Nu, fiindca aceea nu este relatie ci santaj.
Dragostea nu se conditioneaza, aceea exista sau nu exista deloc.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Voi folositi cuvinte de dragul sa le folositi, cica condiționat? doar parinti te iubesc necondiționat ca nu au de ales, dar noi oameni avem interese, cat timp prezinti interes esti bun apoi adio
Răspunde
Răspunde 
Depinde care sunt conditiile. Mie mi se pare absurd/prosteste sa iubesti neconditionat in adevaratul sens. Asta fac cele care sunt batute si nu isi reclama sotul, nu il parasesc.
Eu nu iubesc neconditionat, in sensul ca nu accept infidelitati. Asta e o conditie foarte grea pentru cele care mi-au fluturat termenul "neconditionat", "credinta" sau "iubire", aparent 
Hotul striga "hotii!", in majoritatea cazurilor
Un cuplu nu se formeaza din dependente si obsesii. Cel putin nu pentru mine. Nimeni nu e de neinlocuit, daca incepe sa faca figuri care nu existau la inceput. Te schimbi intr-un mod incompatibil cu relatia, pa-pa. N-am sa stau eu sa plang langa tine.
Așa cum am menționat anterior, o relație bazată pe iubirea necondiționată implică, în mod natural, fidelitate, respect și atașament din partea ambelor părți.
Pai "fidelitate, respect și atașament" sunt conditii.
Pica "neconditionat" din start. Neconditionat inseamna sa ramai langa el/ea indiferent cat de prost devine. Sa ii juri iubire pentru ca v-ati inteles bine 3-5 ani, pana v-ati casatorit.
Neconditionat inseamna fara conditii.
Din punctul meu de vedere inseamna ca la nevoie devii carpa, si astepti sa se intoarca... de la altii. Sau sa o lasi sa se faca de 140kg, chiar daca nu mai e nici un interes sexual intre voi.
E o sentinta, o moarte a progresului. Nu semnez asa ceva. Intr-o relatie e ok sa ai conditii, sa fii nevoit sa ramai in niste linii decente.
Dacă aș spune o "relație necondiționată", atunci conceptul de necondiționat ar părea contradictoriu și ar eșua din start, deoarece o relație trebuie să includă respect, fidelitate, atașament pentru a funcționa, dar am spus o relație de iubire necondiționată, iar iubirea include aceste elemente, cum ar fi respectul, fidelitatea, atașamentul.
Astfel, în contextul relațiilor de iubire, respectul, fidelitatea și atașamentul nu ar trebui considerate condiții externe, ci mai degrabă manifestări naturale ale iubirii.
Nu prea se tine cont de diferenta dintre iubire si relatie.
Daca e iubire fara relatie, e degeaba, ramane doar o fantezie sau o aventura.
Cand o femeie spre 30 de ani imi spune de iubire neconditionata, eu inteleg ca se refera la viata pe care am putea-o avea impreuna, nu la vreo conexiune platonica, tradusa in singuratate fizica.
Nu neg ca exista iubire fara relatie, dar eu am vazut toate interactiunile astea din postura omului care "vrea sa se aseze la casa lui".
Cand ea vine tufa, nu inspira nici un milimetru de incredere dar arunca in discutie dragostea neconditionata si eventual credinta, e red flag. E o anumita categorie sociala defavorizata, cu care nu e bine sa-ti faci de lucru.
Eu decat sa primesc promisiunea unei dragoste neconditionata, as prefera sa primesc niste teme, o directie spre evolutie, cu care sa ne fie amandurora bine.
Ca sincer nici nu ma intereseaza daca una ar sta cu mine si daca as ramane sarac lipit, prost, si impotent de la 45 de ani. Nu m-as suporta eu asa, prefer niste suturi in fund.
La fel cum nici eu n-as suporta ca ea sa devina mai naspa decat atunci cand am luat-o.
Si daca iarasi nu am nimerit conditiile la care face referire "neconditionatul", te rog sa mi le enumeri tu.
Termenul "iubire necondiționată" în contextul unei relații poate fi interpretat diferit de la o persoană la alta.
Dacă aceasta se traduce prin respect reciproc, sprijin și înțelegere profundă, atunci poate fi extrem de valoroasă.
Pe de altă parte, dacă iubirea necondiționată înseamnă tolerarea comportamentelor dăunătoare sau nesănătoase, atunci ar putea fi nevoie să reevaluezi relația.
Ai voie sa reevaluezi, daca ai pretentia ca totul este pe fond de iubire neconditionata?
Da.
Reevaluarea, chiar și atunci când iubirea este necondiționată, este esențială pentru menținerea unei relații sănătoase și echilibrate. Reevaluarea nu contrazice iubirea necondiționată; dimpotrivă, este un proces necesar pentru a asigura că relația rămâne sănătoasă și benefică pentru ambele părți. Dragostea necondiționată înseamnă că, în adâncul inimii tale, continui să iubești acea persoană indiferent de circumstanțe, dar asta nu te obligă să rămâi într-o situație dăunătoare.
Cu alte cuvinte, dragostea neconditionata care umbla prin popor, e ca o declaratie de dragoste la betie, sau in timpul orgasmului: nu inseamna nimic, nu garanteaza nici macar o relatie mediocra.
Dragostea necondiționată este un ideal, dar nu toată lumea îl poate atinge, mai ales în contextul unei relații care necesită angajament din partea ambelor părți.
Nu cred că există o iubire necondiționată între două persoane, oricât de mare ar fi.Nu o să mai iubești pe cineva care te înșeală, nu te respectă, te înjură etc. Toate astea sunt condiționări și depinde de fiecare ce condiționări poate accepta.
Cum definiti o relatie romantica?
O relație romantică este definită ca o legătură profundă între două persoane bazată pe dragoste, intimitate, angajament și respect reciproc. Aceste aspecte sunt esențiale și nu sunt condiții externe impuse asupra iubirii, ci sunt atribute inerente ale acesteia.
Aceste trăsături nu sunt condiții exterioare, ci manifestări naturale ale iubirii profunde și autentice. Ele sunt integrate în natura iubirii și contribuie la consolidarea și menținerea unei relații romantice sănătoase și durabile.
"Nu o să mai iubești pe cineva care te înșeală, nu te respectă, te înjură etc"
Iubirea necondiționată nu înseamnă să accepți sau să tolerezi comportamente dăunătoare; mai degrabă, implică continuarea iubirii și compasiunii pentru persoana respectivă, în timp ce iei măsuri pentru a-ți proteja propria bunăstare.
Ba da, asta înseamnă iubirea necondiționată. Măsurile pentru a-ți proteja bunăstarea implică ieșirea dintr-o relație cu cineva care nu te respectă, înșeală etc. și stingerea iubirii treptat.
Nu știu câți oameni continuă să iubească pe cineva care îi bate, înșeală, jignește, dar sigur sunt destui, dintre cei cu ceva probleme pshice care au nevoie de cineva orice ar fi, sado masochiști, materialiști care se complac pentru diverse beneficii, dar nu cred că e vorba de iubire aici, ci mai mult de o acceptare, sacrificiu pentru un beneficiu.
Eu îmi voi menține părerea, iubirea implică unele condiționări, întotdeauna, oricât de mici.
Dragostea necondiționată poate exista independent de o relație, ceea ce nu înseamnă că nu este valabilă în absența unei relații.
De exemplu, dragostea necondiționată poate fi simțită față de membri ai familiei, prieteni sau chiar față de sine. Ea nu necesită un cadru de relație pentru a fi valabilă sau autentică, și poate fi exprimată și resimțită în multe forme diferite.
Tu vorbeai de relații. Da, dragostea de sine este singura dragoste care poate fi necondiționată 100 %. Față de membrii familiei nu există așa ceva, sunt n cazuri de familii care nu se înțeleg, se omoară, uită că există, iar de prieteni nici nu încape discuție să existe ceva necondiționat.
Am discutat despre relații și am spus că, dacă doar un singur partener iubește necondiționat, această formă de iubire își pierde valoarea în contextul relației respective, dar rămâne valabilă în afara acesteia. Astfel, iubirea necondiționată persistă indiferent de circumstanțe sau comportamentul celuilalt.
P.S. Faptul că nu ai experimentat personal această formă de iubire nu înseamnă că ea nu există.
Am experimentat, mă iubesc necondiționat pe mine.
Tu să înțeleg că te referi la iubirea necondiționată a unei persoane care nu te iubește la rândul ei.Ăla e un crush, se va duce la un moment dat, nu poți iubi la nesfârșit pe cineva care nu te iubește, iarăși condiție. Dacă va persista iubirea asta ani, deși nu cred, ajunge la obsesie, e de domeniul psihozei, persoana respectivă are ceva probleme, traume pe care trebuie să le rezolve.
Și eu am iubit pe cineva extrem de mult, care era într-o relație, logic că de la distanță deși ne mai dădeam unele semne, nu avea mai nimic din ceea ce găseam atractiv la alții, tot ce făcea era majoritar rău, avea cam toate red flagurile și totuși mintea mea era numai la el. Ajunsesem să nu mai dorm, să nu mai mănânc, să îmi verific telefonul din minut în minut, o dădusem într-o obsesie toxică deși îmi spuneam că nu mă merită și nimic nu e bun la el. Asta era un fel de iubire necondiționată, chiar nu știu din ce motiv, însă a început să scadă cu cât am început să realizez toate motivele pentru care nu merită, iar cel mai important era că sentimentele nu erau reciproce. Poți spune că există o iubire din asta necondiționată, dar doar temporară, ea se duce dacă anumite condiții nu sunt deloc satisfăcute. Dacă ceva de genul persistă, cum ți-am zis, devine o obsesie, o psihoză sau o complacere pentru anumite beneficii.
Iubirea necondiționată, prin definiție, nu este egoistă. De aceea, nu înțeleg de ce crezi că nu poți iubi pe cineva necondiționat toată viața, chiar dacă acea persoană nu te iubește înapoi.
În plus, ideea că iubirea necondiționată fără reciprocitate duce la obsesii și alte probleme nu este mereu adevărată; totul depinde de cum îți gestionezi emoțiile.
Da, asta încerc să spun.Nu există așa ceva, nu am auzit de așa ceva, doar la cei cu probleme. Dacă îți gestionezi emoțiile corect, vei scăpa de acea iubire, de fapt obsesie, un atașament toxic, pentru că nu e nimic sănătos în a iubi toată viața pe cineva care nu te iubește. Dacă e cazul tău, vei trece peste, îți garantez. Dacă în cazul puțin probabil de a trece ani și iubirea încă să existe, îți recomand sincer să consulți măcar un psiholog.Nu e normal, sănătos, benefic, bun așa ceva pentru nimeni.
Părerea mea este că, dacă iți controlezi emoțiile, poți continua să iubești într-un mod care nu te va afecta negativ.
Mai mult decât atât, cred că, dacă încetezi să simți ceva pentru cineva doar pentru că nu ți se răspunde la fel, atunci iubirea ta nu a fost cu adevărat necondiționată.
Cred că am mai avut discuția asta și nu, nu poți continua la nesfârșit cu o iubire neîmpărtășită. Aici sunt ceva probleme psihice și gestionarea corectă a emoțiilor implică tocmai renunțarea treptată la acea iubire toxică, ajutat de psiholog dacă e cazul.Pe bune, nu e normal, te minți singur, te și contrazici din ce am văzut pe aici.Mai ascultă și de ceea ce zic ceilalți pe aici, căci majoritar și ei îți spun că nu e ok gândirea ta.
Nu, dar daca vrei sa te insori n-ai incotro. Daca vrei sa fi iubit neconditionat i-ati un caine!
Se numește relatie cu beneficii, nu iubeste nimeni pe nimeni.
Fara atasamente si asteptari si totul va fi bine.
Doar daca ai și tu sentimente, trebuie sa fie reciproc, sa simți și tu ceva altfel nu are noima decât pentru celălalt.
Daca simti si tu ceva ce ar putea fi numita "iubire conditionata" pentru ei, da, merita, decat sa stai singur. Desi mult mai bine ar fi daca ai avea o relatie cu cineva care te iubeste in mod NEconditionat. cu greu mai găsim astfel de persoane, excluzandu-i pe parinti
Pai nu exista " iubire" si nici nu exista " dragoste" ne conditionata. Ce numeste tu " iubire" nu este altceva decat atractie sexuala. O femeie se simte atrasa doar de barbati frumosi sau doar de barbati bogati. Asta inseamna ca " iubirea " finctioneaza doar daca exista atractie sexuala sau resurse financiare sau o combinatie intre cele doua. Femeia nu te iubeste pentru ceea ce esti ci pentru ceea ce ai de oferit. Deci, conditionat! Barbatul te " iubeste" in functie de cat de loiala esti, feminina si ce reputatie ai tu ca si femeie. Deci conditionat! Cu alte cuvinte, daca esti frumos si ai si ceva bani, vei primi toata dragostea din lume by default. Nu trebuie sa faci absolut nimic. Nu exista dragoste pe lumea asta, exista doar tranzactii si in mod paradoxal si eu imi doresc dragoste chiar daca stiu ca nu exista, dar presun ca este necesitatea sufletului de a se simti dorit si pretuit de catre o femeie. Realitatea este foarte cruda, o poti accepta sau o poti ignora. Bafta!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
