Mai e cineva singur/singura la parinti? Nu va simtiti frustrati sau putin tristi ca sunteti singuri la parinti si nu aveti o surioara sau un fratior? Cum crezi ca e mai bine, singur la parinti sau cu frati/surori.De ce?

Hey! ツ

Hai sa-ti spun cum vedeam eu lucrurile mai demult si cum le vad acum. Poate o sa te simti mai bine.

Intr-un fel ai dreptate, pe la 3-14 anisori ma simteam singur, eram mereu retras, sensibil si nu aveam multi prieteni *aproape deloc*. De aceea as fi vrut si eu pe cineva alaturi de care sa ma joc. Eu unul stau la casa, o casa destul de mare la oras... La inceput era atat de plictisitor, recunosc, sa stai la casa, sa ai o gradina mare, mult loc de joaca, chiar si o masa de ping-pong dar pur si simplu sa nu ai cu cine sa te joci...Mi se parea oribil. Totusi eu l-am avut pe varul meu *cu 7 ani mai mare decat mine* si inca il am. Este unul dintre cei 3 prieteni buni ai mei.
El cred ca este prietenul alaturi de care am petrecut cel mai mult timp in aceasta vacanta chiar daca eu sunt la liceu iar el are un job. Mergem, facem sport,jucam LOL, vorbim despre filme, muzica *lucruri de genul*.
Nu m-am simtit niciodata frustrat datorita lui si a parintilor care s-au jucat mult cu mine cand eram mai mic, este adevarat, cand eram mai mic stateam mult cu dragonii mei *de jucarie, am avut o colectie mare* prin gradina si eram oarecum gelos pe colegii care aveau fratiori.
Iarasi, cand eram mic ma mai jucam si cu vara-mea chiar daca este mai mica decat mine cu vreo 3 ani. Vreo 5 ore ne intelegeam ca fratii. Dupa ne ciondaneam
Eu unul am vrut sa am un frate, chiar si o sora insa nu i-am dus niciodata lipsa.

Eu unul sunt fericit sa fiu asa.
1.Nu am concurenta.
2.Totul este al meu. *Stiu, suna foarte egoist dar sunt mandru de asta* Nu sunt bun la impartitul lucrurilor.
Cred ca daca as avea un fratior/o surioara atunci ne-am certa mai mereu pe lucrurile mele. Cum vine asta? Pai Laptop, Tableta, Telefon...stii prea bine ca fratiorii iti umbla peste tot, sau cel putin banuiesti.
3.Fac ce vreau, nu depind de nimeni.
4.Nu-mi impart parintii cu nimeni, ei se concentreaza doar pe mine.

Crede-ma, stiu foarte multi frati care se inteleg foarte bine dar nu sunt in stare sa-si imparta cum trebuie lucrurile.

Mi-ar face placere sa am o surioara mai mica cu vreo 2-3 ani, as ajuta-o daca ar avea nevoie, am imparti insa prefer sa nu-mi doresc asa ceva intrucat stiu situatia unor colegi.
Prietenul meu cel mai bun are o surioara de 14 ani care ii mananca zilele. Vorbeam odata cu el la telefon cand s-a auzit un tipat pitigaiat. Eu l-am intrebat ceva de genul "Ce naiba are ma papagalul tau? Da-i una sa taca. *El chiar are papagal* Dupa mi-a zis ca se cearta cu sora-sa caci aia ii umbla prin sertare.

Deci mi-am dorit, cand eram mai mic as fi vrut sa am cu cine sa ma joc dar acum mi-a trecut acea dorinta. Sunt foarte multumit sa fiu singur la parinti, am liniste atunci cand vreau, vorbesc cu prietenii sau cu varul atunci cand vreau sa vorbesc cu cineva, nu am nevoie de un frate sau de o sora!

Da, verii mei se inteleg foarte bine. Frate si sora, se ajuta si toate cele insa nu cred ca mi-ar conveni ca unul dintre noi sa fie mereu comparat cu celalalt.

Eu sunt un fel de lup singuratic, am nevoie de linsite ca sa-mi pot "pandi" prada. Cred ca as lua-o razna, as ramane fara energie foarte repede daca as avea o surioara. Crede-ma, stiu ce zic, am ramas o data 5 ore babysitter cu vara-mea de 7 ani. Credeam ca mor. Pur si simplu copiii sunt obositori, atat am avut de zis.
A trebuit sa desenez cu ea ca sa inceteze. *Bine ca mi-a venit ideea...*

Ma simt perfect asa cum sunt, singur la parinti. Am tot suportul lor pentru mine, am linistea mea iar parintii s-au obisnuit de mult s-o pastreze. *vorba vine, am mereu muzica dar ma ajuta sa ma concentrez* Pur si simplu nu mi-ar conveni daca as avea o surioara/un frate mai mic, bagacios, care sa-mi umble prin lucruri si nu mi-ar conveni nici sa am un frate mai mare pe care sa mi-l dea mereu ai mei ca exemplu.

Este doar parerea mea. Ma simt perfect asa cum sunt.

Bafta! ஜ