Urat din partea mamei tale ca nu incearca sa creeze o legatura buna intre,, mama-fiica,, asa cum ar trebui sa fie siplecatul de acasa nu a fost si nu va fi o solutie, incearca sa fi mai indiferenta la comportarile ei
Am incercat de nenumarate ori sa o inteleg dar nu am reusit.Are niste mentalitati foarte vechi cum s-ar zice.Mai avea un pic si ma marita cu un baiat pe care nu il voiam, doar datorita faptului ca ei ii placea ca are casa si situatie financiara buna.Ori e ca ea ori nu mai e deloc.Trebuie sa controleze absolut totul in privinta mea, cu ce ma imbrac, cu cine vorbesc cu cine ma intalnesc ce prieteni sa am.I-am explicat de atatea ori ca nu mai sunt un copil, si ca am aproape 20 de ani dar degeaba, atata vreme cat locuiesc cu ea respect regulile ei.
Pai..Stii ce? Te sfatuiesc sa nu o mai bagi in seama, sa te muti (daca stai cu ea) sa nu ii mai dai explicatii pentru ca esti majora (ca drept motiv) si sa nu te mai bagi in viata ei.Incerca sa o ignori si isi va da seama ce fiica are.O sa te intrebe ce ai patit si o sa ii spui.ce problema este cu ea. Poate se rezolva.
Iti urez mult succes.
Buna, Ella,
Vrem sa te ajutam. Hai sa stam de vorba despre situatia pe care o traversezi.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Bună!
Plecatul de acasă nu e o soluţie,să-ţi intre bine în cap,e mama ta,trebuie s-o respecţi,te întreţine cum poate şi ea,trebuie s-o respecţi pentru simplul fapt că ţi-a dat viaţă!
Vorbeşte deschis cu mama ta, vezi ce anume o frământă, iubeşte-o aşa cum este ea, când nu o s-o mai ai, o să vezi ce greu îţi va fi fără ea!
Te pup!
Da e mama mea, dar asta nu inseamna ca de acum ea trebuie sa ia anumite decizii in locul meu, sau sa ma controleze in felul in care o face ea.Am incercat sa vorbesc cu ea, nici o sansa.Ea nu constientizeaza faptul ca am crescut si nu mai mai am de mult 14-15 ani.Am unele momente in care pur si simplu ma sperii cand vad cata ura are in ochi aceasta femeie pe care eu ar trebui sa o consider cel mai scump lucru pe lume "MAMA"
Buna! cred ca te inteleg.in primul rand nu pleca de acasa asta o sa ii produca multa suferinta.gadeste-te ca o mama nu poate sa isi urasca propriul copil si ca orice ar face acel copil mama intotdeuna il va iubi. poate nu stiu ea cum sa iti arate dar asta nu inseamna ca nu te iubeste.imi pare sincer rau pentru tine
Vazand-o pe ea asa, am ajuns sa imi fie frica de ea, de comportamentul ei, are momente in care pur si simplu e nebuna de legat cand se enerveaza.Eu am facultate, trebuie sa invat, nu mai am timp sa o mai ascult pe ea cum tipa ca nu-i convine ca nu sunt cum ar trebui, dupa mintea ei
Du-te pentru un timp la o ruda de a ta si vezi dupa aia cum se schimba mama ta. tatal tau nu are nimic de spu cu privire la comportamentul ei? Du-te la o ruda de a ta stai cateva zile o sapt si dupa aia vezi daca s-a schimbat cv la mama ta.cred ca iti e foarte greu da incearca sa nu mai pui la suflet ce zice ea nu stiu.
Si tata e satul de ea si de comportamentul ei.Nimeni nu ii poate face ceva, daca i se zice ceva incepe sa tipe ca asa e ea.Am plecat de multe ori, era bine o zi dupa aia iar aceiasi situatie.Am momente cand nu o bag in seama, dar cateodata spune niste lucruri de ma ia cu groaza.De Craciun s-a rugat sa mor sa scape de mine.Astea sunt fapte de mama? eu nu prea cred.
Doamne cum poate sa zica asa ceva despre copilul ei? doamne prin ce treci mai bine nu stiu vorbeste cu tatal tau sa va mutati amadoi si sa o lasa-ti, stiu ca e greu pentru ca o iubesti normal ca e mama ta dar poate o sa iti fie mai bine.imi pare sincer rau
Draga mea,
Mama ta este, din pacate, una dire cele mai insistente mame. Poate tu vezi in ochii ei ura, dar poate este acea grija sa nu-si piarda fiica, micuta ei fiica care parca ieri avea 7 anisori . Daca spui ca ai incercat sa vorbesti cu ea si nu nu ai nicio sansa, atunci spune-i odata "Mama! Asculta-ma si pe mine odata! Te rog, dac tii la mine, spune-mi ce se intampla cu tine!". Incearca sa ii spui asta serioasa.Sigur o sa rezolvati problema.Asa se intampla intre mama si fiica. Exista o perioada in viata, in care mama si fiica este egal cu porcu` si baletu` . Crede-ma, spun din experienta.
O sa rezolvati problema asta cu bine.
Mult noroc cu mama ta! :*
Imi pare rau ca te afli intr-o astfel de situatie. Incearca sa-ti faci un viitor. Mai asteapta sa te angajezi undeva, sa fii independenta si incearca sa eviti pe cat posibil conflictele cu ea, daca ea totusi nu te lasa in pace spune-i ca nu asa se comporta o mama cu fiica ei, ca nu simti pic de afectiune din partea ei, ca te doare enorm lucru asta. Vorbeste si cu tatal tau, cu o ruda, poate te poate ajuta pe tine sa te muti sau poate vorbeste cu ea si ii mai baga mintile in cap. Cel mai bine ar fi sa-ti cladesti un viitor ca sa pleci de langa ea, poate doar asa isi va da seama cat de mult greseste. cauta sa vorbesti cu o persoana mai in varsta, care iti este apropiata, caruia ii pasa de tine.
Eu as zice sa nu faci lucruri care ar putea sa o enerveze si sa te bagi in seama cu ea fiindca te iubeste chiar daca nu arata asta
Buna ziua! Am aceias problema nu ma inteleg cu mama mea simt ca a luat-o razna, numai ca situatia este mai complicata daca muti un obiect 10 cm incepe sa se crizeze sa ma blesteme chiar...sa nasc un copil mort ( sunt insarcinata) s-a pus intotdeauna pe primul loc...tin la ea ca e mama mea dar tot odata nu o mai suport....nu stiu cred ca exista o solutie...