Copii din generatia mea ziceau parintilor "sarut-mana". Mama si tatal meu n-au avut asemenea pretentii dar nici nu-i rusine sa zici sarut-mana, din contra este un semn de respect deosebit. Cred ca ei te-au facut pe tine si nu tu pe ei! Majoritatea s-au luat dupa sistemul american in care toti sunt la "pertu" ceea ce sincer nu-i prea normal. Eu ii mai zic mamei mele sarut-mana.
Salut-o asa cum ii place ei (sau cum stii ca i-ar place), si cauta pe orice cale ca sa nu ii starnesti/trezesti indispozitia.
In rest, nu baga in seama cuvintele ei urate. Femeile sunt indispuse intr-o perioada din fiecare luna; dar mai ales intre 40 si 55 ani.
In cazul de fata nu poti face nimic, poate sufera de stres sau depresie, nu e vina voastra, ea e mai sensibila de fel. Are nevoie de un psiholog, sau in caz mai grav de un psihiatru. Din pacate nu o vei putea convinge ca are nevoie de psiholog, dar daca vorbesti cu tatal tau pe tema asta, s-ar putea ca el sa o convinga.
Pai trebuie sa fie si un motiv in acest mod, ati suferit vreun incident mai neplacut in ultima perioada?
Cel mai bine vorbeste cu tatal tau poate el are o idee despre ceea ce se intampla
Incearca sa o intrebi ce o deranjeaza, de ce se simte asa. Aveti probleme cu banii? Nu are un loc de munca? Voi, ca copii, va suparati parintii? Banuiesc ca nu face asa "de bine" ce este...
Ii este greu la servici? Trebuie sa fie o problema de este asa frustrata.
Oricum, nu e bine ce face. Tu o asculti asa, in general?
Sa-ti versi frustrarile pe copii e o mare greseala. Ii trebuie cineva care s-o puna la locul ei, sa-i spuna adevarul, cineva de aceeasi varsta- adica taica-tu. Nu sunteti si copiii lui? Ar trebui sa aiba si el ceva de spus in toate astea.
Deci chiar m.am saturat de ea, tot ce aveam era handbalul si mi-a spus acum cateva minute ca nu ma mai lasa si tata era de fata si nu a zis nimic. O urasc din tot sufletul, pe mine ma uraste cel mai mult dintre toti din casa. Cand ma vede pe mine intodeuna se schimba la fata si la ton si imi vorbeste urat, cu restul nu vorbeste asa tot timpul dar cu mine da
Ar trebui să continui cu handbalul, dacă simți nevoia. Nu are cum să-ți interzică să faci sport.
Am vorbit cu tata si a spus ca lui nu-i pasa ce zice mama si ca la handbal tot o sa ma duc indiferent de ce spune ea, ba da suntem si copii lui. Tata a spus ca o sa incerce sa o duca la un phiholog sau la un spital sa se trateze