Mama mea a murit acum 5 ani când eu aveam 10 ani și nici pana acum nu am putut trece peste, durerea este mult mai mare acum decât o avem la 10 ani. Și în plus o tot visez aproape în fiecare noapte și de fiecare data când o visez mi se face și mai mult dor de ea.
Cum as putea sa trec peste durerea asta?
Funda

Buna,

In primul rand condoleante, imi pare rau sa aud asta.

Situatia aceasta numai tu te poti impaca cu ea, depinde de cum esti tu, mai pozitiva sau mai negativa pentru ca nici tu sa nu iesi mai afectata din asta fata de alte lucruri.

Iti pot spune din start ca la psiholog sa nu te duci, deoarece mai rau te imbolnaveste, pastile in nici un caz sa nu iei. Incearca sa gandesti la modul ca asta este cea mai buna situatie dintre toate pe care am putut sa le am, priveste partea buna a lucrurilor, noi in momentul de fata nu traim intr-o lume foarte foarte buna. In schimb acolo viata de dupa moarte, totul este o relaxare, ea este bine si asta vrea si ea, ca si tu sa fii.

Fa-o mandra pentru ca ti-a dat viata, pentru ca ea inca este langa tine indiferent, doar ca poate isi doreste sa fii mai atenta la lucrurile legate de viata de zi cu zi.

Viata este doar o gluma, nu trebuie tratata cu prea mare seriozitate sau o sa o ratezi, continua sa traiesti si sa fii ceea ce vrei sa fii, relaxeaza-te fa ceea ce te face sa te simti bine.

Muzica funky, jazz iti recomand, sunt cele mai frumoase.
https://www.youtube.com/watch?v=fCSe-oZb4vI

Si citeste sau preocupati timpul, lasa totul uitarii si ceasul sa zboare.

Bafta si sanatate!

Iti voi reda ce a povestit actrita Oana Pellea:
„Am întrebat-o pe mama, la spital, în ultima zi a trecerii ei pe pământ: ce să fac când o sa-mi fie dor de tine? Învaţă-mă! Mama mi-a spus: „Pupă-ţi mâna!" Şi-am înţeles că în carnea mea e ea, tata, sunt toţi ai mei. Am făcut-o, o fac, şi am tot timpul certitudinea că sunt în mine: părinţii, amintiri, Dumnezeu. Toţi sunt înghesuiţi în mine. Ce minune! Mi-e dor deci de minunea din mine, pe care câteodată o uit, o pierd… În mine e mare înghesuială! Tot universul e înghesuit în mine!"

N-o sa-ti treaca cu nimic! Si eu am pierdut-o pe mama si tot asa sufar dupa ea si o visez noapte de noapte ca e vie si s-a intors acasa! Asta se intampla cand ai iubit pe cineva care a plecat dintre noi. Afara de asta, atunci cand treci si prin alte probleme de ale tale, sentimentul pierderii se intensifica. Timpul va mai atenua din suparare dar cu o nostalgie amaruie o sa ramai pana la sfarsitul vieti tale.

Timpul le vindeca pe toate. Îți spun din experienta. Lasă totul sa se vindece de la sine, plângi când simți nevoia și amintește ți de ea asa cum era. Ea te vrea fericita. Pe mine ma ajută să scriu când ma gândesc la ea. Câteodată ii citesc jurnalele sau ii scriu pe Facebook. Chiar dacă nimeni nu mi răspunde, ma ajuta sa ma descarc

Visele sunt DOAR în capul tău, ea nu mai există. Şi nici tu după moarte nu o să mai exişti, totul se termină pe veci, nu o s-o mai revezi vreodată. Când mori, tu, ființa ta dispare, activitatea cerebrală se opreşte, totul se pierde. Mai rămân doar nişte oase care însă nu mai reprezintă nimic.

Este greu sa treci peste un astfel de eveniment, chiar daca esti in varsta. Cu atat mai greu insa este atunci cand iti pierzi unul dintre parinti atat de devreme.

Trupul omenesc moare, si este programat genetic sa moara. Deci as spune ca moartea face parte din viata. Dar partea buna este ca, in acelasi timp, moartea este doar o trecere, nu un sfarsit. Desi trupul moare, sufletul supravietuieste si trece intr-o existenta noua, mult mai bogata decat cea prezenta, atat in rau cat si in bine.

Iubirea leaga persoanele in vesnicie. Asa incat, desi a murit, mama ta te iubeste si te asteapta in vesnicie, unde nu mai este moarte, ci viata vesnica prin Hristos.
Intre timp insa, ea ti-a transmis tie 23 de cromozomi. Deci tu esti 50% mama ta, si 50% tatal tau, avand in total 46 de cromozomi. Functie de ceea ce faci tu in viata aceasta, va da socoteala si mama ta, si tu.

In vesnicie vor exista doua locuri categoric distincte: Raiul si Iadul. Pana la Judecata Finala, totul este cu putinta, adica se poate si ca persoana care a murit in necredinta sa se mantuiasca daca este cineva aici pe Pamant care sa se nevoiasca pentru ea. De aceea, eu daca as fi in locul tau, m-as ruga permanent pentru ea si as face pomana. Pentru ea, pentru mine, si pentru toate persoanele iubite. Caci astfel, prin credinta in Hristos, sa fim vesnic impreuna intru Imparatia Sa, asa cum El ne-a fagaduit.

Deci vezi tu, viata aceasta este doar un test scurt. Nu trebuie sa pierzi timpul plangand dupa cineva, caci s-ar putea sa pici testul. Aici nu lupti numai pentru tine, ci si pentru cei de dinaintea ta, si pentru cei de dupa tine. De aceea, sunt sigur ca mama ta vrea ca tu sa traiesti viata aceasta din plin, intru Hristos, nu sa-ti pierzi vremea plangand-o pe ea, pe care oricum o vei vedea atunci cand iti va veni si tie vremea.
Ai la dispozitie aceasta viata unica, pentru a te bucura de ea si pentru a face tot binele pe care-l poti face. Daca mama ta a fost credincioasa, poti fi sigura ca este intr-un loc mai bun decat acesta. Iar daca n-a fost, atunci tu o poti ajuta sa ajunga. Dar nu plangand-o, ci prin rugaciune. munca si bucurie. Caci bucuria cea adevarata vine din rugaciune si munca, fiind date de Hristos care vrea ca inca din aceasta viata sa pre-gustam Raiul.

Practic, te sfatuiesti sa faci Paraclisul Maicii Domnului si o sa iei pe Maica Domnului indrumatoare in viata aceasta.

De vise nu te inspaimanta, caci sunt normale iar, cele mai multe, sunt inselaciuni, creatii ale inconstientului.

Si tine minte: toate iti sunt permise, dar nu toate iti sunt de folos. Alege calea de mijloc, si sa nu cazi in nicio extrema. Impleteste munca cu relaxarea, bucuria cu seriozitatea, rugaciunea cu rasul samd.

Daca te rogi, vei primi raspuns la vreme potrivita. Nu te descuraja. Cu noi este Hristos care ne-a iubit mai inainte de a ne iubi parintii nostri.