Ma simt trista, dar nu întotdeauna. Mai am și momente fericite. Dar trec repede. Ma simt trista, singura oarecum, ft. obosita, stresata, nervoasa, ciudata, neinteleasa, nesigura, ma simt și iubita, dar nu prea ma pot bucura de asta. Parca e ceva, ceva ce ma sufoca, ceva ce ma obosește. Nu stiu, de ce si ma frustreaza ca nici eu nu ma inteleg. Imi e oarecum frica sa zic asta cu voce tare, sa vorbesc cu cineva, pentru ca daca eu nu ma inteleg, de ce ar face o altcineva?
Parca as fi pe malul apei, si valul m ar tot lua tot mai adânc în mare. Simt cum parca ma înec încet încet.

Nu permite oricărui gând nociv să-și facă cuib în mintea ta. Așa cum vin, gândurile pot și să plece. Păstrează-le numai pe cele folositoare și constructive. E loc pentru toată lumea aici pe planetă. Descoperă ce anume îți place și îți face bine; poate muzica, poate literatura, poate clipe petrecute în compania iubitului...Chiar și la locul de muncă poți găsi ceva interesant. Altfel spus, găsește-ți un loc în societate în care să te simți cât de cât confortabil. Și, once again, nu lăsa gândurile negative să stea prea mult în preajma ta.

Pare a fii o depresie destul de serioasa.
De ce nu mergi la un psiholog, la scoala unde inveti, sa vorbesti cu el/ea?
Ti se va face o prima evaluare si daca este ceva sever, te va pune pe medicatie, te vor ajuta cu terapie, cu sfaturi samd.

Ești cam ceea ce gândești.
Daca lași gândurile negative sa te domine, automat vei avea o perspectivă negativă asupra vieții, iar dacă lași gândurile pozitive sa te domine, viața se va schimba în bine.
Cam asta e principiul de bază.

Esti sensibila si iti inteleg sensibilitatea dar emotiile alea in care te scufunzi sunt trecatoare si mai fac cate o vizita, lupta zi de zi pentru un vis de al tau chiar daca iti pare greu la inceput si iti tii mintea ocupata

Hei! Vreau să știi că nu ești singura care se confruntă cu asta, fac parte chiar eu din aceeași poveste iar la fel ca noi mai sunt mulți alții

De altfel la nivel global este un fenomen acum că trăim separați și deconectați de la noi în ciuda tuturor canalelor de comunicare

Ceea ce putem face și îți recomand și ție să faci este să mergi spre dezvoltarea ta ca individ, să începi să te cunoști, să vezi ce vrei, ce îți dorești, ce îți lipsește

Citesc în prezent cartea "ghidul copilului interior" de Cathrin Taylor pe care ți-o recomand cu drag, o poți găsi la pagina de psihologie unde îți recomand și podcastul pe YouTube epic talk cu Andreea Brașovean și Gaspar Gyorgy

Cotidianul și rutina pot fi o bucurie de acum incolo dacă întrebi un prizonier proaspat eliberat sau poate urma un calvar pentru unul ce tocmai a fost intemnitat. Scuza-mi metafora te rog! Poate uiți sa te bucuri de ceea ce ai și te nemulțumește excesiv ceea ce îți lipsește. Când spun asta ma gândesc ca un invalid care se deplasează în cărucior cu rotile ar schimba bucuros locul cu tine în timp ce tu nu te bucuri de viata ta în doua picioare. Cele mai multe astfel de situații, ca a ta, sunt generate de așteptări nerealiste de la viata urmate de mari deziluzii. Încearcă te rog sa cauți mai atenta în viata ta cauza acestei stări și nu te mai concentra pe starea de acum care este un efect.

E bine sa ai pe cineva care sa te asculte cu dragoste. Mai sunt și perioade din astea ma triste dar trebuie sa lupți pentru fericire. Te îmbrățișez

Încearcă să îți găsești un hobby de care să te preocupi. La vârsta ta este perfect normal să crezi că lumea se mai scufundă din când în când. Ocupă-ți timpul liber cu activități. Succes.

Ps. Acesta este un răspuns general. Dacă te confrunți cu probleme mai grave (familie; hărțuire etc, ) vorbește cu cineva.