Mama mea este un om deosebit..si totusi eu ma comport cu ingrozitor. Incerc sa ma schimb de foarte mult timp, insa nu reusesc. Cateva zile nu mai ii raspund urat si nu ma enervez atat de usor, nu ridic tonul la ea, insa dupa putin timp iar incep.Imi cer scuze si promit ca nu o sa se mai repete, insa mereu o luam de la capat.Ea imi spune mereu ca sunt o dezamagire si de multe ori regreta ca m-a nascut. Ne certam din nimicuri si ajungem sa nu ne vorbim zile intregi.
Mama a facut multe sacrificii pentru mine, pentru a ma creste si pentru a imi oferi o copilarie fericita, niciodata nu mi-a lipsit nimic, iar eu totusi simt ca nu sunt multumita de viata mea, mama este si mai dezamagita cand ma aude spunand asta.
As vrea sa o fac fericita, as vrea sa ma schimb, insa mereu esuez si raman in aceeasi mizerie. Nu mai inteleg ce este cu mine.
Pe langa asta totul simt ca se duce de rapa, nu doar relatia mea cu mama.La scoala nici nu mai pot sa ma gandesc, pur si simplu nu ma mai atrage nimic. Nu mai am acea dorinta de a invata, chiar daca viitorul meu este in joc si sunt constienta de asta.Chiar daca invat nu o mai fac cu placerea de alta data.O fac doar pentru a obtine rezultate cat mai mari si gata.Simt ca totul este inutil.
Certurile dintre mine si mama nu sunt de azi sau de ieri..sunt de ani intregi, iar ea imi spune ca intr-o buna zi o sa plece si o sa ma lase singura sa vad cum o sa fie atunci.
Ea este unica persoana din viata mea in care pot sa am incredere, nu vreau sa o pierd, fara ea as fi moarta.
Ce ar trebui sa fac?

Probabil, în mare parte, schimbările hormonale ale adolescenţei sunt de vină, poate şi o oarecare incompatibilitate între voi şi faptul că locuiţi în aceeaşi casă şi uneori poate deveni...prea mult.

Încearcă să-ţi stăpâneşti crizele de nervi sau să te retragi în camera ta, când simţi că se apropie una. Şi arată-i mamei tale cât mai des că o iubeşti şi apreciezi tot ce a făcut pentru tine. O să observi că în timp se va schimba şi atitudinea ei. Iar printr-o comunicare pozitivă şi deschisă veţi reuşi să prelungiţi perioadele de armonie şi linişte şi să vă găsiţi satisfacţie şi mulţumire unul în celălalt.

Desigur, dacă îţi permiţi, ar fi bine să discuţi şi cu un psiholog, care te va ajuta să te descarci şi să-ţi găseşti echilibru.

În orice caz, este foarte bine că realizezi că undeva există o problemă şi doreşti să o elimini. Dorinţa de schimbare este primul pas, cel mai important.
Succes.

Bună.
Ca să te cunoști pe tine, că aici este problema ta cu adevărat, mergi la o consiliere psihologică (la școală).
Pa, pa.

Incearca sa te oferi sa o ajuti la tot, vorbeste cu ea ca si cum ti-ar fi prietena, concentreaza-te mai mult pe scoala sa vada ca esti o eleva silitoare

Pai primul pas l ai facut si anume esti constient(a) de ce se intampla.

Sunt sigur ca vorbele mamei tale sunt spuse la nervi.

Spune-i cat de mult insemni tu pentru ea, va aprecia asta.

Incearca sa o ajuti de fiecare data cand are nevoie. E un chin prin ce treci tu.

P.S Evita certurile pe cat posibil si totul va fi bine. Intr-o buna zi ceva se va schimba. Crede-ma.

Capul sus. Te pup.

Incearca sa numai faci prostii si sa iti faci temele fara ati zice ea, sa faci curat fara ati zice ea si tot mai multe lucruri super!

Ea spune ca atunci cand va pleca tu vei vedea cum va fi viata fara ea. Se refera la moarte, bineinteles. Poarta-te frumos cu ea pentru ca nu stii cand va pleca.Nimeni nu stie, nimic nu e planificat. Si atunci chiar ca vei fi un om distrus. Vorbesc din experienta pentru ca nici relatia mea cu mama n-a fost una extraordinara. Si uite ca acum dupa 10 de la plecarea ei ii simt lipsa din ce in ce mai mult.
Problema ta nu e doar mama ci si viata in sine. Poate ai o depresie si toate refularile astea duc la certuri si la neincredere din partea ta. Incearca sa combini timpul tau liber cu mama ta, incearca sa faceti ceva impreuna sau chiar tu sa gasesti activitati care iti vor placea.Un sport sau ceva creativ. Cati ani ai?
Succes!

Si eu am aceeasi problema dar incearca sa nu mai tipi si sa te porti mai frumos cu ea sa o ajuti prin casa etc.

Gandeste-te bine inainte de ai raspunde urit inapoi si mai gandeste-te cum teaisimti tu daca ea tarm zice mereu ca nu ai facut nimic pentru a o ajutandar tu stii ca nu e asa. Fiecare gindeste si vede in felul sau, noi greselile altora le vedem dar pe a noastre nu.

Ar trebui sa comunicati. Faptul ca-ti spune ca e dezamagita de tine si chestii de genul, nu ajuta deloc, crede-ma! Pentru o relatie mai buna v-as recomanda sa sa faceti lucruri care va plac amandorura, o sa va apropie mult. Ar fi bine sa va povestiti multe lucruri, marunte, nu conteaza, o sa va ajute sa va deschideti mai mult. Fara amenintari sau injurii! Asta va indeparteaza prea mult, relatia dintre voi ar trebui sa fie una speciala. Ma gandesc ca eu as vorbi cu mama despre chestia asta, i-as spune cel mai serios ce ma doare si ce as schimba, am gasi impreuna solutii, nu e un lucru imposibil! Imi pare rau ca relatia dintre voi nu e cea mai buna. Sper sa ia sfarsit cat mai repede divergentele dintre voi. Pupici!:*

Ar trebui sa stai de vorba cu
un psiholog

In primul rand trebuie sa fi-ti si prieteni nu numai Mama-Fiu.

Buna. Ma numesc Alexandra, Eu te sfatuiesc sa fi calmaa, cand vezi ca revin acele momente de tensiune repetati in gand vorbele care le-ai spus chiat tu in acesta intrebare! ca este unica persoana din viata ta si in care poti avea incredere. Gandeste-te ca nu va iesi nimic bine daca tu vei tipa sau ai vei arunca multe vorbe dureroase. Poti vb cu calm sau du-te la tine in kamera pentru a te linisti. Incearca sa fi mai apropiata de ea, sa fi mai cominicativa cu ea, ajut-o de cate ori ti se da vreo ocazie pentru ca va simti ca tu vrei sa te scimbi si de aceea asi va schimba si ea comportamentul. Eu iti uraz succes. Si ai grija de mama ta pentru ca ea te iubeste si nu merita sa te certi cu ea din orice motiv stupid.

Incearca sa te cumintesti si incearca sa-ti dai seama ca ea iti vrea numai binele. petrece-ti mai mult timp cu ea, ajut-o, fa-i pe plac si asa o sa-ti imbunatatesti relatia cu ea.

funda? :*