Mai e cineva pe aici cu unul dintre parinti plecat in strainatate?(la mine am spus, mami o sa plece in spania) cum ati trecut peste?
Buna Adela, ma numesc Nedy si am 15 ani eu am trecut prin faza aceasta la varsta de 8 ani adica acum 7 ani. Mama s-a despartit de tata si m-a dus la o bunica departe ...Atunci mama nu avea cum sa ma creasca singura si a plecat in Italia mi-a fost foarte greu si am plans mult dar dupa putin iti revi. trebuie sa fi puternica petru ca viata e o lupta si tu trebuie sa fi cea care castiga.Iti dau un sfat stiu ca sunt mica si nu sunt in stadiul sa dau sfaturi dar mai bine ai face sa nu plangi ca iti faci tie rau si nu o sa fie atat de rau stai linistita ca doar no sa moara acolo cum zice mama atunci cand pleca.Eu m-am invata sa stau sngura si mama cand vine acasa ma tine prizoniera in casa cand pleaca ea ma simt libera.Eu te pup si sa fi tare pentru tine insati si pentru parinti tai.Sa nu crezi ca ei pleaca acolo din placere ori pentru munca (sa te creasca pe tine si sa devi asa cum iti doresti) crede-ma iti vor binele.la revedere
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
La mine a plecat tata, 1 an in spania. am plans doar prima data cand ne-am luat la revedere, in rest e normal, doar ca o sa-ti fie putin dor de ea.
Dar cand vine in vacanta, va revedeti, si cand pleaca iar, deja iti trece faza cu plansu
nu e chiar asa rau.
Răspunde
Hmm, o sa fie bine, ai sa vezi. Ai mei au plecat amandoi in Belgia si am ramas cu sora mea geamana, in total 7 luni, au plecat de doua ori. Si am supravietuit. :*
Deci. La mine prima oara taikmiu a plecat pentru 1 an in Bahamas cand aveam eu 7 ani. Nu am plans dar m-a marcat foarte mult. Nu mancam, orice primeam de mancare luam o portie si pentru tata. Dar dupa 10 ani de cand face plecari am ajuns sa nu-i mai duc dorul. Vorbes cu el la telefon mereu cand pleaca. Si uneori chiar eu imi doresc sa mai plece. Nu te teme 
Everything will be just fine =]
Mama mea a precat in ianuarie in spania. Eram foarte atasata de ea. Am plans putin la inceput, dar apoi dusa de valtoarea monotoniei de zi cu zi am intrat in amorteala. Acum m-am obisnuit asa, si am realizat ca nu e chiar asa indispensabila vitetii, si ca uneori e chiar o mica piedica in calea viselor mele. Stai linisitita, o sa treci peste...grea e prima saptamana, apoi celelalte incep sa devina mai usoare :*
Buna. Imi este foarte cunoscuta povestioara ta, inteleg foarte bine precum si cei ce au postat mai sus. Acum 11 ani mama a hotarat sa plece in afara pentru un trai mai bun in familie, timp de 4 ani, efectiv am stat fara mama ( venea doar de sarbatori, ori de ziua mea de nastere...)a fost greu pentru un "copchil" de 11 ani ca mine sa indure o asa ruptura. Dar cu timpul am trecut peste, m-am maturizat, am avut un tata care a incercat sa imi ofere confortul ce imi lipsea de la mama ( desi el isi dorea sa plece cu ea, apoi sa merg cu ei.dar. inca traiesc in tara asta cu prejudecati inapoiate)... Anyway cert este ca va fi bine, vei fi matura, puternica in a lua decizii bune pentru viata ta, si vei observa cum parintii tai isi doresc un trai bun pentru tine, sa fii fericita si sa nu ai lipsa " o paine " pe masa 
La mine e mama plecata de aproape 5 ani. Parinti despartiti. Fratele plecat de 1 an. Stau singura 
. Am trecut greu si inca trec cu greu peste. Dar cum tu o sa il ai pe tati aproape, bunici etc, o sa fie mai bine :* o sa ii simti o perioada lipsa si o sa iti fie dor de ea. o sa va vede'ti in vacante etc :* nu e atat de grav
Mama a mai plecat de 2 ori in Germania, atunci eram micuta si nu prea am bagat de seama. Acum 2 luni cand a plecat a 3-a oara a fost foarte greu primele 2 saptamani nu am putut sa dorm deloc si plangeam intr-una, dar acum m-am mai linistit si o astept sa vina acasa peste 1 luna
Nu este asa de rau doar la inceput apoi te vei obisnui :*
Va multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari! va pup! toate cele bune1
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
