; Mama mea imi distruge viata 
( ( intr-o zi n-am vrut sa ma imbrac in felul ala de haine si ea mi-a zis ca sunt obligata si asa a ramas deci numai suport am ajuns si sa-mi bage ia in gura cica ce trebuie sa mananc x ( nici afara nu ma lasa cu ceilalti deci sa va zic cv am fost dupa inghetata costa 1 leu si ea zice ca e prea scump a 8-l deci numai suport numai la scoala, acasa inca ma mai pune sa sting dupa ia becul sa astrang hartiile si tot intr-o zi m-am dus la piata sa cumpar ceva pentru mancare si nici nu ma apucat foamea de zice "trebuie sa mananci" eu mama nu mi-e foame m-a luat si m-a impins pana in bucatarie 8-l nici iubit nu ma lasa sa am vrea numai langa ea si langa ea deci numai suport de ma oblica si cu ce sa ma imbrac si la ce ora sa vin acasa si cand sa dorm haine am nici pe unsfert cat de multe are ea si daca am le am mici sau care le mai am si eu mari sunt oribile nici in oras nu ma lasa sa ma duc repet numa acasa si la scoala si eu urasc asta imi da si hainele cu care sa ma imbrac deci urasc, urasc, urasc nici cu prietena mea nu ma lasa por si simplu cu nimeni si mai am o mica intrebare imi pare rau ca scriu atata de mult poate va plictisesc poate nu tot despre ea este vorba deci por si simplu imi complica viata si nu numai a mea ci si a iei nu ma lasa sa ma machiez! sa ma coafez cum vreau si le da tot timpul dreptate fetelor care nu ma suporta ma mai si compara cu ele x ( nici muzica nu ma lasa sa ascult nu ma lasa nimic numa cu ea atata si nu inteleg cu prietena mea cea mai buna de ce nu m-ar lasa pentru ca ea de ziua mea mi-a facut o surpriza sa merg la mall si sa imi cumpar de pe banii ei si sa ma duca in Timisoara aia peste tot ceea ce mama n-a facut niciodata asta va rog daca ati citit tot funda!
Dar dacă eşti în situaţia de a te simţi cu adevărat nedreptăţită, atunci gândeşte-te că uneori purtăm şi greutăţi şi "sarcini" care nu sunt ale noastre. Este poate starea conflictuală din familie, este poate o situaţie tensionată de serviciul părinţilor, de relaţiile dintre ei, de alte neîmpliniri sau probleme familiale.
O altă cauză majoră ar putea fi lipsa dialogului, iar în această privinţă atât tu dar şi părinţii tăi (în special mama ta) aveţi nevoie de dialog, de cunoaştere din partea lor cerinţelor vârstei tale (mereu în schimbare).
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde
Pentru ca felul in care ai scris rezulta ca nu ai nici macar primele clase. Nu stiu cum au inteles ceilalti ceea ce ai vrut sa spui. Este grea limba romana, nu? 
))
Da parca alataieri erai mutata cu iubitu
ieri locuiai cu soacra
iar azi nu ai voie nici cu iubit si nici sa te imbraci cum vrei?
Nu vreau ca mesajul sa fie inteles gresit. Este adevarat, dialogul constructiv cu parintii e de dorit sa multumeasca, sa impace ambele parti, DAR...
E necesar, e vital chiar, sa pretuim in primul rand la maxim experienta de viata a părinţilor noştri (invăţând inclusiv din greselile lor) sau altfel, viata ne va forta sa regretăm că nu am facut-o! 
Nu intotdeauna sfaturile parintilor sunt stralucite, dar cele care indeamnă la precauţie, la siguranţă, la o viaţă morala, sunt intotdeuna 100% valabile.
Viaţa (şi "vieţuitorii" ei) este prea marşavă pentru a proceda altfel, pentru a merita sa ai incredere în cei pe care nu i-am trecut încă prin ani de probe şi încercări...
Da, expreienta de viata a parintelui tau va putea si pe viitor de acum inainte sa ajute sa EVITI multe drame ale compromisurilor pe care un copil, un adolescent, un tanăr (şi mai ales o tânără) din neştiinta ar risca sa le facă... 
Imi pare rau de situatia ta, pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole despre cum sa te intelegi cu parinti.
Pare a fi comportamentul un om frustrat, care are probleme din copilarie si atsfel a ajuns sa se manifeste asa. Cu siguranta nu o poti schimba din pacate, pentru ca ma indoiresc ca ar vrea sa mearaga la o consiliere psihologica cu tine pentru a va crea o altfel de relatie!
Ai intrat cumva pe profilu lui maica-ta?
sau ai cumva 35 de ani si mai ai parinti de care trebuie sa asculti, ca scrie _1979, ma gandesc ca asta-i anul nasterii
Am intrat sa mai citesc cateva intrebari postate de tine...jur ca m-a luat durerea de cap!
Nu stiu care dintre voi doua are o problema, tu sau mama ta sau amandoua. Cum sa te imbrace maica-ta la 18 ani?
Lasati de la voi cate putin, discutati, impacati-va, comunicati, duceti-va la doctor, Doamne ajuta!
Am incercat sa-i spun : -mama, hai la un psiholog ea mi-a raspuns -du-te tu ca tu ai o problema!'' bun m-am dus iar ea a refuzat de ce habar n-am si psihologul mi-a spus ca nu e normal ceea ce face ea si ca ar trebui sa vina ca eu am ajuns sa am multe stari nervoase, ce parere aveti?
Psihologul ce parere are despre tine? Te intelegi cu el?
De obicei, cand nu-ti gasesti linistea acasa, incerci sa ti-o gasesti in alta parte; in cazul tau, sa locuiesti cu o alta ruda, deoarece cu stilul asta de viata, vei ajunge ca mama ta. Daca si rudele tale sunt de aceeasi parere ca si tine, ca are o problema, cere-le ajutorul sa vorbeasca cu mama ta si gasiti o solutie impreuna. Din cate am inteles, mama ta considera ca tu ai nevoie de ajutorul ei 100% si nu accepta sfaturi din partea ta.
Sper sa vii cu vesti bune! 
Multumesc voi incerca! chiar de azi
Ba, sunt doar cateva solutii. Incearca sa apelezi la o ruda, sau un profesor/diriginte sa vorbeasca cu ea. Cineva care sa o imblanzeasca. A doua varianta ar fi sa fugi de acasa cateva zile la o prietena si sa ii lasi un mesaj ceva gen ca nu te mai intorci si din astea. Dupa 2-3 zile suni pe cineva care sa stie cum a reactionat. Daca a plans dupa tine spunand ca nu o sa te mai terorizeze niciodata, te intorci, daca aflii ca a zis ca atunci cand te intorci te omoara sau chestii de genul incerci sa apelezi la un psiholog sa vorbeasca cu ea. Aflii ce se intampla si daca e ok te intorci acasa. Daca nu, oricum te intorci dar apelezi la protectia copilului. Nu am alte idei in rest.
Imi pare rau rap4us, dar nici pe tine nu prea te duce mintea, mai mult de cativa centimetri. Nu ai inteles nimic din pacate. Abtine-te sa dai sfaturi aiurea.
Tu din moment ce nu ai dat nici un sfat, si din moment ce ai semi-criticato pe fata asta(va vedea mai mult ca sigur raspunsul tau..si nu o va ajuta cu nimic)nu ai ce sa spui de altcineva.Ai tu idee de gandirea lui? Nu cred..Si mi se pare un sfat destul de bun...asta daca parintele respectiv nu are probleme de natura psihologica
Si fata este nervoasa..nu o lasa mă-sa cu prietena ei cea mai buna si cu alte persoane(din ce am inteles)asa ca se destainuie si ea aici. Logic ca nu scrie foarte corect si nu poate fi inteles...desi eu am inteles tot.
Stiu si eu, fa cumva in timpul scolii:mergi la scoala termini cursurile si iti iei prietenii si mergeti la maica-ta acasa.si va spuneti in ...mea punctul de vedere.Zi-i mamei tale ca asa nu se poate.si sa zicem ii mai poti spune si ca o sa ajungi sa ai si tu copii.si din cauza ei ..continui tu.(nu vreau sa te jignesc din greseala)
Ai o problema la cap.In primul rand, nu se intelege clar si nu prea e logic ce spui tu.In al doilea rand, NU INTELEG IN *** MEA NIMIC.
Draga Alina,
In primul rand, cred ca te putem ajuta daca ai fi mai coerenta si daca ai reusi sa scrii corect. Daca tot asa si vorbesti, trebuie sa-ti spun ca in afara de mama ta, probabil ca nici noi sau altcineva nu vom putea sa te ajutam cu adevarat.
Incearca sa intelegi ca uneori trebuie respectate anumite reguli ale decentei, si ca asa cum este mama ta, nu cred ca iti vrea raul. Daca tu iti vei tine promisiunile si iti vei indeplini sarcinile importante, adica in primul rand scoala, si apoi prietenii si machiajul, sa stii ca nimeni nu o sa-ti mai reproseze nimic. Dar atat timp cat tu nu stii SA SCRII CORECT, imi dau seama de ce e suparata mama ta. Ai toate sansele sa devii o analfabeta rujata. Si asta este dureros pentru un parinte, iar pentru tine este foarte trist.
Pai.Pentru inceput ar trebui sa inveti sa scrii.
In fine, lasam asta la o parte.Ar trebui sa porti o discutie serioasa cu mama ta in care sa ii spui tot ce ai pe suflet. Fara cearta, fara tipete, pur si simplu o discutie mama-fiica. Spune-i ca ai crescut si ca ai nevoie si tu de o garderoba potrivita varstei, ai nevoie de prieteni si pana la urma ai nevoie de distractie.Dar depinde.Tot ce ai spus tu aici a fost impotriva mamei tale. Spune-ne si despre tine macar putin, nu? Adica varsta chestii de genul. Poate ca mama ta are un motiv pentru care se comporta asa cu tine, nu?
Succes oricum!
Poarta o discutie matura cu ea, explica-i ce simti in legatura cu ea.Presupunand ca ai >13 ani si nu vrea nici sa te asculte, e sarita de pe fix.Deal with it pana faci 18-20, ia-ti un job si pleaca de acolo.
Pai asa sunt mamele de obicei, isterice.Dar mama ta chiar ca nu te lasa sa faci nimic... ..Sa nu te lase sa asculti muzica..doamne fereste..Incearca sa ai o discutie cu ea...
Mama ta e cam... sa nu zic urat o mica v. esti sluga ei. doar cati ani ai 2? imi dau seama ca ai peste 12 ani daca vrei sa te machiezi, tatal tau nu e cu tine nu te ajuta incearca sa ai o discutie cu ea si sa ii explici cat de mult conteaza pentru tine mai multa libertate incearca sa vb cu bunica ta
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
