Mi-a murit bunicul acum 4 zile si nu stiu ce o sa ma fac fara el.Stiu ca intr-o zi tot l-as fi pierdut, dar nu ma gandeam ca acum si la varsta asta(75 ani).El avea 75 de ani, dar eu nu il vedeam asa, il vedeam ca pe un om de 30 de ani(glumet, harnic, puternic).M-am uitat in dulapul lui la care avea lacat si am gasit tot felul de hartii, unele de cand avea 20 de ani si poze cu el, caiete pline cu tot felul de schite de pe unde a lucrat.El a fost in armata si a lucrat pe santier si la portile de fier, nu a fost un om prost sau lenes.Cand vad lucrurile astea plang imediat, un om asa de muncitor cu o familie mare sa se stinga in doar cateva luni.Acum cum o sa-i mai cer eu voie cand vreau sa fac ceva? De cine o sa-mi fie frica cand fac prostii? El m-a crescut cu bune, cu rele, dar m-a crescut si m-a invatat sa fiu om.Nu stiu ce o sa ma fac fara el, pe cine o sa mai strig eu tataie sau cu cine o sa mai fac eu treaba prin gospodarie.

E foarte greu; despartirile sunt grele. A murit, ramaneti voi, si ramane ce a facut, in viata ta si a altora. S-a dus repede, dar nu a apucat sa decada; de acum inacolo ar fi decazut. Fii demn de el si asta este, ce vrei sa iti spun, cati nu mi-au murit mie pana acum.

Este foarte frumos ce ai scris, și eu mi am iubit bunicii. Ii păstrăm în memoria noastră

Salut,te inteleg perfect, si eu mi-am pierdut bunica cu un an si jumatate in urma.Aceasta era bolnava de cancer si eu stiam asta cu 6 luni inainte sa moara, si in tot acest timp am stat mereu cu frica ca ziua in care ea ne va parasi se apropie vazand cum ea moare in chinuri. Ziua aia tot a venit si moartea ei m-a distrus.Cel mai greu e sa acceptam ca persoana care a decedat nu mai e printre noi, sa acceptam ca de acum nu o vom mai vedea si nici simti.Trebuie sa intelegi ca ziua aceasta tot era sa vina mai devreme sau mai tarziu.Cei care au grija de noi sunt toti muritori, iar odata ce ei parasesc aceasta lume, pentru noi incepe viata de adult, nu mai suntem copii in acel moment.In sufletul tau el va fi mereu vesnic, iar amintirile frumoase cu el iti vor pastra imaginea lui.Totul la un moment dat se termina, si binele si raul, nimic nu e vesnic. Timpul nu te va face sa uiti de el, dar durerea va trece si vei accepta in cele din urma ca el nu mai e printre noi, si nu te va mai durea atat de tare.Toti parasim aceasta lume la un moment dat, dar conteaza sa lasam in spatele nostru o imagine demna de urmat si de tinut minte.