Si eu is in aceeasi situatie ca si tine.17 ani si mi se interzic atatea e naspa nici eu nu prea pot vb multe pe acasa despre tot felul de chestii si ca sa-l aduc pe prietenul meu acasa trebuie sa stau sa ma gandesc bine inainte daca sa-l aduc sau nu...E naspa si is momente cand chiar am nevoie de cineva mai mare sa pot sa stau sa povestesc sa chestii de genu si parca nimeni nu ma intelege dar ai putea si tu sa incerci sa vb intr-o zi cu mama ra si sa-i explici si sa-i spui sa te asculte si apoi sa-ti spuna si ea parerea dar fara sa urle ca nu-ti place mereu sa iti urle atata si ca ar putea vb si cu calm si sa-i explici ca copiii de varsta ta cum sa isi dea seama ca ai si tu nevoie de spatiul tau, ai nevoie sa fie alaturi de tine, cu tine, nu in trecut, ca lucrurile, lumea toate s-au schimbat. Vorbeste cu ea si s-ar putea ca macar ca mama ta sa fie cumva, ca mnah tatii is mai... si fiind si fata o sa zica ca vrea sa te protejeze si din alea.
Daca mai vrei sa vb ma gasesti pe emiitzzy.
Buna!
Incearca sa le explici cu frumosul ca suntem in secolul 21 si ca acum s-a mai schimbat lumea.Nu mai suntem invechiti ca pe timpul lui Ceausescu.Fii mai apropiata de ei.Si daca vor sa te certe lasa-i si nu-i baga inseama sa vada ca esti matura si ca nu te mai bagi in cearta lor banala.
Cel mai simplu raspuns este sa fi mai apropiata de ei.
Pa, pa!
Si eu ma cert cu maica-mea din cauza asta :-l!
Odata am vrut sa sar de la 2 ca sa nu-i mai aud crizeLe.
Am iubit da nu vreau sa-i zic ca deja stiu ca zice : tu, fata de 14 ani! Ce iubit ai tu ma? la 14 ani nu este nicio iubire!
I-am zis o singura data ca am iubit si mi-a zis sa nu indraznesc sa vb cu el, sa stau cu el.
D-apai acum.
M-a intrebat azi daca am prieten si i-am zis ca si daca as avea nu i-as zice.
Si a-nceput. : ce?! la varsta asta prieten! La ce folos? Sa te ţuci cu el.
Eu in gand : nu ma ţuc cu eL, numa ne mozolim de numa!
Daca-i mai zic si asta deja vad cum ma zice si la tati.
Si eu incerc sa ma aproprii de ea dar mereu cand sa-i zic ceva striga pe mine.
Cand o aud mai ca nu-mi vine sa-mi dau palme!
Daca as putea sa te ajut chiar as face-o da nu stiu cum ai putea sa te intelegi cu ei.
Eu am noroc cu sora-mea. Cu ea vorbesc deschis si cu ea ies afara mereu si daca ma pup cu iubitu nu zice nimic. Odata i-am zis zis sa-nvete de la mine
Imi pare rau ca nu te pot ajuta!
Buma, Kidda! Am impresia ca voi sunteti o familie separata. Tu pe un mal, iar parintii tai pe celalalt. O buna reorganizare a familiei, sa fiti pe acelasi mal de bataie, ar fi sa discutati armonios, si sa eviti certurile. Evita sa ridici tonul. Zi-le ca nu are rost sa tipe, pentru ca oricum nu rezolva nimic. Si eu am trecut prin faze din acestea. Si le-am pastrat in trecut. Acum e frumos. Incearca sa le vorbesti frumos, sa ii "intelegi", sa cadeti de acord, cere-le sa priviti problema din aceleasi unghiuri. Pentru faza cu iubitul, spune-le ca e ceva normal la varsta ta, ca e ceva copilaresc, nimic mai mult, pentru a se convinge, cheama-l la tine sa vorbiti cu parintii, organizati pranz, cina in familie. Cheama-l de sarbatori. De evenimente. Incearca sa le demonstrezi ca merita. Daca EL te refuza, atunci nu merita atentia ta. Sa ai o zi buna. Daca vrei, poti sa imi acorzi fundita
Încearcă sa le vorbești deschis și sa le spui de ce n-ai putut spăla vasele sau asa mai departe.Si părinții mei sunt la fel și mereu ca fac crize el le vorbesc calm... drept dovada ca se poate vorbi și altfel.Mereu le spun ca nu rezolva nimic în plus dacă tipa în loc sa vorbească calm. Totuși ar trebui sa te gândești ca și eu sunt obosiți și muncesc pentru tine. Încearcă sa le mai faci mici surprize...gen o mâncare calda când vin de la servici.O sa vezi ca o sa se schimbe situația.^^ Funda?
Eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu ei atunci cand nu au multa trebuie pe cap sau cand sunt nervosi...atunci cand sunt si ei mai relaxati...
Scumpa stiu cum este ca si eu am trecut prin asta.
De ce nu o iei pe mama ta sa stati de vb sa ii spui tot ce simti, ca ai crescut nu mai esti fetita aia mica? Sigur va intelege:*
Hei,
Pentru a avea o relatie deschisa trebuie sa pornesti cu niste schimbari. Acestea se fac in timp si uneori si greu. Primul pas pe care trebuie sa il faci intotdeauna este sa comunici. Comunica deschis cu ei. Vorbeste cand sunt intr-o pasa buna, mai intai cu cel cu care te intelegi mai bine, apoi cu celelalt. Peste un timp, incearca sa faci ca o sedinta de familie. Vorbeste si expune-le ce te deranjeaza la atitudinea lor, spune-le exact ca ai crescut, ca vrei si tu intimitate, libertate etc. Nu sari calul din prima, nu cere lucruri greu de acceptat. Luati-o treptat, negociati ca sa ajungeti la un rezultat dorit de ambele parti. Parintii nu se schimba usor, insa daca vad ca tu vrei sa comunici cu ei, sigur se vor deschide si ei. Daca ei nu fac primul pas, fa-l tu.
Faceti exercitii de familie, creati un spatiu unde frustrarile si nervii sa nu aiba ce cauta. Poti cauta chiar tu idei cum sa va apropiati: excursii, shopping cu mama, plimbare cu bicicleta cu tata. Ii cunosti cel mai bine, stii ce le place, foloseste-te de asta. Nu da exemple de ce fac ceilalti copii, fii tu si spune-le exact ce doresti. Dar nu pe tonul arogant, ci pe un ton calm, argumentand de ce ai vrea aia si aia.
Sa ai curajul sa fac asta daca vrei sa ai o relatie mai buna. Totul porneste de la comunicare, ce va duce la incredere si treptat vei obtine mai usor lucrurile dorite. Sa te tii de cuvant, sa nu ii minti. Cu cat esti mai sincer/a si le arati ca poti decide pentru tine, lucrurile se vor schimba.