Nu cred.suferinta ne maturizeaza, ne face sa vedem chestii pe care nu le vedeam inainte.nu zic ca e usor dar, cred ca merita.plus ca suferinta trece, dar dragostea poate ramane...
O afirmaţie banală luată de pe blog-ul vreo unei adolescente(în mod clar naivă şi eventual depresivă) care crede că totul se rezumă la iubirea aia fabuloasă şi invincibilă(asta-i o noţiune utopică, să fim clari) între doi indivizi care n-au habar cum îi cheamă.
Sentimentele nu au aceeaşi importanţă pentru toată lumea, în primul rând. Din motivul ăsta afirmaţia cade într-o mulţime de situaţii(sunt persoane care nu dau doi bani pe sentimente şi preferă singurătatea, sunt persoane care găsesc emoţii mult mai intense ca iubirea lui Ileanca pentru Vasile fără să implice în mod direct alţi semeni, sunt persoane care sunt iubite dar nu iubesc şi aşa mai departe). Pe lângă asta, dragostea asta e de mai multe feluri.
Omul e mult prea complex ca să poţi face afirmaţii de genul. 'Nuff said!
O iubire, sau o suferinta nu e egala cu depresia
Şi unde am spus eu că e? Nu-mi pune afirmaţii în spate, că eu n-am zis asta. Dacă asta ai dedus tu din ce am spus, mai citeşte de câteva ori răspunsul meu anterior, că n-ai înţeles nimic. Iar dacă tot vrei să răspunzi, nu răspunde doar la ce îţi convine.
Nu cred.suferinta ne maturizeaza, ne face sa vedem chestii pe care nu le vedeam inainte.nu zic ca e usor dar, cred ca merita.plus ca suferinta trece, dar dragostea poate ramane...
Mda si eu sunt iubita da sufar destul de mult.mai bine sa nu fi iubit.eu asa gandesc acum
Dan întreabă: