Sper sa nu te superi pe mine, dar limbajul mamei tale lasa mult de dorit. O mama trebuie sa-si iubeasca foarte mult copiii, chiar cu pretul vietii. In cazul in care si tu ai gresit banal, dupa cum afirmi, daca iti vorbeste asa, nici nu trebuie sa se mai mire de ce ai facut-o. Educatia trebuie sa ramana educatie si nu trebuie sa se faca rabat de la asa ceva. Aminteste-i tu ca orice cuvant spus de mama, cade greu, de multe ori ca un blestem asupra copiilor. Daca tu ai sesizat bine nuanta situatiei incordate dintre voi, inseamna ca esti o fata inteligenta si ai deci potentialul sa remediezi tu lucrurile. Te sfatuiesc sa nu-i raspunzi la provocarile de acest gen, sa nu-i intorci vorba, nici spatele in mod fizic. Dar retrage-te in tine spiritual, incearca sa aduci foarte bune rezultate la invatatura, arata-i ca merita sa te vada clipa de clipa si astfel ii vei intoarce spatele psihic. Indiferenta copilului fata de parinte doare cumplit. Bineinteles ca nu trebuie sa exagerezi, ci sa o iubesti foarte mult, intrucat este fiinta care ti-a dat viata. Numai ca, datorita incercarilor vietii, probabil, si datorita cerintelor prea grele din aceste vremuri, a cedat nervos si nu se poate adapta la generatia de acum. Incearca de asemenea sa-i explici ca nu copiii trebuie sa mearga dupa parinti, caci acesta ar insemna un regres, ci parintii trebuie sa se adapteze la stilul de viata al copiiilor, bineinteles cu conditia ca acesta sa se incadreze in anumite limite si sa pastreze o linie a decentei. Acesta s-ar numi de fapt progresul. Poate cu vorba buna, in timp, va intelege. Cat despre motivele banale la care te referi, depinde ce intelegi prin aceasta. Ai grija ca ele sa fie intr-adevar banale. Oricum, nu se justifica sub nicio forma limbajul pe care dumneaei il foloseste. Si nu uita de invatatura. O mama normala ar trebui sa fie mandra in primul rand de rezultatele copiilor ei. Iti doresc multa putere si intelepciune, caci intelepciunea inseamna inteligenta plus bun simt. Bafta!
Adevarul e undeva la mijloc, sunt convinsa ca si tu gresesti undeva, altfel mama ta nu ar izbucni asa. Nu incurajez limbajul ei nici pe departe dar probabil ca are si ea greutatile ei. Te-ai gandit sa o ajuti mai mult la treburile casnice ca sa ii mai iei de pe umeri povara gospodariei? Incearca sa povestesti cu ea despre ce o nemultumeste in ceea ce te priveste si vezi ce poti remedia. Inca un sfat: sa nu strigi niciodata la mama ta!
)cate de-astea nu am auzit.ma inteleg perfect cu mama, dar cand se enerveaza, parca e cu totul un alt om. dar deja m-am obisnuit, nici nu o mai aud.multe mame fac asa. a mea mai mult ma descurajeaza cand se enerveaza,. ca nu esti in stare de aia, ca n-ai s a fii, etc. dar se pare ca e ceva genetic.eu tip la prietenul meu, ma apuca crizele(rusinik)si in sec 2.il iau in brate si imi cer scuze, si radem ca 2 tampiti.il deranja la inceput dar acu' stie ca-s nebuna.si nu ma mai baga in seama.asta e.nu te descuraja. o spune doar asa.mai grav ar fi daca nu v-ati intelege deloc atunci cand nu va certati
Ups! o mama n-ar trebui sa spuna chestiile astea. Cu gandul ca nu ii faci probleme foarte grave eu tind sa cred ca poate mama ta trece printr-o perioada mai dificila din cine stie ce motive. Incearca sa vorbesti direct cu ea sa o intrebi ce se intampla si sa ii explici ca nu poti sa te schimbi doar pentru ca vrea ea. bafta
Cum sa iti spuna sa te duci naibii? Poti discuta cu ea ...si sa ii spui ca asa esti tu si nu te poti schimba, iar in al doilea rand esti la perioada adolescentei.cum ar vrea sa te porti? sa fii cheie de biserica?
Acum nu cot cume mama ta conteaza cum esti tu trebuie sa inveti sa suporti sh sa taci(e f greu) apoi cand ea termina fi suparata si nu vb cu ea
Aoleu de cate ori nu imi da maica-mea exemple ca alte fete sunt mai nu stiu cum decat mine, ca merita mai mult sa fie iubite si chestii de genul. la inceput sufeream si mi se parea ca oricat as incerca nu voi fi niciodata pe placul ei, dar acum sunt atat de obisnuita ca atunci cand incepe "furtuna" pot sa fac abstractie de toate vorbele pe care mi le spune si dupa ce se linisteste putem fi din nou prietene
Poate ca mama ta are probleme de care tu nu stii si nu ar vrea sa stii, poate cedeaza nervos si la nervi omul spune muuulte! incearca sa discuti cu ea si sa-i explici ca nu trebuie sa-si descarce pe tine nervii si frustrarile.nu are de ce sa iti reproseze ca nu esti cum vrea ea ca nu e vina ta.la urma urmei ea te-a facut nu? ca nu ai iesit cum a vrut ea, stie dumnezeu de ce. ti-a dat alta menire nu cea care o vrea ea.sa ai grija de tine si incearca sa nu pui la suflet vorbe spuse la nervi!