Laura.asi vrea sa iti pot da un sfat dar sincer nu stiu ce asi putea sa iti spun. Poate ca mama ta tine la tine dar isi exprima sentimentele in alt mod.Cu sora ta isi petrece atat de mult timp pentru ca este departe de ea si nu o poate privii. vorbii etc, pe cand tu esti langa ea si de aceeia ti se pare diferenta asta atat de mare intre tine si sora ta.Sincer:eu cred ca va iubeste pe amandoua la fel de mult.
Cat despre viata ei sentimentala. nu cred ca esti in masura sa o judeci...Nu deocamdata.atata timp cat tu nu stii din ce motive s-a despartit de tatal tau. Iar daca nu ti-a zis felicitari cand clasa ta a castigat acea medalie de aur...este posibil ca in acel moment mama ta sa-i fi zburat gandul departe.la problemele pe care poate le are si de care poate tu nu stii nimic.
Nu vreau sa fiu rau si nu te judec. dar incearca sa-i fii mai mult aproape, incearca sa comunici cu ea mai mult, incearca sa o intrebi ce probleme are sau ce este in sufletul ei pentru ca sunt convins ca nici viata ei nu este chiar asa de roz precum o vezi tu.
Offfff...este greu ar fi bine sa mai incerci sa vorbesti cu ia si daca nu sa ii zici clar si raspicat "m-am saturat de toata neglijerea ta si de toate diferentele care le faci intre mine si soara mea"...sa vezi ce zice. Si daca nu merge neglijazo apoi o sa vb cu tine
Buna Laura! Viata e foarte dura dupa cum zici si eu te sfatuiesc sa fii puternica si dura ...nu meriti sa suferi pentru cei care nu ii intereseaza de tine, mai bine iti vezi tu de sanatatea ta si de viata ta, chiar daca doare ceea ce se intampla! Cu tatal tau esti mai apropiata? Toti parintii fac diferentze dar nu pentru ca nu ne iubesc la fel ci pentru ca noi copiii lor suntem diferiti, si nu pot sa se poarte la fel cu amandoua in cazul tau! Iti doresc multa multa sanatate si o viata plina de bucuri!
Propun sa ii descri situatia in care te afli asa cum ne'ai descris-o noua, daca insa ea nu vrea sa discute cu tine scrie-i un mesaj ( bilet, scrisoare) cu tot ce ai pe suflet asa poate o sa isi dea seama. Daca te intelegi bine cu tatal "vitreg" ai putea discuta cu el si sa ii propui lui sa discute cu mama ta. Intotdeauna au existat diferente intre frati mai mici sau mai mari.Incearca sa evidentiezi in special parerea ta despre situatia ta si spune-i unde greseste si ce ar trebui sa faca ca sa te simti tu bine ( sau amadoua). Daca nu ai o relatie deschisa si apropiata cu ea nu poti sa te confesezi ei asa brusc si dintr-o data dar cu timpul poate se vor schimba lucrurile in relatia voastra...Inca un sfat fii intotdeauna foarte serioasa cand vorbesti despre problemele tale asta o va obliga sa adopte si ea aceiasi atitudine!
Am incerta sa vorbesc cu amandoi dar nimic. cu tatal meu nu tin legatura doar ca o intreb pe sora mea de el. Diferentele pe care le face le facea si inainte sa fiu cu ea, si cand a venit sora mea in vacanta tot la fel se comporta. ea mereu spune ca nu face diferente dar nu e asa. daca ii spun sa imi ia ceva mereu zica ca nu dar lui sora mea ii cumpara mereu cu scuza ca e mai mare si ii trebuie. dar mie nu?
Posibil sa creada ca sora ta fiind departe de ea ii simte lipsa si de aceea ii acorda mai multa atentie iar tu fiind langa ea si cati ofera tot ce vrei o crede ca esti multumita.Trebuie sa-i spui nemultumirile dar daca spui ca nu vrea sa te asculte... e mai greu te-ai gandit sa-i spui actualului ei sot ce simti? poate dacai spui lui ii va spune ei si va intelege ce se intampla cu tine.
Sora ta este mai mare ca tine? Vezi tu, aici e o problema de personaliate. Fiind mai mare si putin mai tupeista, tu ai o ezitare in a comunica cu altii din diverse motive(ba nu stii ce sa faci, ba iti este teama sa rada altii de tine etc). - asta cu privire la faptul ca nu ai nicio prietena. Fii mai deschisa si lamureste problemele cu sora ta, treci peste teama de a-i spune ce crezi.
Neavand cu cine sa discutii sau puterea necesara de a trece peste, ai ajuns la o varsta frumoasa, dar esti cu un pas inapoi. Mama ta este o fire independenta(n-a venit decat de 2 ori in 6 ani acasa) si poate ca doreste sa va vada descurcandu-va singure. Daca reusesti acest lucru, poti spune ca esti pregatita pentru viata.
Nu ma intelege gresit, nu vorbesc despre o distantare totala intre tine si parinti, doar ca, avand in vedere situatia din prezent, cam asta ar fi cea mai accesibila metoda. Capul sus si nu te lasa doborata!
Am incercat sa vb cu anandoi dar parca vorbeam cu pereti! stiu ca exista diferente dar cu exagerate, ea spune ca nu a mai facut diferente dar pe mine cat am stat un an intr-un campus scolar in 8 luni m-a sunat doar de ziua mea si cand ma ducea acasa in vacante iar cu sora mea vorbea zilnic cate 30-40 min. oricum asta nu conteaza dar ca ma deranjeaza fapul ca niciodata nu ma asculta, o intreb ceva incepe sa tipe la mine fara motiv etc...
Sfatul meu, cauta-ti o prietena adevarata si nu mai astepta nimic de la mama ta. Din ceea ce spui tu esti mai mult o straina pentru ea decat copilul ei, imi pare rau sa vad asta.