Mama are 38 de sapt. de sarcina. Adică imediat naște. Eu am 15 ani. In ultimele zile de fiecare data când ma gândesc la chestia asta efectiv ma apuca plânsul și simt ca o apăsare pe inima și ma simt copleșită, sunt trista și nu mai am chef de nimic ziua următoare. Ce credeți ca am? Simt ca nu ma pot controla de la a plânge din cauza asta chiar daca eu nu vreau sa plang. Ce mi-ați sugera sa fac? Dacă o sa vorbesc cu mama nu o sa ma bage in seama

La o casa vecina am o fetita care pe la aceeasi varsta ca a ta a avut un frate. Ingrijea de el mai mult ca mama ei care era plecata la serviciu. Mi-erau dragi. Calm! Daca mama ta te-a iubit pana acum la fel te va iubi si de acum. Doar ca-i va acorda mai multa atentie celui mic.

Esti deprimată

Cred ca-ti este frica ca mama ta nu te va mai iubii ca inainte si-i va acorda toata dragostea si atentia bebeluslui, care se va naste curand. Este doar o invidie de copil, care apare totdeauna la fratii mai mari, pentru ca cei mici sunt tot timpul in bratele si atentia mamei, fiind dependeti de mama lor.
Va trebuii sa inveti sa accepti ca mai ai un frate sau sora si ca trebuie sa impartiti dragostea mamei. Va trebuii sa intelegi ca un bebelus are nevoie 100% de grija mamei in primul an de viata, iar mama ta ii va da mai multa atentie bebelusului, fiindca trebuie hranit, spalat, purtat.
Invata sa te schimbi, sa-ti iubesti fratiorul si sa-ti ajuti mama, care are nevoie acum, mai mult ca oricand, de ajutorul tau.

Esti mult prea sensibila, asta te va afecta toata viata, la orice fleac.

Poate ai emoții în ceea ce privește următoare perioada, poate ți e teama de schimbare dar nu ți face griji o sa îți iubești frățiorul sau surioara și te vei adapta.

Gandeste-te ce iti provoaca tristetea. Esti anxioasa ca te gandesti ca nu vei mai fii tu cel mai important membru al familiei sau ai emotii sau este vorba despre altceva? In functie de motiv, poti sa te gandesti de exemplu ca asta este o situatie pe care nu o poti evita si ca tot ce poti face e sa gasesti o modalitate sa ii faci fata. Rolul tau in familie nu il va lua nimeni, orice s-ar intampla. Chiar daca ai un sentiment de gelozie, nu te simti vinovata, pentru ca este normal. Toate sentimentele pe care le ai sunt normale. Ideea este doar sa incerci sa ti le explici si sa ti le asumi si sa nu dramatizezi situatia. Apoi gandeste-te in viitor, peste cativa ani vei avea un frate sau o sora pe care o sa te poti baza si cu care poti dezvolta o relatie foarte frumoasa. Cand o sa fii adult o sa vezi ca nimeni nu iti poate fi asa aproape cum iti poate fii un frate/sora. Numai lucruri bune pot veni la pachet cu nasterea care urmeaza. Poate la inceput mama va fi mai ocupata cu bebelusul, dar asta nu inseamna ca nu o sa te iubeasca si pe tine la fel de mult. Plus ca o sa ai si tu o activitate noua. Daca o sa vrei, o sa poti sa te implici si tu cu una alta. Gandeste-te la lucrurile pozitive intotdeauna. Focuseaza-te pe partea buna a oricarei situatii si o sa fie mai bine pentru psihicul tau.