Merită să ai o relație cu cineva care te iubește condiționat?

Tu vorbeai de relații. Da, dragostea de sine este singura dragoste care poate fi necondiționată 100 %. Față de membrii familiei nu există așa ceva, sunt n cazuri de familii care nu se înțeleg, se omoară, uită că există, iar de prieteni nici nu încape discuție să existe ceva necondiționat.

Am discutat despre relații și am spus că, dacă doar un singur partener iubește necondiționat, această formă de iubire își pierde valoarea în contextul relației respective, dar rămâne valabilă în afara acesteia. Astfel, iubirea necondiționată persistă indiferent de circumstanțe sau comportamentul celuilalt.

P.S. Faptul că nu ai experimentat personal această formă de iubire nu înseamnă că ea nu există.

Dragostea necondiționată este un ideal, dar nu toată lumea îl poate atinge, mai ales în contextul unei relații care necesită angajament din partea ambelor părți.

Am experimentat, mă iubesc necondiționat pe mine.
Tu să înțeleg că te referi la iubirea necondiționată a unei persoane care nu te iubește la rândul ei.Ăla e un crush, se va duce la un moment dat, nu poți iubi la nesfârșit pe cineva care nu te iubește, iarăși condiție. Dacă va persista iubirea asta ani, deși nu cred, ajunge la obsesie, e de domeniul psihozei, persoana respectivă are ceva probleme, traume pe care trebuie să le rezolve.
Și eu am iubit pe cineva extrem de mult, care era într-o relație, logic că de la distanță deși ne mai dădeam unele semne, nu avea mai nimic din ceea ce găseam atractiv la alții, tot ce făcea era majoritar rău, avea cam toate red flagurile și totuși mintea mea era numai la el. Ajunsesem să nu mai dorm, să nu mai mănânc, să îmi verific telefonul din minut în minut, o dădusem într-o obsesie toxică deși îmi spuneam că nu mă merită și nimic nu e bun la el. Asta era un fel de iubire necondiționată, chiar nu știu din ce motiv, însă a început să scadă cu cât am început să realizez toate motivele pentru care nu merită, iar cel mai important era că sentimentele nu erau reciproce. Poți spune că există o iubire din asta necondiționată, dar doar temporară, ea se duce dacă anumite condiții nu sunt deloc satisfăcute. Dacă ceva de genul persistă, cum ți-am zis, devine o obsesie, o psihoză sau o complacere pentru anumite beneficii.

Iubirea necondiționată, prin definiție, nu este egoistă. De aceea, nu înțeleg de ce crezi că nu poți iubi pe cineva necondiționat toată viața, chiar dacă acea persoană nu te iubește înapoi.

În plus, ideea că iubirea necondiționată fără reciprocitate duce la obsesii și alte probleme nu este mereu adevărată; totul depinde de cum îți gestionezi emoțiile.

Da, asta încerc să spun.Nu există așa ceva, nu am auzit de așa ceva, doar la cei cu probleme. Dacă îți gestionezi emoțiile corect, vei scăpa de acea iubire, de fapt obsesie, un atașament toxic, pentru că nu e nimic sănătos în a iubi toată viața pe cineva care nu te iubește. Dacă e cazul tău, vei trece peste, îți garantez. Dacă în cazul puțin probabil de a trece ani și iubirea încă să existe, îți recomand sincer să consulți măcar un psiholog.Nu e normal, sănătos, benefic, bun așa ceva pentru nimeni.

Părerea mea este că, dacă iți controlezi emoțiile, poți continua să iubești într-un mod care nu te va afecta negativ.

Mai mult decât atât, cred că, dacă încetezi să simți ceva pentru cineva doar pentru că nu ți se răspunde la fel, atunci iubirea ta nu a fost cu adevărat necondiționată.

Cred că am mai avut discuția asta și nu, nu poți continua la nesfârșit cu o iubire neîmpărtășită. Aici sunt ceva probleme psihice și gestionarea corectă a emoțiilor implică tocmai renunțarea treptată la acea iubire toxică, ajutat de psiholog dacă e cazul.Pe bune, nu e normal, te minți singur, te și contrazici din ce am văzut pe aici.Mai ascultă și de ceea ce zic ceilalți pe aici, căci majoritar și ei îți spun că nu e ok gândirea ta.