multumita in primul rand tu insati.
Sper ca nu te-am necajit mai tare.
Răspunde
Nu m-ai necajit nicicum si iti apreciez sinceritatea.
Pana sa ajung la pasii pe care i-ai descris, mai am aproximativ un an.Sunt in clasa a XII-a si imi doresc sa dau la facultate in Cluj, in conditiile in care eu sunt din Iasi, iar parintii mei isi doresc ca eu sa raman aici sa studiez.Ma cam sperie situatia,nu vreau sa ajung cumva sa lupt cu morile de vant...
Atunci cand va fi cazul, si daca voi mai avea cum, iti voi da detalii.
Răspunde As vrea sa mai adaug. Prima, nu-ti consuma energia de pe acum sa dai raportul unde vrei sa dai la facultate. Lasa pentru mai tarziu, in ultima clipa, dar atunci trebuie sa fii hotarata sa nu cedezi. Un pic de strategie nu strica. Al doilea. Judecand dupa comentariile de aici, esti placuta, simpatizata, faci o impresie buna. Poate asta ar trebui sa-ti spuna ceva despre perspectivele tale. Mai exista viata si la 22, 26 samd de ani. Daca vei fi putin atenta cu capacitatile tale vei fi undeva peste cei dupa a caror viata placuta o tanjesti acum. Stiu, e usor sa dai sfaturi, iar de bucurat ne bucuram in prezent, nu in viitor.
Sunt constienta ca trebuie sa fiu prezenta si nu cu mintea-n nori,dar prezentul nu e tocmai ceea ce-mi doresc si in incercarile mele de a-l schimba,tot in viitor ajung.E inevitabil.
Le-am spus unde doresc sa dau la facultate ca sa se obisnuiasca, intr-un fel sau altul, cu ideea.Au reactionat destul de urat acum, inainte cu un an, nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost situatia daca i-as fi pus in fata faptului implinit...
Tin sa te contrazic in privinta unui aspect-nu sunt tocmai un om usor de placut.Sunt usor de apreciat poate prin prisma inteligentei, eventual a modului in care ma implic in diverse activitati, dar in rest nu.Sunt un om destul de rece,nu stiu sa spun lucrurile mai putin placute intr-un mod in care sa nu ofensez, sunt prea sincera, iar uneori cam 'a naibii'. Probabil ca am ajuns asa si din cauza faptului ca am preferat sa-mi reprim multe sentimente si am ajuns prea putin empatica si destul de nepasatoare...Stiu sa ma fac placuta, dar de multe ori cand reusesc asta incep sa ma comport penibil.Fac asta inconstient, probabil din cauza fricii ca nu cumva sa intre vreun om prea 'adanc' in viata mea si sa ma debusoleze iar.
Problema e ca...nu stiu cum sa fiu atenta cu capacitatile mele, am n momente in care nici nu le constientizez, ce sa le mai si controlez intr-un mod rational...
He he, esti introspectiva, ai un registru larg, dar te nemultumeste ca nu esti in rezonanta deplina. Poarta-ti crucea cu stil, pana una-alta. Era mai misto sa fii toanta? Suferi de un sindrom de tanar de 18 ani (una din variante, desi nu cea mai rea). Peste vreo cativa ani vei depasi si,, defectele" care te irita la tine dar poate vei incepe sa tanjesti dupa mai putini anisori in schimb. Zic si eu... bafta in orice caz!
Ordonare:
După relevanţă
Chiar daca o persoana va intra chiar acum in viata ta si iti va spune '' o sa fie bine, te iubesc '', crezi ca asta te va face fericita?
Probabil da, dar nu pentru mult timp. La inceput totul este frumos, vorba este dulce, dar exista si momente atat de fragile incat simti cum te rupi de persoana respectiva si ea la fel, ce vei face atunci?
Nu trebuie sa depinzi de nimeni ci de tine insati.
Este frumos sa ai persoana iubita langa tine dar asta nu te poate ajuta mult, atat timp cat '' ai o problema interioara '' si asta numai tu o poti rezolva, o amani si o ascunzi ca si cum nu ar exista dar ea o sa te incolteasca exact atunci cand o sa iti fie mai bine pentru ca lucrurile neterminate te ajung din urma.
Mintea ta te induce in eroare, iti spune lucruri pe care te vor duce la pierzanie.
De cand nu ai mai privit in inima ta? De cand nu ai mai simtit cum esti tu cu adevarat?
Trebuie doar sa te deschizi sufleteste si sa spui ceea ce simti, nu este rusine, chiar nu e. daca asta crezi!
Daca tu nu oferi unui trandafir lumina, apa, caldura, el o sa se ofileasca... la fel si tu, daca nu arunci o privire spre tine si nu iti oferi iubirea ta proprie, aprecierea a ceea ce esti si acceptare, te vei ofili si mai mult.
Tie frica de singuratate pentru ca aceasta scoate la suprafata ceea ce nu credeai ca exista, s-au te minteai ca nu exista.
Vezi cum este, fiind inconjurata de oameni, te concentrezi pe ei, intri in legatura lor dar cand esti singura ...intri in legatura ta si esti singura...dar nu este asa cum crezi, aceasta singuratate este foarte utila, nici nu iti inchipui cat de minunata poate sa fie, ajutandu-te sa te redescoperi, ceea ce esti tu cu adevarat.
Linisteste-te, viata este frumoasa, viata este viata urmandu-si cursul, doar ca tu te complici si te combini cu ganduri si sentimente ce nu isi au rostul de fapt au un rost, mare... acum nu iti vei da seama la ce ma refer dar peste un timp vei intelege.
Numai bine.
Te imbratisez!
Răspunde
Chiar daca ai dat fundita, pe mine nu ma intereseaza asta, asa ca tot vreau sa iti las un raspuns. Eu am 17 ani si adesea trec prin exact astfel de momente, cum descrii tu mai sus. Dar iti spun ceva care pe mine ma face sa lupt in continuare, daca ei zic ca sunt proasta lasa ca eu ma lupt si o sa vada ei cat de desteapta sunt. Daca ei zic ca nu pot, o sa le arat eu ca pot. Daca ei ma subestimeaza o sa vada cu cine se pun. Daca nu vad ei nimic bun in tine, tu zici ca ei, desii contient stii ca esti foarte buna la ceva, la destul de multe. Urmeaza'ti contientul! Sti ca esti buna! Daca esti ispitita sa spui "vrenunt, nu mai suport! vreau sa mor! e mai usor!" aminteste'ti ca e doar aparent. Si totusi hai sa gandim egoist un pic.Tu traiesti, te luti si te zbati, dai din coate cat poti de tare, ajungi ceva in viata, cu succes, cu bani, si ei o sa moara de oftica ca tu nu ai facut ca ei, si totusi ti'a iesit. Ha! Si tu o sa le zici "sac! unghie'n gat! ofticati'va ca n-a fost ca voi! "
Fii tare! Lupta si arata'le cu cine se pun! :*
Am 15 ani si trec prin sitatii mult mai grave ca tine.Sunt depresiva de asemenea,si poate nu sunt in mare masura sa dau sfaturi din moment ce nici de mine nu stiu sa am grija,dar iti recomand sa nu mai cauti sprijin intr-o persoana de sex opus pentru o relatie, ci in prieteni, si sa nu mai ai incrdere deplina in nimeni.Regaseste-te in lucruri simple,cum ar fi arta sau ascultatul muzicii si chestii care te calmeaza. Leneveste mai mult,pleaca mai devreme de acasa cand trebuie sa ajungi undeva ca sa mergi in plimbare,nu in fuga,ia-ti mai mult timp sa privesti peisaje dragute, stai in locuri mai naturale si mai verzi, nu mai merge prin locuri aglomerate si o sa vezi ca o s atreaca.Trateaza cu indiferenta pe oricine te supara, arata-le tuturor ca esti serioasa si nu-ti mai deschide sentimentele in fata nimanui.Astea sunt metodele esentiale de supravieture, sper sa-ti priasca
Sfat: implică-te în activităţi de binefacere, fă voluntariat pentru. cei mai în nevoi decât tine. NU ASCULTA MUZICĂ CE TE ARUNCĂ ÎN BUTOIUL CU MELANCOLIE! Ascultă clasică (gen Vivaldi, Mozart etc) chiar dacă o să-ţi fie greu s-o simţi la început, e o terapie excepţională. Ieşi din casă şi fă mişcare, sport. Mergi la biserică (dacă nu-ţi place la ortodoxă încearcă la una protestantă). Aşa o să se schimbe total viaţa ta, în bine.
Eu am 24 aproape 25 de ani si sunt cam in aceeasi situatie ca si tine.
La mine e vb de maicamea, tot asa nu ma intelegeam cu ea dar slava domnului in ultimul timp e mai ok. In schimb tot asa ma simt si eu precum ai descris tu in randurile de mai sus. Am depresii, ma simt singur, nu am cu cine sa vb din cauza anumitor lucruri. Desi am frecat bancile ASE-ului 5 ani de zile, anul asta am terminat masterul, de doi am imi caut un job si nu gasesc si lucrul asta ma afecteaza foarte mult, mi-am pierdut increderea in mine care nici alta data nu era punctul meu forte. Ma simt singur, nu am un grup de prieteni cu care sa ies la un suc la un film ceva stau toata ziua in casa in fata calculatorului si la TV, e foarte foarte nasol te inteleg perfect. Mai sunt si alte prb nasoale dar nu ti le pot spune.
Chiar asa cum ai specificat tu uneori imi vine sa imi iau campii sa "renunt" la tot. Si la fel ca si tine nu am pe cineva carui sa ma deschid sa zic asa si e foarte nasol. Noroc cu forumurile astea ca mai poti discuta cu unu cu altu si cat de cat parca te simti mai bine. In cazul tau incearca sa gasesti pe cineva de incredere pentru ca daca o sa continui asa e posibil sa se agraveze, in cazul meu parca de o luna o luna si ceva ma simt mai bine cat de cat nu mai am gandurile alea negre ce imi treceau prin cap. Incearca sa ai activitati sa nu iti mai stea gandul la probleme tale. Stiu ca e greu dar crede-ma ca da rezultate. De ex eu care am terminat marketingul am inceput sa fac diverse lucruri pe calculator sa invat prog de grafica din tutoriale si nu numai, mai ma uit la un film la un meci. Ma rog tu dat fiind faptul ca esti fata ai alte hobby-uri, nu stiu. Incearca sa ai activitati, acum ca incepi facult, incearca sa iti faci prieteni/e sa iesiti la un suc la filme ceva si ai sa vezi ca nu ityi mai asta mintea la prb.
Bafta si numai bine!
Chiar mi-am facut cont special pentru intrebarea asta, certurile si toate chestiile astea sunt derivate dintr-o nemultumire fundamentala a ta, ceva care e in CORE-ul tau, e ceva adunat,profund, bazat pe nemultumiri, am obs ca folosesti foarte mult TPU si esti un membru care tinde sa ajute,de aici se poate intelege ca esti o persoana cu suflet bun,ambitioasa,dar care poate la moment nu ii merge trebuie sub abs nicio forma si frustrarile care vin din asta au tendinta nasoala. am obs totodata ca ai tendinta foarte mult de a te adresa intrebarilor legate de sexualitate, iar din propria experienta iti spun ca nu asta e solutia,nu a fost si nici nu va fi, de fapt toata ideea de sexualitate strica idealul nobil al unei relatii/ iubiri, e ceva sinonim cu ideea de mananci ca sa traiesti nu traiesti ca sa mananci, si referitor la ce pb ai avut tu am trecut prin ceva relativ similar, dar nu doresc sa fac abs nicio referire, eu conturez 3 solutii diferite care le am croit dupa felul meu de a fi (asa ca sper sa nu dai foc la monitor cand le citesti doar pentru ca sunt un idiot ce propune chestii in afara oricaror limite posibile lol)
1) Calatorit, plecat in lume 2) Credinta - si tot ce deriva din ea ex abstinenta, limitare, asceza 3) o relatie care sa aiba ceea ce se numeste "life altering experience". anyway, esti o fire interesanta si demn de comunicat cu (nu ca ai fi in vreun fel cobai s.a.m.d) mult succes iti doresc si daca vrei sa vorbim vezi ca id meu de mess e usor de dedus din usernameul TPU
Offtopic : uita-te la niste episoade cu strutter.iar inteligenta ta cuplata cu lipsa de empatie si cu stilul ala oribil de douchebag al lui strutter nu au cum sa dea gres
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
