Trebuie sa fiti voi cei care sa luati atitudine. Nu il lasati pe tatal vostru sa se prabuseasca. Chiar daca suferiti enorm, faptul ca sunteti majori, va da mai multa putere. Ganditi deci intr-adevar ca niste oameni cu maturitate si incercati sa stapaniti situatia. Evitati sa discutati prea mult in casa pe aceasta tema si straduiti-va sa va smulgeti tatal din aceasta suferinta, canalizandu-l pe alte cerinte si alte activitati. Despartirea este o rana care se poate vindeca, daca esti ajutat. Sa nu va judecati nici mama. Indiferent de situatie, este mama voastra, v-a dat viata, v-a ajutat sa cresteti si v-a adus pana aici, la maturitate. Probabil ca i s-a intamplat ceva in suflet. Copiii in general nu prea au cum sa perceapa in totalitate relatia dintre parinti. Incercati sa o iertati, pentru a avea disponibilitate totala in a va sustine moral si sentimental tatal si in a va sprijini voi, fratii, intre voi. Va doresc sa aveti multa putere si mult discernamant.
Nota zece pentru raspunsul @emanuellex! Multe lucruri care se intampla in lumea asta, nu le gasim o explicatie! Dar de un lucru sa nu uitati:indiferent ce fac, cum sunt, parintii nu trebuie judecati! Mama sa va ramana mama, si tatal, tata!
E foarte trist ce va facut mama voastra!
Eu cred ca se va intoarce la voi, nu poate un barbat sa inlocuiasca dragostea a doi copii minunati!
Si eu sunt in postura tatalui tau si pe mine m-a parasit sotia si a luat si fata, foarte rau ce a facut mama voastra nu cunosc situatia dar daca voi ati ramas la tatal vostru inseamna ca ea este peoblema incercati sa-l sustineti moral pe tatal vostru el trebuie sa inteleaga ca voi sunteti puterea lui bafta
Nici macar daca ai da timpul inapoi nu ai putea sa schimbi ceva, asta depinde de alegerea mamei tale. Azi pierzi, esti doborata de atatea probleme, insa vine ziua de maine cand are sa-ti ofere lucruri frumoase, maine poate un vis ti se va indeplini, poate o stea doar pentru va straluci. Nu trebuie sa privesti cu melancolie spre trecut, nimeni pe pamant nu este de neinlocuit. O iubire, un respect se castiga. Pana la urma tot mama voastra a pierdut. A pierdut totul, tot ce intr-o viata a construit.
Nimeni nu poate stii adevarul absolut si chiar daca se presupune ca-l afli, nu trebuie s-o judeci. Situatia nu o privi cumplita, nu te intrista. Daca sunteti majori o puteti vizita, puteti tine legatura cu ea, iar tatal vostru sa inteleaga ca mai intai trebuie sa pierzi ca apoi sa castigi totul.
Numai bine!