Mama mea ma termina psihic si efectiv nu mai pot.Ori de cate ori incerc sa vorbesc cu ea, spune sa o las in pace si da vina pe mine ca am distrus-o.Ieri mi-a spus ca vrea sa moara si ca s-a saturat.Eu vreau sa vorbesc cu ea si sa incerc sa fie bine dar din momentul asta mi-am dat seama ca nu mai e mama mea.Nu cred ca o mama normala ar face lucrurile astea... spune ca nu are pe nimeni, ma ameninta ca se duce nu stiu unde si nu mai vine... efectiv nu mai pot si imi da si mie numeroase motive pentru a nu mai tine legatura cu ea.Am 19 ani, am intrat la facultate si mi-am facut planuri ca sa nu mai vorbesc cu ea, numai cu tata, sa raman la camin si sa vin acasa doar de sarbatori.Stiu ca suna extrem, dar eu una nu mai pot sa fiu in jurul unei persoane de genul ei mai ales ca e mama mea.Ce naiba ar trebui sa fac? I-am spus cat se poate de serios sa se duca la un psiholog dar refuza.Ce sa fac?

Laso sa se duca unde are chef daca locuinta nu e inchiriata ramai cu proprietatea.

Sau saturat numai au bani sa i ti dea, de ce crezi ca este vesnic nervoasa, ca vede ca tot îi ceri bani, ai 19 ani nu ai niciun handicap fizic, cauta ti servici. Asta cu plecatul de acasa nu rezolva situatia, trebuie sa faci ceva s-a saturat mama ta sa te tot duca in spate, ai 19 ani gata numai esti minoră, pana la 18 ani ai fost in grija ei, acum esti majoră, traieste pe banul tau, fă ceva.

Eu as intreba o cu ce am distrus -o si sa mi spuna clar sa inteleg si eu care e problema eu spune ca daca trebuie stai o ora ca telefon sa vorbesti cu ea sa afli care e problema ei si cu ce o poti ajuta. Daca nu vrea sa raslunda sau urla atunci chiar are nevoue de un psihiatru.

Nu esti legata de ea.
Nu conteaza ca aveti acelasi sange,sau alte bazaconii.
Cand cineva iti afecteaza sanatatea sau psihicul,trebuie sa te indepartezi.
Daca ai putea-o convinge, poate cu ajutorul tatalui tau, sa mearga la un psihiatru, ar fi bine.
Trebuie sa te feresti de persoanele toxice in viata, ca sa nu iti faci rau.Asta inseamna, ca trebuie sa incerci sa nu te superi, sa nu bagi in seama, pe cat posibil, si cand nu mai poti, pleci, nu stai si rabzi.

Nu mai confundati psihologul cu psihiatrul. Trebuie sa se duca la psihiatru, daca luai decizii cand erai sub 18 ani, o potoleau.

Si mama mea are probleme. Zice ca este posedata, doarme aproape toata ziua. Urla din senin. Vorbeste cuvinte aiurea in limbi inventate. Spune ca nu poate sa se imbrace, sa mearga la baie...Trebuie eu sa o grabesc sa plece la munca, si isi da demisia des din nimicuri. A mers la psiholog si i s-a zis ba ca se complace in situatie, ba ca nu are nimic. Ceea ce e foarte eronat. Se intampla asta de cat eram foarte mic, acum am 16 ani si candva ma afecta foarte mult. Gandeste-te sa ii dai tu de mancare mamei tale, sa o trimiti tu la munca, si nu invers. E ca si cum nu am mama, ba chiar e o povara in plus. Dar ce fac eu este sa nu ma gandesc la ea ca o mama. Este doar o persoana cu probleme, de care eu nu sunt responsabil. Nu ma bazez pe ea cu nimic si nu ma astept sa faca ceva pentru mine. Nu sunt legat de parinti, muncesc si cand o sa pot o sa plec sa las totul in urma. Priveste inainte, situatia ta e mai buna, la 19 ani poti pleca lejer. Nu trebuie sa fii legat de cineva care nu e in toate facultatile mintale, nu te obosi sau invinovati degeaba.

Când nu va mai fi îți vei dori sa ii mai auzi vocea indiferent cum a fost ea : rea sau bună, bună sau nebună.

Laso în pace o vreme după poți discuta mai calm cu ea, poate are probleme care nu mai ea le știe.

Vorbeste cu ea cand este mai calma si du-o la PSIHIATRU, nu mi se pare ok comportamentul ei.

Hei...eu ieri m-am certat cu mama mea, tot la fel de rau nu as vrea sa dau detalii de la cearta...aia urâtă. Știu cum te simți acum, dar va trece, eu m.am gândit să las timpul sa treacă si sa ne vindece pe amândouă. Sigur nu zice așa doar la nervi? Va regreta intr-o zi. Aș zice mai întâi de toate sa te liniștești,să te calmez si apoi sa ei decizi.
Am sa incerc eu putin sa te calmez sper sa reușesc. Prin lucrurile care mau calmat si pe mine cât de cât.
Modalitatea de a pune capăt suferinței este de a abandona furia,egoismul,atasamentul si de a cultiva rabdarea si dragostea.
Citeste si repeta asta,nu doar sa citesti sa simti,sa crezi.
"Iert orice persoana mi-a greșit, cu gândul, fapta sau cuvântul
Iert orice persona ma ranit cu gândul fapta sau cuvântul pentru ca iertand te eliberezi de frustrare si ura.Dar cel mai important iertată si pe pe tine din tot sufletul, poate si tu ai ranit-o pe mama ta."
Nu stii prin cate a trecut de a ajuns asa...
Fiecare om își doreste același lucru in viata fericire si sa evite problemele.
Ok, acum după asta propune-ți să îți faci viață mai frumoasă acum si in viitor! Pentru ca meriti lucruri frumoase in viata ta.
Fiecare experiență are rostul ei si multumeste pentru asta Chiar dacă ai avut acesta cearta, viață iti demonstra constat ca ești, sanatoasa, iubita, fericita, protejată.
După am zis sa imi caut un job să ma angajez si sa ma descurc singura! Si sa imi caut singura linistea si pacea

Cel mai bine e sa ii faci pe plac si sa se bucure pentru ca se poate sa fii intrat in drepesie poate ca nu ai mai stat cu ea.Gandestete la ce faceai cand erai mic si o facea sa zameasca, ai grija ca cineva sa nu o necajeasca pentru ca e mama ta.Eu dau sugestii deci nu sunt un expert

Stii, eu am 16 si pana sa imi formez o parere, primul lucru care mi-a trecut prin cap este: "De ce n-am intalnit oare un asemenea text scris de o mama?".
Si de la intrebarea asta mai mult sau mai putin retorica o sa iti dau un raspuns.
E atat de nedrept ca unei mame care se comporta precum mama ta, copilul ii intoarce spatele. Ai 19 ani, banuiesc ca ai trecut prin (multe) crize. Daca mama ta avea fata de tine aceeasi atitudine pe care tu o ai acum fata de ea, azi nu erai ce esti acum. Asta daca mai erai. Poate te gandesti ca spune multe lucruri doar ca sa atraga atenția. Eu te sfatuiesc sa nu subestimezi niciodata dramele unui om. Si chiar si daca ar face ce face pentru atentie, ar trebui sa-ti dea de gandit ca undeva ai si tu o problema.
Ai realizat zilele astea ca e nu e mama ta pentru ca se comporta asa, hm? Fa un exercitiu de memorie si gandeste-te dr cate ori ar fi trebuit sa zica si ea ca nu esti copilul ei. Zic si eu...
Nu zic ca e usor, ba chiar stiu cat poate fi de frustrant, dar eu cred ca fiecara dintre noi a dat candva dezamagiri si in schimb a primit iubire inapoi. Inclusiv tu. Si acum ai datoria morala sa faci si tu la fel, cu atat mai mult, incat e vorba de mama ta.

Mama ta este probabil o persoana toxica dar singura in acelasi timp care a cazut in depresie.prin asta ma refer ca depresia ei se manifesteaza prin a te manipula pe tine psihic si a te face sa te simti prost si sa nu stii ce sa mai faci cu ea dar ei nu i pasa de asta. vrea ca lumii sa i pese din nou de ea cel mai probabil. daca nu se duce ea la psihiatru adu psihiatru la ea

Dar dacă nu i-ai facut niciun rău. poate se streseaza din cauza banilor mai ales că ești la facultate mă gândesc că poate îi ceri bani prea mulți ai putea să lucrezi tu măcar cât e vară

Da. Si eu eram intr-o situatie similara, pana cand m-am mutat cu taica-miu. Serios. Noi am locuit o perioada in Anglia (mie nu-mi placea cine stie ce) si la un moment dat, maica-mea si-a dat demisia din postul de ingrijitoare de batrani, sau carer, whatever, pentru ca nu mai vroia sa faca asta, vroia sa-si gaseasca altceva. Dupa cateva luni, in care si-a cautat de lucru dar n-a gasit, a trebuit sa venim in tara. Ea nu avea un apartament al ei si a trebuit sa stam cu ma-sa, cu bunica-mea. Astea 2 mi-au mancat ficatii timp de vreo 2 ani, maicamea incepea mereu cu chestii:'din vina ta a trebuit sa vin eu aici, ca tu nu te-ai adaptat acolo, si nu vroiai sa mergi la scoala, chiuleai, si nustiumaice(bine, si in rom si peste tot sunt chiulangii ocazionali, dar parintii lor nu-si dau demisia fe la servici din cauza asta). Si exact asa cum ai descris tu situatia in cazul tau, incerca sa ma faca sa ma ma simt vinovata, ca si cum totul s-ar fi intamplat din cauza mea, zici ca nici nu mai era persoana de dinainte; spunea tot fell de baliverne: Ca o sa se duca sa stea pe strada cand se intoarce taica-miu din Anglia si ma mut cu el-vad ca totusi n-a facut-o. Int-adevar, era f exagerata in ce si cum spunea, de zici ca ar avea vreo boala mentala-probabil si are, habar n-am.
Ideea e ca nu ar trebui a lasi oamenii de genul asta sa te afecteze, pentru ca asta vor. Ei in loc sa-si rezolve problemele incearca sa-i tarasca cu ei si pe altii, ceea ce mi se pare cea mai josnica atitudine. Nu conteaza ca sunt rude sau ce sunt. Nu rezolvi nimic daca mai tarziu ajungi si tu ca ea. Tu probabil nu ai cum s-o ajuti, are niste frustrari pe care doar ea le cunoaste.Probabil un psiholog ar ajuta. Dar altfel, asta e. Nu-i mai da atata atentie, ca asta vrea, atentie. Nu stie cum sa-si rezolve problemele si atunci se complace in ele in felul asta.

Dar ai facut ceva sa o supere? Tatal tau cum se comporta cu ea? Sigur a cazut in ceva depresie...