Mai de mult..."bataia" tatei o consideram fructul nervilor..si nu o palma doua peste ceafa."parinteste", ci pumni in gura. Am stiut sa-l iert, dar el, nu a stiut sa aprecieze. Copilaria mea a fost frumoasa datorita mamei..si chiar si datorita tatei, exceptand zilele in care faceam pe jandarmul, despartindu-i cand se bateau, alegandu-ma si eu, cu o palma. Dureerea fizica nu conta atat de mult. durerea sufleteasca era mult mai greu de suportat. Era palma tatalui meu.a omului de langa mine, a celui mai important barbat din viata mea.
Acum insa am crescut...a incetat, probabil nu dadea bine sa isi mai bata fata la cei 18 anisori. A incetat..pana in seara asta, cand s-a supparat pe mine pentru ca nu am vrut sa plec impreuna cu mama la bunica mea. Nu stiam ca il incurc atat de tare..si acum, as fi preferat sa merg, chit ca picioarele mele explodeaza. iar oboseala persista.
A inceput cu un pumn in gura, pe motiv ca, sunt un **** pentru el, eu stand si uitandu-ma la el cu ochii inlacrimati si cu buza amortita, s-a ridicat pe pat, eu stand ghemuita intr-o margine. si urland, dand cu picioarele in mine ca intr-un dusman. Mi-a spus ca atata timp cat stau cu el in casa, sa fac totul cum zice el, ca sa nu ma bata.
Vorbele lui, m-au durut mai mult decat 190 de pumni in abdomen, 200 de palme peste fata. Am vrut sa o sun pe mama, sa-i spun sa se intoarca, deoarece frica de acest om, numit, tata. este devoratoare pentru sufletul meu.
Am decis sa scriu aici, pentru ca, altundeva nu ma pot linistii.
Ce sa fac? Sa mai respect acest om? Sa fug de el? Sa stau sa suport pumnii si zilele de betie?
Oare sa ii spun mamei cele intamplate, de "mangleala" asa cum o numeste el, incasata astazi?
.

Te-a urat de cand te-a privit prima data. Trebuie neaparat sa facem un filmulet cu ziua nasterii tale, cand tatal, mandru ca i se naste primul copil, devine o fiara cand afla ca acesta este o fata? Cum isi ineaca "amarul" dupa in birt?
Spune-mi, cand veneai bucuroasa cu un 10 la romana sau la alta materie, cat de "bucuros" si cum te "felicita" el pentru asta? "Bravo, bravo, da' pacat ca nu esti baiat..."
Ce respect pentru cineva care nu s-a dovedit niciodata a fi parintele tau?

Nu te pierde cu firea, fii calma si reflecta la rece caci momentan nu ai alternativa. Un individ slab, betiv si neputincios in relatia cu familia din moment de a apelat la bataie, doar idioti fac asta cu fiicele lor mizand pe forta fizica care-l avantajeaza, daca erai barbat avea surpriza, primea replica.
Tipul nu tolereaza si alte probleme decat pe ale lui, joaca ca un tartor invicibil in fata voastra, comportament dictatorial si las specific betivilor. Susccint- spune-i ca preferai sa fii batuta zdravan de vreun strain si sa apelezi la el sa-ti ia apararea si chiar daca nu o facea sau putea il iubeai in continuare ca pe un tata dacat sa te bata el ca pe un dusman.
Si mai spune-i caci daca te mai loveste o singura data exista si politie si ii vei face o plagere cu aceiasi ura cu care te bate el. Si ai sa-l vezi pe Fane zmeul ce miel va fi. Fii responsabila de acum inainte, esti majora si luptate pentru tine, nu mai astepta un eventual sprijin de la el caci se vede. Discutia cu el trebuie sa fie cand e treaz, fara alcool in creieri.

Imi pare foarte rau de ce ti se intampla, ar fi bine sa ii spui mamei tale despre cele intamplate.Nu e normal asa ceva.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole utile.Mult succes.

Ai un prieten/o prietena la care ai putea sta macar o perioada? Sau niste rude care ar fi dispuse sa te primeasca? Daca da, ar cam trebui sa-ti iei jucariile si sa pleci, nu prea vad alte alternative la situatia ta :/

Exista din pacate acea obligatie morala in cei mai multi dintre noi sa consideram ca orice s-ar intampla, familia ramane pe primul loc. Trecem peste orice doar pentru a pastra intacta aceasta ''obligatie''. Adevarul e insa ca, in calitate de parinte, ai anumite lucruri peste care nu ai voie sa le treci. Daca ai facut-o, ramai parinte doar cu numele. Cu tot respectul, tatal tau a depasit limita aceea prea des si prea mult. Daca ai cu cine vorbi si orice varianta de a pleca (la mama, sora, bunica, matusa etc), iti sugerez sa o faci. Trebuie sa spui cuiva, tine minte regula de aur a istoriei: ''istoria ne invata ca istoria se repeta''. Drept urmare, ce a fost azi o ''greseala la betie'' va fi si altadata, poate mai rau. e regretabil ca ai de luat o astfel de decizie la o varsta frageda totusi, stiu. Acum, in calitate de autor ti-as sugera sa incepi sa scrii daca nu ai facut-o pana acum, pentru ca scrii foarte frumos sic red ca dincolo de terapie, ar putea sa fie si un viitor poate pentru tine. Poti incepe cu un blog, sau poti sa o duci la ''the next level''. Te incurajez sa ma cauti oricand ai vreo problema. Tudor

Spune-i mamei tale. Ea se va intoarce cu siguranta sau o sa te ia cu ea si o sa iti fie mult mai bine. Deschide-ti sufletul fata de ea si spune-i ce ti se intampla nu aici unde nu te poate ajuta nimeni.

Vorbeste cu mama ta sa rezolve. Daca nu du-te la un prieten apropiat pana se mai linistesc apele.

Aaa,nu stiu ce sa-ti zic pentru a nu te influenta negativ, deci tot ce pot sa ti pot spune e ca asa ceva nu e normal, si eu mi-am luat palme de la parinti da nu pumnii, spune-i mamei tale tot dar fa-o cu discretie,,, doamne cum ai rezistat pana acum?

Te poti duce la politie impreuna cu mama ta si poate sa faca pana la 25 de ani de inchisoare.

Eu mereu am crezut ca, cand ajungi la 18 ani, ar trebui sa ti se faca un test psihic, si daca nu il iei, sa fii sterilizat pe loc. Nu orice psihopat redus (sincer, sa ai o fata de 18 si sa ii dai pumni in gura...din mila eu l-as trimite direct la puscarie, iar intr-o zi proasta i-as da pedeapsa capitala pe loc).

Orice om trebuie sa-si respecte parintii, orice ar fi.

Am avut și eu acestă problemă în familie dar am realizat de pe la 10 ani în ce chestie mă aflu și de pe la 13 ani când am început să mă maturizez am început să-i țin piept tatălui meu și deși și în prezent (acum am 15 ani) mă mai cert (zilnic) cu tata pe diverse motive nu îl las să dea în mine și dacă încearcă să mă "atingă" îl lovesc eu primul și se calmează instant... dar revenind la problema ta e grav că abia acum ceri ajutor, și da, trebuie să pleci de lângă acel om pentru că prin violența pe care spui că ți-o arată iți transmite că NU te vrea lângă el. Pentru sănătatea ta și mai ales dacă ții la viața ta te sfătuiesc să o iei pe mama ta și să plecați de lângă acel monstru undeva unde să nu vă găsească.În legătură cu respectul nu ai de ce să respecți pe cineva care nu te respectă.Cel mai bine ar fi să uiți de acest om.Îți doresc multă baftă și noroc!

Imi pare rau pentru chinul pe care l-ai indurat ( Parerea mea este ca trebuie sa-i povestesti mamei tale despre tot ce s-a intamplat si impreuna o sa gasiti o solutie. Sau ai 18 ani esti majora incearca sa-ti gasesti un serviciu si sa-ti intemeiezi o familie daca numai poti sta in casa cu parintii tai. Sper ca te-am ajutat multa bafta!