Buna.Imi pare rau sa-ti spun, dar copilul nu poate rezolva vreodata problemele parintilor.Tot ce vei face e sa absorbi usor, ca un burete, argumentelele, tipetele, frustrarile si nefericirea lor, plus ca se vor intoarce impotriva ta, in functie de ce parte alegi (chiar daca tu sustii ca nu iei partea nimanui, tot te vor eticheta).
Din moment ce probabil ai deja vreo 20 si ceva de ani, cam e in zadar sa incerci tu ce n-au reusit niste adulti de cel putin 40-45 de ani.Mai mult de atat, tu esti propriul adult si e imperios necesar sa iti vezi de drumul tau, nu sa il repari pe al altora care sunt prinsi in incapatanare, stereotipuri si mentalitati diferite.
Inteleg ca suferi sa iti vezi parintii asa, insa singura solutie ar trebui sa fie consilierea de cuplu.Nu iti irosi energia pretioasa in astfel de conflicte.Am fost si eu intr-o situatie asemanatoare, doar ca interventiile mele s-au dovedit inutile.Fiindca nu vreau sa inchei asa negativist, tu poti totusi incerca sa vorbesti cu tatal tau, pentru a sta cu sufletul impacat ca ai facut ce ai putut la momentul respectiv.
Ai încercat sa mai chemi pe cineva pe la voi pe acasa? Vrei ruda sau vreo persoana cu, care va înțelegeți ok?
Poate o data ce mai trece cineva pe la voi și mai anima atmosfera începe sa se simt cat de cât mai bine.
Iar cu tatal tău ai putea sa porți o discuție și sa ii spui ca nu ii cade cinstea dacă mai iese cu ea măcar pana la piață.Sau intr-o duminica sa ieșiți la un suc toți. Spune-i ca o vezi trista pe mama ta și ca nu e ok comportamentul lui.
Ciudat ca la un divort majoritatea se gandesc ca femeia trebuie sa plece din casa. E casa exclusiv a tatalui tau? Daca nu, sa plece el!
E de facut... sa-l convingi pe tatal tau sa renunte la bautura. Sa mai stea pe acasa si sa ajute si el prin casa. Ca si el mananca, locuieste acolo.