Mai este cineva aici caruia ii vine sa-si ia lumea in cap?
Sa lase tot ce are si sa plece sa inceapa de la zero?
Se mai afla cineva pe unda asta unde se simte robot, unde nu mai simte bucurie nici macar din lucrurile materiale? Caci eu inainte eram bucuroasa daca erau copacii verzi si caldut afara intr-un anotimp rece.
Este o solutie asta? Sa pleci cand esti trist? Si daca esti trist de un an cum procedezi? Pleci de tot?
Mi-am cumparat bilete de avion pentru a pleca singura, ambele cu retur. Insa sincer nu-mi venea sa-l cumpar decat dus.
Sunt o persoana destul de singuratica, in 2019 am renuntat la prieteniile toxice, la cel pe care-l credeam iubirea vietii mele. Mi-au ramas cateva amice cu care ies rar sau vorbim la telefon. In rest munca si acasa. Acasa in afara de treburile casnice doar citesc ca si activitate extra.
Sunt tanara, am 27 de ani si vreau sa-mi traiesc viata. Vreau sa iubesc si sa fiu iubita, sa fac sex, sa ies, sa dansez, sa ma bucur de viata asta.Dar nici sex nu fac macar si n-am aratat niciodata mai bine decat acum (o zic cu cea mai mica urma de inganfare; ma iubesc si ma apreciez doar). Si toate astea pentru ca ma simt trista. Imi doresc sa am din nou pofta de viata si nu stiu cum s-o redescopar.
Credeti-ma, sunt un om simplu, care chiar se bucura de lucrurile mici. Am citit peste 20 de carti de self help in 2019, rar era o zi in care sa nu plang. Citesc, inteleg, dar nu pricep ca eu sunt singura care este responsabila de fericirea mea.Cateodata nici nu stiam de ce plang sau de unde mai am lacrimi sa plang pentru acelasi subiect. Mi-am luat o pisica sa-mi distraga atentia prin casa, ma mai uit cateodata si pe Netflix, dar cand pun capul pe perna tot la asta imi fuge gandul, ca-s singura la propriu. In afara de o mama, un tata si o bunica recunosc ca nu mai am incredere in nimeni. Oamenii au fost rai cu mine si prin asta incep sa simt ca ma schimb. M-am saturat sa ma victimizez sau sa-mi planga altii de mila ca "vai, fata, dar tu ai avut ghinion curat". Nu-mi place. Vreau sa fiu buna ca pana acum, asa fraiera, dar macar puneam capul pe perna linistita ca n-am maniat nicio divinitate.
Mai este cineva care a patit la fel? Sa constientizeze ca-i luat de prost, sa ia atitudine si apoi sa ramana singur? Linistit, dar singur.
Voi cum vedeti tristetea? Cum s-o tratati?
Am facut bine ca i-am eliminat pe cei care nu m-au apreciat? Pentru ca asa pare corect in viziunea mea. Ok, am facut asta, e normal ca nu fie totul roz din prima, e abia primul pas. Dar cat o sa mai dureze oare? Ar trebui sa-mi pun intrebari si mai multe despre mine, stiu, sap de un an in mine si doare ca dracu'. As vrea sa nu mai fiu trista. si sa simt iubire.

P.S. Am avut si cateva discutii cu un psiholog, dar n-am reusit sa ma lamuresc din ele. Sau cel putin nu m-am simtit eu inteleasa.

Mai am 2 visuri in viata de urmat si 3a e mai delicat. Fac bani, platesc ratele la locuinta in 5 ani apoi ma scot cu un bmw max 5 ani vechime si 30. 000km apoi vin acasa sa o belesc cu pramatii si calatorii in toata tara. Monotonia nu dispare ca esti cu cineva sau singur tot e prezenta. Singur in viata realizez ceea ce milioane de romani nu reusesc si ma simt satisfacut cu asta

Sa spunem ca mi-am luat lumea in cap, am renuntat la ceea ce imi ofereau ai mei acasa, am renuntat la a doua facultate care as fi vrut sa o urmez si sincer nu regret pe drumul pe care l-am ales. Am luat viata de la zero intr-o tara straina, am trecut si prin greu la inceput, desi prin lupta multa si ambitie am reusit. Acum, Romania a ramas doar pentru vizite.
Plecasem ca turist in Grecia in 2010 si acum fac 10 ani de cand am parasit Romania, mi-am gasit jumatatea pe taramul elen si sunt fericita din toate punctele de vedere. Aveam si eu acele tristeti pe cand eram in Romania, locul de munca nu ma satisfacea pe deplin, voiam ceva in viata desi nu aveam curaj sa fac pasul, pana cand o prietena ma chemase in Grecia sa facem impreuna 2 expozitii de pictura si asa a fost. Aveam aproape 29 de ani cand am intors spatele vietii mele din tara si nu regret nici o zi alegerea facuta.
Daca vrei sa pleci in strainatate si ai vreo prietena, poti merge la ea, sa te cazeze pentru o vreme, sa iti cauti un loc de munca si restul vei vedea tu daca vei vrea sa ramai. Ori incearca si pe un site de matrimoniale sa comunici cu straini dintr-o tara care te atrage sufleteste si iti place. Sunt si oameni care nu cauta doar sex, ci vor o familie. Incercarea moarte n-are!

Pai si unde vrei tu sa mergi asa singura prin lume? Fara nici un plan? Fara casa sau ceva? Sau ai totul planificat.

Nu tratez tristetea, o las asa. Un om poate sa fie fericit cand vrea si cand nu vrea, totul este la o departare de gand.

Da, e urat aici. Toata lumea munceste pentru bani. Chiar si daca ajungem antreprenori, chiar daca peste un an cineva ajunge sef si nu mai munceste niciodata, asta poate nu o sa il faca fericit. Suntem legati de tot ce este in societate si nici nu am avut dreptul sa alegem asta. Asa ne-am nascut.
Imi dau seama ca indiferent ce o sa am (personal), tot o sa vreau mai mult. Chiar si cand imi maresc salariul, chiar si dupa ce urmez doctoratul, chiar si dupa ce citesc 100 de carti de dezvoltare personala, chiar si dupa ce o sa am nepoti, chiar si... ai prins ideea.

Ai zis de ganduri noaptea... asta este ceva normal. Creierul asta face, asa am fost conceputi, "ii place sa roada problemele ca si cum un caine roade oasele". Se poate scapa de asfel de ganduri, renuntarea si acceptarea duc la iluminare, lipsa de suferinta. Insa... nici asta nu este suficient, nu?

Suntem facuti asfel incat sa vedem tot ce vedem, prin ochii nostri. Toate problemele si tot ce exista sunt trecute prin filtrele noastre si asa ne afecteaza. Dar suntem asa de mici, suntem un punct neinsemnat in univers, astfel incat uneori te intrebi daca are rost atata steofocare pentru o chestie. Ca oricum trece.


Revin, ce fac cand sunt trist, pun o melodie trista, de nickelback sau ceva asemanator si stau asa. Apoi pun una motivationala, gasesc taria si ura fata de viata si apoi continui. Dar cum ai zis si tu, ma bucur de orice lucru. Adica... ce altceva sa fac?

Cand nu o sa mai fii trista si o sa simti iubire, tot o sa treaca. Tot o sa vina o zi cand o sa fii trista, tot vrei mai mult (nu te descurajez).

Ma gandeam la cum era un nou inceput, noua tara, o noua era, un alt an, insa toate ar fi la fel. Ceea ce exista acum, azi, este cel mai important. Nu as schimba absolut nimic (nici nu as stii ce). Eu unul astept, nu stiu exact ce. Poate o sa gasesc secretul nemuririi, sau ma musca o cioara radioactiva si pac... aripi. Sau poate o sa mor asa, nimic special. Insa cum am zis, asta este din punctul de vedere in care stim ceea ce stim. Mai exista lucruri dincolo de perceptia umana, pe care nu le intelegem.


Aj zis ca ai avut ceva probleme. Lumea e rea, lumea e buna. Nu este nimic gresit in ceea ce faci. Nu exista o varianta gresita, mu exista doua variante. Nu exista ghinion. Exista ceea ce faci, cand faci.

Nu ai ce sa faci. O sa vina o alta perioada, poate la fel ca asta.
O sa vina si o perioada in care vei stii ce sa faci, pentru ca daca vrei ceva, universul comploteaza sa faci acest lucru.
Doar sa fii sanatoasa, o alimentatie buna, ca atunci cand o sa vina acel moment, sa poti sa fii instare sa il urmezi.

"Am facut bine ca i-am eliminat pe cei care nu m-au apreciat?"
Categoric, 100%, insa trebuie sa mai inveti ceva la capitolul acesta, acum ca ai ramas fara prieteni. La momentul potrivit, vei gasi macar o persoana care sa te inteleaga si aprecieze, si daca e de gen opus, sunt mari sanse sa ramaneti impreuna toata viata.
Totul e sa nu te ascunzi.
Pana atunci insa, fericirea ta nu ar trebui sa depinda de o persoana sau alta.

Nu mereu e o solutie sa "pleci", ca o portita de scapare din anumite situatii limita. Nu crezi ca e mai bine sa stai si sa iti infrunti complexele? In momentul in care vei reusi, toate "problemele" tale vor fi pe jumatate rezolvate, iar calea pana la fericirea pe care ti-o doresti cu atata ardoare va fi foarte usor de parcurs.

(complexe? who, me? - la prima vedere nu s-ar spune ca ai asa ceva, tu esti fata perfecta, pe care niste nerecunoscatori/profitori au tradat-o si acum isi plange de mila, dupa ce a scapat de toti... - totusi, sapa mai adanc.
Sunt de acord ca pana acum ai avut parte de niste persoane ingrate care nu te-au apreciat, INSA nu toata lumea e asa.
Nimanui nu ii place sa fie inselat, folosit, tradat, DAR da destinului o sansa sa iti arate si alte tipologii de persoane.

Desigur ca viata nu e mereu roz, cunosc pe propria-mi piele cat de plictisitor e sa fii singur (nici mie nu pot sa spun ca imi prieste perfect), insa ia atitudine daca vrei sa fie altfel.

Precum spunea un cunoscut personaj:
"Problema nu este problema.
Problema e atitudinea ta fata de problema."
In loc sa te victimizezi, invata sa te iubesti pe tine, sa fii multumita asa cum esti acum. Abia apoi vei intalni oameni care se vor indragosti de fericirea ta,. si cu putin noroc, daca ii triezi inteligent, - care nu te vor mai rani.

1. Eu deja am facut-o si pot spune ca sunt multumit de alegerea facuta. Nu mi-a fost usor dar macar am evoluat. In urma nu am lasat mai nimic . Doar pe mama, fizic. Ca in rest nu mi-a pasat de nimeni si de nimic . Prieteni oricum nu aveam, orasul si oamenii de acolo nu-mi placeau, restul familiei... nici nu mai zic, asa ca nu am avut nimic cat sa ma tina pe loc, in zona mea de confort si sa ma impiedice sa plec naibii ca sa ma pot dezvolta.
Si eu inainte eram fericit? Dar stii de ce? Nu pentru ca eram prost, ci pentru ca eram inconstient. Nu stiam eu ce e aia viata, economie, ca lumea poate sa fie rea, treaba cu locurile de munca, colegii, sefii. Nu stiam eu ce e ala oras sub dezvoltat mai ales din punct de vedere economic, sau ce e ala oras mare. Credeam ca toate-s la fel. Asta e, am fost copil, necunoscator, dar totusi eram fericit si ma bucuram cand prindeam TV-ul liber ca sa ma pot uita la desene animate. Fain, nu?
Da si eu am patit, am luat atitudine dar degeaba trebuia sa fiu putin mai strict si mai putin iertator dar uite ca am tot iertat si ghici ce. dupa tot eu am suferi .

Tristetea o vad ca pe o stare trecatoare, ca pe o provocarea peste care trebuie sa treci si sa gasesti motivul tristetii ca apoi sa actionezi incat sa o elimini. Insa e ceva mult mai grav decat tristetea, depresia .

Da, ai facut foarte bine, nu merita sa ai in viata ta persoane toxice.

Cat despre viata ta la ora actuala. Pf e greu. E greu pentru ca singura nu ti-e bine, dar nici cu oameni (toxici) nu e ok. Cand iti faci o prietenie sau o relatie, e un fel de loterie. Chiar daca la inceput ai sperante in acea persoana, dupa aflii ca nu a fost biletul castigator si tot incerci, incerci si iti risipesti banii pana cand dai faliment (in sensul ca, nu mai ai nicio speranta in a gasi pe cineva si incerci sa te multumesti cu singuratatea).
Incearca sa-ti omori timpul cu diferite activitati. Gandeste-te ca atunci cand faci ceva, esti focusata pe acel lucru si nu te mai gandesti la nimic altceva, este deconectata de lumea din jur, stii ce zic? Evita pe cat de mult monotonia si sa nu faci nimic deoarece alea iti pot agrava starea psihica si o sa te simti si mai singura.

Cateodata e bine sa faci o schimbare drastica in viata ta, de fapt e recomandat.
Poti sa pleci in Mexic

Eu mi-am luat lumea in cap. Am plecat de acasa., n-am tinut legatura cu nimeni., cu familia rar prin telefon. Stau singur insa., nu am descoperit fericirea. Dar ma intreb daca exista fericire?
Pe tine ce te-ar face fericita? Sau poate esti predestinat ca indiferent de situatie sa fii tot pesimista., trista... cine stie

Foarte multa lume are problema asta. Singuratatea. Foarte multa lume pur si simplu nu mai are timp de iesit cu alti oamenii, sunt prea ocupati, iar atunci cand sunt liberi prefera sa ramana linistit in casa si sa se odihneasca. Iar cei ce au timp liber fac alte activitati, de exemplu multi prieteni de ai mei, doar stau in casa si se joaca pe PC. (isi fac cluburi clanuri si se distreaza jucanduse impreauna, pentru ca pe afara nu prea ai ce sa faci). Nici eu nu prea ies cu "prietenii" (am doar cativa) pentru ca nu avem pur si simplu ce sa facem. In mare parte interactionam in lumea virtuala. Si referitor la ce ai spus tu despre roboti Cu totii suntem asa, mergem la munca/scoala, venim acasa ne odihnim si a doua zi o luam de la capat, si facem asta aproape toata viata. Faza este ca tu trebuie sa faci din acest lucru plictisitor si repetitiv ceva frumos. Adica daca te duci la munca si doar dai din maini fara sa comunici cu ceilalti din jurul tau, este si normal ca o sa fie naspa si plictisitor. Eu de exemplu, abia stept sa plec la scoala sa vorbesc cu profesorii, colegii, sa glumim si sa radem. Adica eu plecatul l-a scoala nu-l vad ca pe un lucru naspa si plictisitor ca ceilalti. Daca stii sa vezi partea frumoasa a lucrurilor, te asigur ca nu ti se va mai parea plictisitor nimic.
Si treaba cu iubirea vietii tale. se mai intampla sa te desparti de anumite persoane. nu-i un capat de lume. Si deprimat nu ai cum sa fii daca tu respingi acest lucru, adica daca respingi lucrurile urate si le vezi doar pe cele frumoase, nu vei avea cum sa fii trista. Eu de exemplu atata timp cat sunt in viata si sanatos. Sunt cel mai fericit, iar daca familia mea este sanatoasa sunt si mai fericit. Daca nu ai inteles vreun lucru din ce am scris, te rog sa imi spui.

Dar de ce vezi singuratatea ca pe ceva atat de greu? Desi este, stiu. Eu sunt singur de foarte multa vreme, ani buni si ma simt excelent. Presupun ca n-ai gasit sa faci ceea ce-ti place si te simti pierduta.
E ceva ce iti place sa faci sau ceva ce ai vrea sa faci? Schimbarea tarii este o idee buna, urmeaza sa fac si eu asta intr-un timp scurt si am un plan si mai maret pe care am sa incerc sa-l realizez.

Doamne, zici ca m-ai descris pe mine. Identica descrierea. Remediul meu sunt copiii, nu ai mei ca n-am, copiii prietenilor sau rudelor. Ei imi dau energie si chef de viata. Mai nou am inceput sa fac un curs de make-up si mai urmeaza, tot pe partea de beauty. Chiar imi place si ma face sa ies din monotonie. Abia astept sa vina weekend-ul sa ma duc la curs, sa schimb idei si sa fac altceva decat munca si acasa.

Asta simt eu, aștept să fac 18