Multi dintre noi suntem timizi. Acei emotivi, tacuti pe care ii vezi mereu la petreceri intr-un colt al lor incercand sa se simta bine desi parca nu e locul lor acolo. Acei timizi carora daca le faci o nedreptate prefera sa te lase in pace decat sa izbucneasca un conflict de proportii. Acei elevi care in fata clasei se pierd si nu mai stiu lectia desi in pauza i-a ascultat colega / colegul de banca si o stia la perfectie. Acei profesori care ar fi preferat sa aiba niste elevi buni decat sa fie nevoiti sa puna mereu note proaste si dupa fiecare zi sa izbucneasca in plans acasa incat cu greu un sot, un copil, un prieten ii mai pot consola. Acei oameni care se simt nimicuri in fata ghiseelor si spera ca functionarul sa nu aiba o zi proasta ca sa nu ii trateze la fel ca data trecuta. Acei oameni care se pierd cu firea in situatii mai neobisnuite, ce se abat de la tipar. Noi suntem timizii. Noi suntem cei de care de obicei faceti misto. Cei pe care ii criticati deseori. Cei pe care de obicei ii ocoliti pentru ca am fi prea neinteresanti. Cei prea tacuti pentru lumea asta in care vrei sa auzi barfe si cine nu stie vreuna e fraier. Cei care, da, probabil stiati asta, suferim zi de zi pentru ca vedem toata viata ca fiind clasificata astfel : neadaptare. Acei copii care cu greu isi gasesc un prieten de incredere. Acei copii care afla de peste tot ca a fi copil e ceva gresit. Auzi in fiecare zi : Nu fi copil!

Gandindu-ma ca in comunitatea noastra sunt destule astfel de persoane ( una sunt eu asa ca baza este, plus ca am vazut multe intrebari pe tema asta, preponderent legate de capitolul iubirii ) m-am gandit ca pot ajuta cumva, macar pot incerca. Atat pe utilizatorii TPU cat si pe altii care intamplator ar afla despre aceasta intrebare. Mi-am spus sa va ofer cateva link-uri si am pornit cautarea. Iata ce am gasit si cred ca merita sa cititi :

http://www.medicultau.com/......itatea.php

http://www.copilul.ro/......-a688.html

http://www.psihosolutii.ro/......trata.html

http://life.hotnews.ro/......vingem.htm

http://www.revistamagazin.ro/content/view/7926/21/

http://www.egirl.ro/......a5441.html

http://www.benessere.ro/Psiho/1410/Invinge-timiditatea.h tml

http://www.armoniaconsult.ro/articole/timiditatea-si-sol utii-posibile.pdf

http://www.bloombiz.ro/......ea-cariera

http://familie-relatii.acasa.ro/......-8782.html

http://www.psihoterapia.eu/....../index.php

http://www.ghidul-parintilor.ro/......lului.html

http://www.psychologies.ro/......or-1350054

http://www.newgirl.ro/timiditatea-se-poate-trata/

http://www.ultraviolet.ro/articol/timiditatea-poate-fi-d epasita

http://www.i-medic.ro/......-ii-ajutam

http://sanatate.ele.ro/Psihologie/Timiditatea_--a2185.ht ml

http://sanatate.ele.ro/Psihologie/Depasiti-va-timiditate a-_--a2186.html

http://www.sexpert.ro/articole/adolescenta/personalitate a/timiditatea.html

http://www.sfatulmedicului.ro/......iditate_53

http://healthy.kudika.ro/......tatea.html

http://www.psihoterapie.net/forum/psihologie/fobie-socia la/timiditatea.html

http://grajdaru.3x.ro/e107_plugins/content/content.php? content.191

http://www.parinti.com/Timiditatealacopii-articol-78.htm l

http://www.e-sana.ro/index.php?a=614

http://www.fistichiu.ro/Psihologie-sociala/vreau-sa-scap -de-timiditate.html

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=281

http://www.askmen.ro/Timiditatea-a8342.html

http://www.calificativ.ro/Timiditatea_la_adolescenti-a20 318.html

http://www.yuppy.ro/articol/Relatii/1574/8-remedii-pentr u-timizi.html

http://www.eva.ro/dragoste/relatii/invinge-ti-timiditate a-articol-8785.html

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/852/Despre-timidit ate/pagina-2.html

Iata si cateva carti interesante ce merita citite :

http://www.scribd.com/......ea-in-sine

http://www.scribd.com/doc/15428458/a-Comunicarii-Cu-Adol escentii

http://www.scribd.com/doc/6993790/DEZVOLTAREA-PERSONALIT ATII-Temperamentul

http://www.scribd.com/doc/2924232/Dianne-Doubtfire-Timid itatea

http://www.scribd.com/doc/36335654/Copilul-Timid

http://www.scribd.com/doc/11478073/timiditatea

http://www.scribd.com/doc/2357175/Cate-ceva-despre-feric ire

http://www.scribd.com/doc/29182633/Descopera-Te-Cu-Adeva rat

http://www.scribd.com/doc/31973885/SOCIOLOGIE

http://www.scribd.com/doc/32715157/CURS-7-Personalitatea

http://www.scribd.com/doc/2552939/Limbajul-trupului-1

http://www.scribd.com/doc/21257173/2552988-Limbajul-trup ului-2

http://www.scribd.com/......nvoluntara

Iata ce spune un om timid : Se spune ca majoritatea oamenilor se nasc cu o inclinatie a temperamentului spre timiditate insa aici isi are rolul si educatia, mediul familial.
Timiditatea se dobandeste si in urma experientelor de viata, avand consecinte importante pentru oamenii de toate varstele.
Nesiguranta de sine, complexele de inferioritate, dificultatile de comunicare si de exprimare sunt factori care incurajeaza timiditatea (aceasta fiind si o trasatura a caracterului melancolic).
Provoaca suferinta, neplacere, discomfort celui in cauza. Am avut ocazia sa cunosc oameni timizi. Fiecare dintre noi avem o doza de timiditate.
Persoanele timide isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persoane si a slabiciunilor lor ramanandu-le foarte putin timp pentru a da atentie lucrurilor ce se intampla in jurul lor.
Putem ajuta persoanele timide actionand astfel incat sa scoatem ce este mai bun din ele, ii putam ajuta sa se implice intr-o conversatie care ii avantajeaza, ii scot in evidenta - am observat ca majoritatea persoanelor timide au talente ascunse insa frica de a fi ridiculizati de cei din jur ii tine in loc, ei nu fac cunoscute aceste talente.
Intr-o discutie ofera-i dreptul la replica, sustine-l, incearca sa ii ceri parerea astfel asigurandu-i ca te intereseaza opinia lor.
Acest lucru le va creste incererea in propria persoana fiind mai siguri pe ei.
Eu recunosc. sunt o persoana timida. "

Iata si ce spune un om de succes, timid bineinteles :

http://www.libertatea.ro/......88269.html

Iata si un forum al carui subiect de discutii este timiditatea. Poti oricand sa rasfoiesti si altele.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/6126/timiditatea/1


Vorbind despre timiditate vreau sa va atrag atentia ca in primul rand asta inseamna neadaptare. Inseamna ca vazand ca esti diferit crezi ca niciodata nu vei avea sansa la ce au ceilalti datorita socializarii. Crezi ca s-a gresit cumva ca te-ai nascut si nu e nicio solutie. Aici intervine o nevoie de prieteni adevarati, de oameni cumsecade, intelegatori. Timidul are nevoie in primul rand sa vada ca este inteles si ca interlocutorului ii pasa de situatia lui. Actiunile tale trebuie sa fie gandite, nicidecum hazardate in preajma lui. Ti s-a intamplat probabil ca tu fiind timid sa ii surprinzi pe ceilalti uneori si sa fii foarte increzator si puternic. Insa observi ca e ceva de moment si apoi ramai acelasi neajutorat. Asta se datoreaza lipsei unui sprijin real. Un timid nu trebuie sa auda : Nu mai fi asa! E gresit! Ce trebuie sa auda el este : Nu esti singurul asa. Stai linistit. O sa fie bine. Eu o sa fiu langa tine si o sa te incurajez. Si exemplul personal va fi mereu cel mai bun. Degeaba vine un om rece, calculat sa iti spuna ca va fi bine cand il vezi ca e distant si ca nu ii pasa si ca te considera o eroare a naturii. Un timid are nevoie de persoane calme, rabdatoare, intelegatoare. Cineva care sa vada in tine ceva frumos, un potential. Inainte de toate eu intr-un timid vad potential. De ce? Pentru ca facand pasi mici si siguri e foarte probabil sa greseasca mai putin si totodata sa inteleaga mai bine din greseli, timizii fiind mari ganditori. Un timid care isi poate urma visul e un timid care isi va realiza visul. Doar ca inainte ca un timid sa incepa ceva ( un proiect, o relatie, o actiune ) el are nevoie sa stie ca merita. Are nevoie de motivatie. Dar daca o are si este indrumat corect timidul va fi considerat pe langa a fi timid si un bun profesionist.

Sincer, imi pare foarte rau ca nu pot scrie la nesfarsit despre asta. Consider ca e putin ce am scris aici. Dar va rog pe voi, cei care sunteti ceva mai indrazneti sa incercati sa acceptati timizii pe langa voi, sa ii intelegeti si sa ii incurajati. Si in primul rand va rog pe voi, timizii, sa va informati si sa va intelegeti situatia cat mai bine. Doar asa puteti avansa. Aveti nevoie de sprijinul celor din jur. Dar sprijinul acesta este un substitut pentru sprijinul vostru. Informati- va si aveti multe de castigat. Nimic de pierdut. Desi uneori veti gasi pareri nu foarte incurajatoare cu siguranta volumul mare de informatii cuprinde mai degraba informatii din care va intelegeti conditia si invatati s-o depasiti.

Sunt nevoit insa, nu se poate altfel, sa revin la nevoia de oameni din jur. In fond asta este timiditatea. Neadaptarea fata de nevoile celor din jur. Nevoile pe care le au ei fata de restul persoanelor. Lucruri pe care ti le cer tie fara sa realizeze ca uneori nu e asa de usor.


Avem tendinta de a face afirmatia urmatoare : Oamenii timizi nu sunt deschisi. Si credem ca am spus cel mai mare adevar. Nu. Afirmatia este partial corecta. O afirmatie corecta este aceasta : Oamenii timizi nu sunt deschisi daca nu le arati ca iti pasa cu adevarat. Aceste persoane traiesc nevoia de a simti ca ei sunt o prioritate pentru tine, ca iti pasa si vrei sa le fie bine. Au nevoie de impresia ca iti pasa de ei mai mult decat tine. Si ca sa nu fim superficiali mai corect decat impresii au nevoie de certitudini. Nu trebuie sa ii tratezi cu jumatati de masura. Ei trebuie sa vada : ori esti alaturi de ei, ori nu iti pasa. Au nevoie de oameni pe care se pot baza. Inainte de toate nu poti ajuta un timid daca nu ii castigi increderea. El cu siguranta si-ar dori sa ii castige increderea cat mai multe persoane. Are nevoie de prieteni. Avem tendinta sa vedem timizii ca simple persoane fricoase, neinteresante. Nu e deloc asa. In spatele acestei perceptii total eronate se afla, de cele mai multe ori, o profunzime in gandire care suprinde. Trebuie doar sa il faci pe timid sa accepte cine este. Un timid trebuie in primul rand sa faca asta. Nu trebuie sa isi doreasca sa fie unul din multime pentru a se integra. Trebuie sa fie un om deosebit pentru ca individual, fiecare om din multime sa il aprecieze pentru cine este si cum gandeste.

Imi cer mii de scuze ca intrebarea e asa lunga ( desi daca era dupa mine scriam romane intregi si o viata de om nu imi era de ajuns ). Acum va intreb pe voi : Cum vedeti timiditatea? Sunteti timizi? Aveti prieteni timizi? Cum va comportati in preajma unui timid?

Va rog spuneti-mi parerile voastre. Vreau sa stiu ce este timiditatea pentru voi si cum percepti voi persoanele timide.

Si va rog, bineinteles, daca doriti, sa imi notati intrebarea cu 10 pentru ca, spun eu, multi au nevoie sa citeasca ce e aici. Nu neaparat umila mea parere, cateva vorbe goale, dar mai ales acele articole si carti foarte utile.

Sincer nu cred ca mai sunt demult o persoana timida.Am fost si eu la un moment dat.Insa mi-am dat seama ca nu pot accepta sa fiu calcata in picioare.Bineinteles nu m-am impus cu scandal sau cu forta bruta; consider ca nu mai suntem animale. Dar m-am documentat.Am invatat sa vorbesc altfel. A durat mult timp pana sa am curajul sa spun ce cred si in acelasi timp sa pastrez limita bunului simt.Indiferent cu cine vorbeam.Fie ca era un profesor sau un coleg. Daca stiam ca sunt nedreptatita mergeam pana in panzele albe cu argumentarea.In ultimul timp nu am mai vazut oameni timizi si parca mi-e dor sa mai vad si altceva in afara de pitipoance si talentati. Oamenii timizi sunt cei carora societatea le spune ca nu au ce cauta aici si acum.Tocmai de asta se autoexclud.Ca sa scoti un timid din carapacea lui iti trebuie timp si categoric nervii tari. Daca el o viata a fost invatat sa dea inapoi cand e vorba de ceva serios asa va face mult timp inainte.Si cartile sunt bune, nimic de zis dar uneori mai trebuie sa mai si traiesti pentru a vedea/simti lumea in care te-ai nascut
Persoanelor timide le-as recomanda sa invete de la esecurile umane care ii inconjoara ce face tupeul excesiv si sa isi caute prieteni care ii inteleg.Si sa nu discrimineze la randul lor. Poate ca un roker nu e satanist.Sau un manelist, batut in cap. Poate ca aflam ca sunt prieteni.Ba mai mult, oameni.Ca sa vezi

Pff am citit cu mare interes tot ce ai scris tu acolo si sunt de acord cu tine. Si eu as putea spune ca sunt putin timida, sau mai degraba ca am fost. Multi oameni m-au ajutat si m-au sprijinit exact cum spui tu mai sus si am trecut peste. Acum sunt mult mai deschisa si vad totul mult mai diferit. As putea spune ca am cativa prieteni "vindecati" de timiditate (nu vreau sa se inteleaga ca as percepe timiditatea ca o boala, dar nu mi-a venit alt cuvant). Cum ma comport in preajma unui timid? Pai ii pun diferite intrebari, ii cer parerea, oricum il fac sa se integreze. Pentru multi asta poate parea foarte dificil, insa nu e chiar asa, Odata patrunsi in conversatie uita de timiditate.

Am si eu momentele mele de timiditate, mult mai dese decat as vrea sa recunosc.
Desi, cred ca e vorba mai curand de o reactie de broasca testoasa in fata mojiciei, a marlaniei, a cocalarismului care ne agreseaza zilnic, oriunde am merge.
Pur si simplu ma blochez atunci cand manifestari ale mojiciei ma inconjoara din toate partile.
Chiar si aici, pe site, ma retrag in carapace atunci cand cineva scuipa cu venin si ma jigneste. Pur si simplu nu pot, nu STIU sa raspund cu aceeasi moneda. Si nici nu vreau.

Buna bacemi,
Interesanta postarea ta, ca de altfel si altele anterioare. Consider ca timiditatea este o stare a psihicului, partial mostenita genetic si partial indusa de experiente neplacute si care poate fi tratata, cu putina vointa si ajutor din partea celorlalti - familie, rude, prieteni etc. Intr-un fel eu apreciez oamenii timizi, chiar mai mult decat pe cei tupeisti si procedez in consecinta. Consider ca acestia dau dovada de mai mult bun simt si de educatie decat ceilalti. Numai bine!

@BRO cenzuratu', stiu ca e cam lunga intrebarea. Dar multi nu cauta singuri anumite informatii si m-am gandit ca daca au totul pe tava aici poate vor citi si vor intelege anumite lucruri mai bine. Oricine nu considera link-urile acelea utile poate doar citi parerea mea si intrebarea. Dar m-am gandit ca daca tot pun intrebarea asta sa ofer si ceva surse. Singuri din divese motive renuntam sa cautam de multe ori informatiile de care avem nevoie. Mai ales daca vorbim de timizii care de multe ori se resemneaza si refuza sa mai caute sa inteleaga ce se intampla si cum sa faca sa fie mai bine. Au nevoie de sprijin si am incercat sa ii ajut asa cum am crezut eu ca e mai bine. Puteam sa pun mai putine link-uri dar acolo sunt informatii foarte utile. De care poate altii nu se intereseaza daca nu le sar in ochi.

Dupa cum spunea si @Dragalasul : '' Pai uite si eu vreau de cativa ani ceva. si doresc asta cu toata vointa mea, cu tot cugetul meu, si cu tot sufletul meu. dar degeaba, nu se intampla nimic.degeaba am vointa, daca nu primesc un sut in fund, sa fac un pas inainte. ''

Am preferat sa incerc sa inlocuiesc acest sut in fund primit violent de la altii care sunt nepasatori cu o plimbare linistita brat la brat spre drumul pe care nu mai suntem timizi. Eu am privit situatia din punctul meu de vedere, adica din punctul de vedere al unui timid.

Poate e o postare obositoare, dar nicidecum plictisitoare pentru un om care are nevoie de ajutor. Acest om va reveni si va reveni pana va citi tot si va fi invatat sper eu cate ceva pentru a-i fi mai usor sa se adapteze.

Mie nu mi se pare ca esti timid, desi te cred. Asta inseamna ca ti-ai invins cel putin partial timiditatea. Ai putea sa vorbesti si cu Bro despre subiect. Si el e un timid, dar face progrese.
P. S. N-am mai vazut asa o intrebare lunga.

Interesanta intrebare. Sincer, problema cu timizii este psihologica si are atat de multe forme si intelesuri, incat iti trebuie mult timp si informatie ca sa intelegi cu adevarat cum sta treaba.
Asa cum zicea onutzu, nu prea mai vezi timizi in ziua de azi. Sunt putini, dar exista. La mine in clasa este o persoana foarte timida, nu vorbeste, nu comunica, nu face altceva decat sa stea si sa scrie. Imi inchipui ce greu este pentru ea, sa vada ca toti colegii ei se joaca sau isi petrec timpul discutand, in timp ce ea sta si ii priveste. Nu raspunde decat foarte rar la intrebari si priveste mereu in jos, ca si cum ar fi sigura ca nu e locul ei aici. Face gesturi cu umerii, nu priveste oamenii in ochi, nu vrea sa fie observata, privita, ar prefera sa se ascunda de tot de aceasta lume. Cateva caracteristici pe carele au, in general, toti timizii. Aici vorbim de cei cu o timididate grava, care ii impiedica sa faca lucruri normale si sa converseze obisnuit cu cei din jur. Dar, desigur, fiecare om este un timid, intr-o oarecare masura. Ne temem de reactiile celorlalti si ascundem adevarul, nu ne spunem parerea de teama de a nu fi exclus, refuzam sa facem parte din grupuri pentru ca stim sigur ca nu o sa integram. Sunt atatea feluri de a fi timid. Dar, timiditatea inseamna, intr-un fel, simtire. Un timid nu va putea niciodata sa ii scuipe in fata unui adult cuvinte jignitoare, sa isi faca singur dreptatea comitand vreo infractiune s. a. E ok sa fii timid, in limita normala. Deja cand incepi sa te izolezi de lume, sa fii inchis in tine, ar trebui data o alarma.
Cel mai bine e sa ne dam singuri seama de afectiunea noastra, sa ne informam si sa incercam sa ne indreptam. Intai un efort din partea noastra, inainte sa ii cerem celorlalti ceva. Dar, avand in vedere circumstantele, e foarte greu sa faci primul pas. Asa ca ai nevoie sa fii ajutat. Pe aceasta fata de care va povestesc, am incercat sa o ajut. Dar iese incredibil de greu de sub carapacea ei, nu vrea sa vorbesti cu ea, e dificila din punct de vedere psihologic. Si, desi am putut observa vag ca are multe calitati pe care le ascunde inauntrul ei, daca nu le va arata niciodata, degeaba. Si, intr-adevar, ai nevoie de nervi de otel daca ti-ai propus sa ajuti un timid sa se integreze, pentru ca el nu va asculta, se va izola mai departe, asa s-a obisnuit si il face sa se simta in largul lui. Mai sunt unii care accepta totusi sa fie "vindecati", dar rar.
Oamenii exclud, de cele mai multe ori, persoanele timide. Considera ca, daca taci, inseamna ca nu ai nimic de spus. Si este gresit! Pt ca multi dintre cei care tac, sunt oameni cu o perspectiva foarte amanuntita asupra vietii, oameni cu potential, oameni interesanti. Dar, atata timp cat lumea nu vede asta, e ca si cum n-ar exista.
E adevarat, nu e bine sa ii spui unui timid ca este gresit ceea ce este si ar trebui sa se schimbe. Pt ca nu asa se rezolva problema. Nu te va asculta daca vede ca incerci sa il schimbi. Trebuie sa fii acolo, alaturi de el, sa ii oferi prietenia ta sincera si neconditionata. Asta e in teorie. In fond, cate milioane de lucruri sunt atat de detaliate in teorie si cat de putine se aplica si in realitate?
Sfatul meu pentru cei timizi, este sa incerce sa vada lumea din alta perspectiva si sa inteleaga ca, la fel cum este si el, asa sunt toti oamenii. Ma refer la faptul ca toti avem indoieli, neliniste, retineri. E bine sa incerci sa te ghidezi dupa cineva, sa il iei ca exemplu sa sa te straduiesti sa iesi de sub carapacea ta. E greu, asa e, dar nu imposibil. Primul pas vine de la tine, singur il faci, apoi, la urmatorii, iti vei da seama ca nu mai ai nevoie de cineva ca sa inveti sa mergi. Succes celor timizi sa reuseasca sa treaca peste retineri

Felicitări Bacemi pentru această întrebare. I-am dat nota 10, deşi merită mult mai mult de-atât.
Apreciez foarte mult ceea ce ai scris, deşi personal nu mă regăsesc în totalitate în tot ce scrie acolo.
Dar cu această ocazie, aş vrea totuşi să spun câte ceva legate de subiect. Când eram a 9-a, sincer şi pe bune eram exact cum ai spus tu mai sus, cu exceptia faptului când eram ascultat, nu mi se-ntâmpla niciodată să mă pierd. Dar ceea ce vreau să spun este că la acea vreme, eram acel băieţel cuminte, dispus să-nghită de toate de la toţi, nu dădeam nicio importanţă la jignirile pe care le primeam, la modalităţile de "salut" în stil ciobănesc ce-mi erau adresate de la 2 kilometrii, s-audă tot oraşul, şi multe altele. Dar încet-încet, de printr-a 11-a, parcă parcă începeam deja să mă satur, şi să merg pe ideea: de ce unii trăbă să fie mai jmecheri, iar alţii mai fraieri.
Ţin minte şi anul trecut era o gaşcă de câţiva colegi de la alt liceu, din trupa de teatru, cărora le plăcea să facă mişto de toţi colegii cu care puteau face acest lucru, cei mai "slabi" să le zic aşa. Evident că n-am făcut excepţie, dar şi când m-am dus odată la unul din ei care tot comenta aiurea la adresa mea şi l-am băgat şi l-am scos de vreo câteva ori de l-a luat nevoia, plus că i-am zis, vezi bă boua, eu nu m-am luat de viaţa ta nu te lua nici tu de-a mea clar? Du-te-n (bip) şi caută-ţi alţi fraieri de care să faci mişto că nu ţi-ai găsit persoana potrivită. L-am pus la punct, şi instantaneu s-a calmat băiatu, pe lângă faptul că a şi picat de fraier în faţa celorlalţi colegi ai lui din "gaşcă", jmecherii lu peşte prăjit. . Aşa se face frate. Crede-mă că nu sunt genul care să mă iau vreodată de cineva, dar sincer şi pe bune de la o vreme merg pe principiul: nu mă iau de viaţa ta, nu te lua nici tu de-a mea. Încerc să nu mă mai las călcat în picioare de nimeni şi de nimic. Că uneori se-ntâmplă să-mi iasă de minune, alteori mai puţin, ăsta este lucrul cel mai puţin important. Şi eu zic că aşa e cel mai bine.
Ceea ce contează este să ai un temperament ceva mai impunător, nu mă refer să faci să pari că eşti cel mai tare din parcare, nu, doar atât cât trebuie. Şi un copil de 12 ani dacă se uită o secundă-n ochii tăi îşi dă seama imediat de 80 % din temperamentul tău, şi chiar şi fără ca el să conştientizeze implicit lucrul ăsta, îşi va da seama din start cum să te ia. Aşadar o faţă mai serioasă, o privire mai fixă şi un stil de mers ceva mai ţapăn îţi creează o imagine ceva mai dură, şi te scoate de cele mai multe ori din situaţiile în care eşti nevoit să primeşti jigniri, ofense, etc.
Acuma mai e cum mai e, dar în viaţă va trebui să ştii la rândul tău să te impui, să ştii să faci în aşa fel încât să ţi se respecte drepturile, să ştii să dai peste bot acelora care nu ţi le respectă, şi aşa mai departe. Altfel poţi să ai şi 20 de facultăţi, să fii geniul lu peşte, că te vei trezi că ţi-o vor lua înainte nişte ciumpalaci cu nici 8 clase poate, dar care au TUPEU, iar cu acst tupeu, au şanse să o ducă de 100 de ori mai bine în viaţă decât oricine altcineva care e poate de infinit de ori mai deştept decât acea persoană. Aşadar trebuie să ai câte un pic din fiecare, să fii şi capabil, şi inteligent, dar să şti şi să te impui, iar atunci va fi totul ok.
Chiar zilele trecute am văzut într-un supermarket când am fost o tanti de la casă, care era săraca înjurată şi făcută cu ou şi cu oţet de un "stimabil" client, care domnia sa era nemulţimit de o chestie, care nu ţinea de fapt şi de drept de atribuţiile acelei angajate. Şi stătea săraca femeie şi-nghiţea tot ce-i zicea ăla, şi chiar şi după aceea când într-un final se terminase "discuţia", săraca tot rămăsese cu o faţă tristă şi posămorâtă, se simţea vinovată, vedeai clar pe chipul ei, deşi practic nu era absolut deloc. Poi da eu să fi fost în locul ei i-aş fi zis vreo 2 lu ăla, aruncam cu coşu după el. Este bine să şi înghiţi uneori, că no, mai trebuie în unele cazuri, dar nu în exces, că strică.
Eu cred că timiditatea până la urmă ţi-o "tratezi" tu singur, prin voinţă, nu-ţi trebuiesc decât 2 secunde să-ţi spui ţie însuţi: "ce frate, eu de ce să fiu mai fraier, e x-ulescu mai şmecher ca mine?, no way" şi în multe alte situaţii, la examene de exemplu să-ţi spui: da de ce să am emoţii, dă-le-n mă-sa de emoţii că doar nu mă-mpuşcă nimeni ori că-l iau ori că nu-l iau ". Sunt principii care-ţi dau la un moment dat forţa necesară pentru a trece peste aceste "simptome" cauzate de timiditate, iar în timp va dispărea cu totul. Mi se pare aiurea să consideri timiditatea ca pe o boală, şi să dai drept soluţie de "vindecare" ceaiuri, pastile, alte minuni. Un psiholog nu ar strica, să-ţi mai dea un sfat pe ici pe colo, ar putea să-ţi fie de ajutor mult mai mult decât crezi şi te va putea ajuta să treci peste această situaţie. Dar mulţi când aud de psiholog zic: "ce frate, doar nu-s nebun, ce să caut acolo?". Deci sunt mentalităţi şi mentalităţi. Dar am spus şi-o mai spun de 10 ori dacă e cazul. Timiditatea, cum a spus şi Bacemi e o chestie care ţine de temperament, de caracter, face parte din felul de a fi al fiecărei persoane, nu e o boală sau o afecţiune. Aceasta ţine în totalitate de felul tău de a gândi, de modul în care priveşti lucrurile, şi TU singur poţi scăpa oricând de ea. Important este să vrei, să ai un picutz de voinţă.
O zi frumoasă!

Episoadele de timideta sunt normale oricarei persoane, fiecare am avut experienta in anumite situatii. Timideta a fost descrisa de multi studiosi in multe moduri diferite, dar nici pana azi nu au dat o definitie concreta.Radacinile psihologice al timiditatii sunt cu siguranta de cautat in ambientul familiar si in primele relatii amicale.Crescand intr-o familie putin numeroasa, cu atitudini timide si fara manifestari sociale sau o protectie exagerata din partea parintilor, e normal ca un copil sa dezvolte un comportament caracterizat de inhibitie si un stil de vita rezervat.Ambientele sociale are o mare influienta a determina timiditatea, in particular poate invata frica de la altii, teama de a se confrunta cu persoane diverse sau necunoscute si de a se adapta in anumite situatii, raportul cu prietenii sau primele experiente scolare pot marca si dezvolta timiditatea.Nu este o rusine a fi timid (sincer apreciez o persoana timida decat opusul)si noi trebuie sa ii acceptam asa cum sunt si sa ii incurajam.
E o intrebare de nota 10 si ma bucur ca ai adus acest subiect deoarece multe persoane (chiar daca nu recunosc)au acest caracter.
Felicitari!

Dragutza, opinia ta, daca intr-adevar nu e copy/paste de pe cine-stie-ce fail blog.

Timiditatea, ne urmareste toata viata. Toti suntem timizi. Unii mai mult, altii mai putin. Cei sensibili, cand vreun smecheras il ia la misto, nu prea are cum sa raspunda fara sa se faca de ras. De obicei smecherii aia fac glume gen: "cand ai mancat ultima data" timidul raspunde: "aseara" si toti cei din gasca lui incep sa rada, iar timidul se intreaba de ce rad, si incepe sa caute greseli la el, astfel increderea de tine scazand.
Mai sunt si adolescentii urati (care, btw, pana la 18-19 au destule sanse sa devina frumosi, dar nah) care evita toata fetele de teama sa nu fie respins datorita fizicului, dar uita ca cei ca el, trebuie sa aiba alta abordare cu fetele, si au sanse sa isi gaseasca prietene la fel de usor ca cei draguti (desigur, manelistele si cele mai putin inteligente, vor baieti frumosi...si atat).

Pe de alta parte, mai sunt si cei care au suferit deceptii in familie, copilarie etc, si se tem sa se mai "deschida" publicului.

Acuma, no, nu stiu cat de mult ajuta raspunsul meu, care la a doua citire pare o aberatie, dar il voi posta totusi.
D:

@Derye!, ce am scris e gandit acum. M-am trezit de dimineata si ceva m-a impins sa vorbesc despre acest lucru. Si am zis sa nu fiu superficial si sa incerc sa fiu cat mai explicit chit ca asta va rezulta intr-o postare lunga. De obicei daca postez ceva ce nu imi apartine nominalizez sursa ori isi fac aparitia vestitele ''. Si nu mi-a placut niciodata sa scurtez. De obicei ma vezi tacut. Dar cand am ceva de spus, ceva ce eu consier ca trebuie dezvoltat voi face asta. Bineinteles in fata celui care vrea sa ma asculte. Tocmai de asta nu vorbesc prea mult, nu vorbesc oricand si in niciun caz oricui.

Derye, copy-paste-urile de pe net pot fi oricând verificate. Luai la nimereală un paragraf cu copy, îi dădeai paste pe Google şi vedeai imediat dacă informaţia mai există în vreo bază de date a vreunui site, în afară de TPU. Şi atunci veneai şi acuzai direct, fără încercări subtile de a pune la îndoială originalitatea textului, mai ales că săracul Bacemi s-a chinuit atâta până l-a scris, până şi-a adunat toate ideile, până a găsit link-urile către toate acele informaţii, etc. A muncit ceva.
Dacă întrebarea era luată cu copy-paste ar fi precizat el sursa, crede-mă, că nu-i de "mâine" intrat pe site-ul ăsta.

Foarte buna initiativa ta. Bacemi, tu nu esti un timid, ai o personalitate puternica dublata de sensibilitate si de capacitati empatice.In general, ca sa scapi de timiditate trebuie s-o constientizezi, apoi sa te invingi.Viata are si ea grija sa te caleasca, dar singura nu reuseste in toate cazurile.De aceea este important ajutorul celorlalti.

Eu unul ma rezum doar la cateva cuvinte, restul vine de la sine.Iti multumesc pentru aceasta intrebare, mai mult un raspuns pentru unii dintre noi.

Nu ma regasesc deloc in descrierile de mai sus, din contra sunt opusul timidului dar stiu ca pentru cei in cauza, acest subiect este interesant, ii va ajuta sa-si constientizeze plusurile si minusurile. E de apreciat ca iti pasa! Din partea mea un 10 pentru postare!

So zic pe fata mosule
Asa am fost si eu'
Dar la mine a fost alta chestie
Eu eram usor de influentat...Credeam orce mi se zicea'
Asa se face ca doar in 2 ani...deja nu mai stiam ce e aia rusine sa imi fie " pe dos " sa comunic cu lumea sa spun ce cred si despre cine
Orcum am trecut prin multe si eu au ras fetele de mine ca eram timid...
Acuma inca mai pastrez acel aer de timid
Insa cand sunt calcat pe codita.nu mai tin cont
E greu sa te schimbi.
Dar...
Ai grija ce iti doresti ca se poate indeplini...
De indata ce te-ai schimbat de nu mai esti timid...
Poate vei vrea iar sa fii timid...
poate vei regreta...blestema... ziua in care ai vrut sa fii mai tupeist.
Poate te vei schimba in asa fel incat nu te mai vei recunoaste.

Scuze pentru scris.nam dormit cum trebuie de 3 zile.
Sunt frant.
P. S Numai un timid o timida. ar intelege rostu acestui topic...
Restu care sunteti tupeisti din nastere.Va rog ciocu Mic ^^

Nu-ti mai cere scuze pentru intrebarile tale, mai ales pentru. intrebarea asta deosebita, minunata, scrisa cu grija, din suflet, cu un mesaj real, cu accentul pus pe i , una lunga, dar ai ce sa citesti! Eu chiar aveam nevoie de asa ceva. Intrebarea am notat-o cu 10 si nu in ultimul rand am adaugat-o la favorite, pentru. ca as vrea sa o accesez mai usor pentru. acele link-uri mai tarziu.

Totusi, o data cu avansarea in grad, pardon...in varsta multi(inclusiv eu) ajung pe drumul lui onutzu sau al lui vlad_bv. Timiditatea nu poate sa mai traiasca in simbioza cu tine la nesfarsit Parerea mea e ca toti scapam treptat de ea mai devreme sa mai tarziu atat timp cat noi o constientizam ca exista, cat si cu ajutorul primit de la cei din jur. Conteaza si mai mult sa ai un anturaj tolerant in majoritatea cazurilor.
Oamenii mai timizi pot avea lucruri mai valoroase de spus decat multi altii, mai ales daca sunt si constienti ca cei din jurul lor n-au uitat ce inseamna sa asculte. Conteaza foarte mult sa fii constient ca cei din jur nu te trateaza ca pe un "gunoi".
Din pacate sunt foarte multi oameni care nu stiu sa tolereze persoanele din jurul lor. Evident ca exista chiar si ceva de genul asta: "Nu esti smecher ca mine, hai un sut in fund si du-te la harry potter-u' tau! ".
Si cum spuneai si tu bacemi, daca cineva iti cere o opinie, la care ai un raspuns, pai dezvolti asa mult ca nu mai poate sa te opreasca nimeni. Daca ai stat prea mult timp tacut atunci incepi sa te descarci...trebuie sa recuperezi timpul in care ai stat prea tacut. .

Asa ca pentru cei care sunt, au fost sau incearca sa scape de acest supranumit "defect al oamenilor mari" aceasta intrebare este mai mult decat binevenita si onorabila! Cel putin pentru mine.

Intotdeauna eu am admirat in viata probabil cel mai mult curajul(cand e nevoie de el) unor oameni. De ce? Pentru ca eu nu-l am, il pot avea, dar nu pot alege sa-l am.
E si o mare diferenta dintre a fi timid si a avea bun simt, de asemenea si dintre a avea curaj si a avea tupeu. Sunt unii care prefera de multe ori sa ne considere niste timizi, dar nu iau in calcul ca poate avem ceva ce ei nu sunt in stare sa observe sau n-au avut ei mai deloc.

Si ca sa mai vedem si o parte amuzanta in asta(sau poate nu), foarte ciudat ca desi aparent cuminti, tacute par aceste persoane mai retrase, caci uneori se intampla sa fie aia doar "fata buna, calma", dar daca ii atingi cu vorbele unde ii doare cumva mai tare s-ar putea sa te trezesti cu un balaur cu 7 capete! Exista si cazuri de asemenea oameni, care aleg sa fie calmi, dar nu pot rezista la infinit insultelor. Rareori si eu am ajuns la asa ceva, eu ma transform intr-o specie de Zerg din jocul Starcraft, cand cineva imi critica dur mai ales munca sau o lucrare la care doar eu stiu cat m-am chinuit. Ce as putea sa spun ca e amuzant? Reactiile celor din jur. Nu s-ar astepta niciodata de la o persoana aparent calma sa fie in stare sa eradice tot de pe suprafata planetei

@Aero, iti multumesc pentru ca ai raspuns dar mai ales pentru apreciere. O parere permanent pertinenta, de altfel ca oricare a ta cred. In legatura cu ce ai spus tu, cu partea amuzanta ( mai degraba pentru noi decat pentru cei care vad si latura asta ), ai dreptate. Si eu sunt la fel. Am o atitudine calma si impaciuitoare. Nu imi plac defel conflictele, lucru vazut si pe site unde rareori am dat o replica. Chiar imi amintesc usor amuzat ( de afirmatie ) dar totodata rusinat ( de nevoia de a fi facuta afirmatia respectiva ) cum spunea o fata : Wow, bacemi sa dea replica. Asta e ceva nou.

Nu imi place sa provoc si totodata sunt fidel educatiei parintesti, a zicalei tatalui meu care m-a invatat sa spun ( prin glas ori atitudine ) : Nu raspund la provocari!

Dar sunt momente in care simt nevoia sa spun ce simt si atunci cu fermitate imi sustin punctul de vedere. Si atunci nu sunt violent insa dupa cum se exprima lumea : '' te fac din vorbe ''. Desi oarecum ma simt rusinat de nevoia de a proceda astfel. Oricum, eu spun ca daca vrei sa iti implinesti un vis, trebuie in primul rand sa nu te renegi. Important este nu sa tii cont de parerea celorlalti ci sa tii cont de parerea celor care conteaza.

Fiecare om are personalitatea lui propie. Dar eu cred ca timiditatea in cele mai multe cazuri e o lipsa de vointa, de curaj.Sa spunem ca iti place o fata dar iti este oarecum frica sa mergi sa vorbesti cu ea... ce poate sa iti faca? sa te omoare? Timiditatea iti poate provoca mari neplaceri. Poti pierde anumite avantaje in viata, iti poti pierde respectul tau si respectul celorlalti amici/colegi sau femeia pe care o iubesti.In viata pe langa noroc trebuie sa ai si curaj altfel nu faci nimic, nu trebuie sa faceti decat sa aveti mai multa incredere in voi...Mult noroc!

Nu conteaza cat de lunga sau scurta e intrebarea, ci conteaza ceea ce reiese din ea.Asa este, oriunde sunt persoane timide care spera sa nu fie luate la misto de cei ce se cred tari. Timiditatea este o trasatura care se manifesta la multi dintre noi, inclusiv mie, dar am reusit sa trec peste ea.Informatiile aduse de tine sunt foarte bune si parerea mea si primul pas pentru cei ce vor sa scape de timiditate.Cat despre acei emo, pacat de ei, in acest sens nu stiu sa ma pronunt, in schimb te felicit pentru intrebarile tale in care nu tu cauti ajutorul, ci incerci sa-i ajuti pe altii.

Buna,
eu pot spune despre mine ca sunt o persoana timida. genu ala de fata care la o petrecere (daca nu e tinuta in grupul de prieteni si nu cunosc multe persoane) stau intr-un coltisor al camerei si privesc. multi imi spun ca sunt foarte ciudata... cand facem cunostiinta sunt atat de retrasa si dupa un timp nu ma opresc din ras si fac numai tampeni.
eu sunt de parere ca trebuie sa dai o sansa unei persoane timide nu sa o judeci imediat ca e retrasa si cine stie cum...

Buna,
eu pot spune despre mine ca sunt o persoana timida. genu ala de fata care la o petrecere (daca nu e tinuta in grupul de prieteni si nu cunosc multe persoane) stau intr-un coltisor al camerei si privesc. multi imi spun ca sunt foarte ciudata... cand facem cunostiinta sunt atat de retrasa si dupa un timp nu ma opresc din ras si fac numai tampeni.
eu sunt de parere ca trebuie sa dai o sansa unei persoane timide nu sa o judeci imediat ca e retrasa si cine stie cum...

O sa fiu cate se poate de clar si cat se poate de scurt, aici vad ca multi si-au zis ce li s-a intamplat lor dar tind sa cred ca din persoanele de aici nu ar intinde nimeni o mana de ajutor spre persoanele afectate cu exceptia lui Bacemi care deja a ajutat punand aceasta intrebare si linkurile respective, din pacate el a fost singuru om de pe acest forum care s-a gandit la asa ceva, problema este ca mai mult de gandim la noi decat sa ajutam pe cineva, ma regasesc in cateva citate de a le lui, si nimeni nu mi-a dat o mana de ajutor cu o singura exceptie oameni care au trecut prin lucruri grele ca de exemplu un om fara parinti poate alege 2 drumuri unu sa infrunte realitatea in cel mai dur mod posibil si 2 sa o infrunte tot asa de dur dar sa ajute si alti oameni, doar acei oameni te pot intalege care au trecut prin asa ceva, ceilalti dupa cate vad aici arunca cu pareri pe aici. Dar nu am vazut ca zice cineva Cum putem sa i ajutam pe oameni acestia? Eu zic ca trebuie sa ne schimbam mentalitatea generatia asta se poate inca schimba cred pentru ca in Romania nu e loc de fraternizare e un loc in care toti isi arunca vorbele cu rost sau fara rost iar noi clasa asta mai mica avem de suferit, si primul pas cu care putem ajuta ceva e sa ajutam persoanele care le credeti nedreptatite pe plan moral in primul rand pentru ca eu cand am intrebat pe TPU o intrebare care care nu le-au placut toti au facut misto deci mentalitatea trebuie schimbata.

Eu sunt foarte timid si multi oameni mi-au spus ca o sa am mult de pierdut in viata daca nu trec peste timiditatea asta si acum realizez ca au avut dreptate.Inca incerc sa trec peste timiditate si nu am sa renunu pana nu reusesc pentru ca o simt ca si cum ar fi o piatra foarte grea care ma ingteuneaza foarte mult, si oricum felicitari pentru intrebare.

Ai dreptate timiditatea trebuie neaparat depasita daca vrei sa-ti atingi telul in viata.Si eu am aceasta problema dar in ceea de-a doua viata(virtuala). In viata reala sunt chiar catalogata de prieteni drept fiind ca: "iesita din tiparele timiditati". Socializez si-mi face o imensa placere sa cunosc noi persoane, numai ca atunci cand vine vorba de :vorbit la telefon si messinger pur si simplu nu mai sunt in stare de nimic(tremur toata si nu mai stiu ce sa zic)Ma bucur ca aceasta timiditate nu se manifesta si-n viata reala si profit de asa -zisul meu"tupeu"

Pai in primul rand timiditatea este priceputa de cei mai multi tineri ca retragerea, convietuirea cu propria persoana.majoritatea persoanelor timite sunt introvertite si dupa parerea mea acest lucru este sa zicem destul de grav pentru ca asa pot rata oportunitati care li se ivesc.pe de alta parte timiditatea nu te ajuta mai deloc, ba chiar te incurca.eu de exemplu cand eram in clasa a 7-a parca stiu ca a avut loc un fel de meeting in care am vorbit despre radio si mai multe lucruri de genul, si am vrut sa-mi dau cu parerea... aveam in minte ce sa zic dar nu reuseam, nu aveam destul curaj si asa ca nu am mai spus nimic. dupa cativa ani mi-am dat seama de ce nu puteam atunci sa vorbesc. mi-era rusine, nu vroiam sa ma fac de ras.acum am trecut peste asta si zic eu, nu mai sunt o persoana la fel de timida si retrasa.acum imi place sa ies in evidenta.sa ajut oamenii.sa cunosc persoane noi, imi place sa traiesc intr-un cuvant. e adevarat ca orice persoana este timida cat de putin. dar daca inveti sa controlezi acest sentiment vei reusi sa faci ceea ce vrei si iti propui.

Ce coincidenta! Chiar am vrut sa postez zilele astea o intrebare in legatura cu timiditatea, ce o declanseaza si cum se ''trateaza'' si wow! Iti multumesc foarte mult pentru linkuri si apreciez acest ajutor oferit persoanelor timide. Eu, din pacate ma numar printre ele. Am incercat de multe ori sa ma schimb, sa iau atitudine, dar in zadar... Imi place sa cunosc persoane noi si sunt destul de vorbareata atata timp cat ma asculta o persoana, doua, dar daca grupul e mai mare nu scot nici un cuvant, caci am impresia ca am sa spun o prostie. Imediat isi da lumea seama ca sunt timida si spun : ''A, tu esti din aia mai timida, mai retrasa...''. Automat ma afecteaza si ma inchid si mai mult in mine. Nu stiu cum s-a declansat aceasta problema, ca nu eram chiar asa cand eram mica. Sper sa reusesc sa imi revin cumva. Multumesc inca odata si succes timizilor!

Buna Bacemi! Timiditatea face parte din viata omului, unii dintre noi sunt timizi toata viata, altii mai putin.Acei oameni care sunt timizi, nu au sansa sa se integreze, doar daca isi vor schimba radical atitudinea fata de oameni. Sper ca nu faci parte din acei oameni timizi!

Ai si de la mine un 10 pentru postarea ta! Eu sunt mai trecuta prin viata, dar pot sa spun ca am atacuri de panica in anumite situatii in care ma gandesc ca nu ma ridic la nivelul cerintelor sau asteptarilor! Referitor la mine, pot sa spun ca mi-am invins timiditatea pe la 7-8 ani, cand, venind acasa plansa si batuta i-am spun mamei ca "M-a batut Vali si mi-a zis ca-s proastaaaa!" Mama s-a uitat la mine si mi-a zis,"Bine ti-a facut, chiar ca esti proasta daca stai sa dea in tine. La mine sa nu mai vii cu asa ceva!". Nu stiu ce am inteles eu din spusele mamei, dar am devenit justitiara care apara copiii batjocoriti si oprimati de catre ceilalti! Aveam un curaj nebun! Nu mai dadea nimeni in mine, din contra, imi cereau ajutorul! Nu eram agresiva propriu zis, n-am lovit pe nimeni, dar am capatat o incredere si un tupeu in mine de nu-mi venea sa cred! Parintii m-au lasat sa merg si la cursuri de judo, cu toate ca nu prea era de fete, dar increderea in mine a crescut exponential. Am mai fost complexata de adolescenta ca eram prea slaba, dar mi-a trecut si asta! Insa, citind postarea ta m-am infiorat de chinurile prin care trec timizii.Asa cum curajul inseamna puterea de a-ti invinge frica, la fel ar trebui ca increderea in tine si tupeul sa fie puterea de a-ti invinge timiditate si complexele!

Buna Alex :*
Recunosc, si eu sunt o timida .
De fapt, multi vor sa ma intimideze, si reusesc ceea ce is propun.pentru ca eu sunt mai sensibila si nu indraznesc intotdeauna sa imi impun punctul de vedere.
Dar cum scrie si in articolele atasate de tine:Timiditatea se poate trata!
Si eu ma chinui de ceva vreme sa`mi inving timiditatea, si fac progresez.Incerc sa fiu cat mai sociabiala [la scoala, in familie, cu prietenii, in societate], m`am inscris pe acest site si oferind si primind sfaturi am inceput sa prind curaj [Va multumesc pentru asta :*].
Timiditatea este un mic defect, ce se poate corecta cu multa rabdare[care mie imi cam lipseste ] si cu ajutor din partea celor dragi.
Am prieteni timizi, poate chiar mai timizi ca mine, dar cand sunt in preajma lor incerc sa`mi ascund emotiile, si discutam impreuna despre problemele noastre si gasim o rezolvare.

Multumim pentru articole :*
Ai un 10 din partea mea