Nascuta in 1969, in copilaria sa, fiind cea mai mare dintre fratii ei, era pusa sa aiba grija de ei cand erau parintii plecati, iar ea ii batea pe motiv ca nu erau "cuminti" nefacand ce spune ea, tocmai de pe atunci avea atitudinea de a se crede ca trebuie ca toata lumea sa faca ce vrea ea, iar acesta fiind unul din motivele cu care s-a laudat mai tarziu cand a crescut fata de alti oameni povestindu-le copilaria ei "frumoasa" cum era batuta de mama ei si cum ea isi batea la randul ei fratele si cele doua surori. Asta este doar din ce a povestit ea.
Cand eram mic, dar destul de mare incat sa-mi amintesc, inca de pe atunci facea aceste feluri pe care le-ai putea numi "crize", unde incepe sa jigneasca persoanele care ar trebui sa ii fie apropiate, si sa le loveasca in orice moment. Jignirile ei fara oprire tineau ore in sir, dormea si se trezea asa, vreo 3-4 zile a durat aceasta criza a ei pe care mi-o amintesc si astazi.
Am un frate autist mai mic cu 3 ani decat mine, pe amandoi cand eram mici imi amintesc cum ne batea in timp ce tata era la jobul sau, intr-o zi ne-a tras atat de tare de urechi pe amandoi incat simteam ca nu mai am urechi, fara vreun motiv, asa i-a venit. De multe ori ascundea mancarea de noi, si noua ne dadea orice la intamplare, iar daca nu mancam, bataie, dar mai intai ne punea mancarea in cap. Acestea si multe alte rele le facea doar cand eram cu ea singuri acasa. Nu stia nimeni in afara de noi. Daca incercam sau aratam ca vreau sa fac ceva anume, nu puteam sa fac nimic, doar daca mai era cineva pe la noi in vizita, altfel ma ameninta in felul "daca faci aia te sparg cu bataia", strangand din dinti si vorbind cu ura. In public nu mai aveam niciun chef, tin minte cand mergeam cu ea pe drum si ma bagau colegii de la scoala in seama iar eu fiind cu ea ii ignoram, pe atunci nu stiam de ce, nu-mi dadeam seama cat rau face aceasta persoana.
Am ajuns la liceu. A continuat sa atace fizic o foarte mare parte din timp pana cand am crescut si ma puteam ferii, fugii, o puteam oprii, dar tot continua cu atacurile psihice care nu au incetat niciodata. Cel putin 2-3 zile pe saptamana trebuia sa se ia: ori de mine, ori de fratele meu, ori de sotul sau. La scoala mi-am tot pierdut interesul si de la cel mai bun din clasa am scazut printre cei mai slabi. La scoala eram singurul din clasa mea care nu avea bani la el decat daca reuseam sa ma urc in maxi-taxi fara sa platesc. Colegii intrebau de ce n-am bani sa platesc ca ei ce trebuia ca daca as pune un leu pe zi as putea, dar de unde, cand abia daca aveam ce sa imi pun sa mananc la scoala, si nu ca nu avea bani, ci din lacomia pe care a avut-o tot timpul.
Crede ca toata lumea trebuie sa faca ce vrea ea. Intr-o dimineata tipa la mine in timp ce dorm, sa ies afara ca sa car lemne, n-au trecut decat doua minute si m-am trezit cu toate gemuletele de la usa sparte si camera mea plina de ghivece de flori si pamant.
Cand a implinit 50 de ani a inceput intr-un timp si suna ambulanta. A sunat vreo luna de zile aproape in fiecare zi, de fiecare data ii spuneau ca nu are nimic, iar la poarta cand ii duceam, cei din ambulanta imi spuneau mie de fiecare data sa o duc sa o internez la psihiatrie ca ei n-au ce face. A fost si la psihiatrie, doar ca a fost pe voia si semnatura ei, a stat putin si a plecat, fugind de a se vindeca, pentru ca ii e mai usor sa vina acasa, sa critice, injure, si loveasca pe cei pe care arunca vina ca ea ar fi innebunit. Doctora ei a trimis-o la psiholog, a fost o singura sedinta si nu s-a mai dus, tot fugind, dar si daca s-ar mai fi dus, cand e vorba de alte persoane din afara familiei, tot ce spune este ca e vina altora, ca ea nu a gresit cu nimic, si cel mai important, ceea ce iti face ea tie rau, spune ca tu i-ai facut ei, si ascunde toate relele pe care le-a facut. Sotul ei a inregistrat-o si filmat-o, iar de atunci face crize ca vrea sa ii sparga telefonul, gandidu-se la acelea ca posibile dovezi ca ea minte.
Inca mai face crize si nu se opreste din a se lua de oamenii din familie, iar pe cel autist cand era chef il enerveaza sa tipe ca dupa sa il bata, si sa il inchida ori in casa, ori afara, dupa spunand ca asa e "boala" lui, autismul nefiind o boala. Vrea sa ii faca o alta camera pentru el unde isi propune sa il inchida cand vrea ea si sa il tina ca pe un animal. Sotului ei i-a facut restrictie doua luni de zile, nu m-am bagat, dar dupa doua luni de zile imi spune mie ca se gandeste ca trebuie sa-l pacaleasca de bani. Pe mine ma ameninta ca imi face si mie restrictie, pe niciun motiv; cum? adica tot ea face tot raul si e agresiva si tot ea sa faca? Pe ce? Pile? Ca in rest ce ar spune daca ar fi motive bune ar fi numai minciuni.
Daca puteam plecam de mult, dar nu-mi pot lasa fratele in mainile ei, macar eu il pot apara, el fiind o persoana fara aparare.
Am cautat intr-un timp pe net despre asta si intr-un articol am regasit cel mai bine ce face ea, nu mai stiu daca era dintr-o lege dar l-am salvat, mi se pare ca era site-ul politiei romane:
"2. Violenţa psihologică/psihică (include violenţa emoţională şi cea verbală): insulte, jigniri (referitoare la aspectul fizic, la capacităţile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are victima în cadrul familiei), ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi. Denumită şi „abuz emoţional", violenţa psihologică este folosită pentru a manipula şi controla; efectul este cumulativ în timp, cu consecinţe grave pe termen lung pentru victimă. Literatura de specialitate indică faptul că acest tip de violenţă este un factor central în abuzul intrafamilial."
Da, pe langa toate acele vorbe care continua ore bune si loviri, mai ascunde si toata mancarea de restul familiei, avand doar ea acces la ea, sau nu te lasa sa dormi intentionat acele vorbe mereu spunandu-le in tipete.
Mereu mi-am dorit doar o familie normala si o viata linistita, fac si ajut la orice lucru sa fie cat mai corect fata de toate persoanele implicate, si totusi aceasta persoana nu vrea sa te vada fiind bine niciodata, spunand ca ea are toate drepturile si ca noi trebuie sa facem ce vrea ea si sa i se dea toti banii ei, iar lucrurile din casa, chiar daca le-a cumparat ea sau nu, sau daca a oferit cadou, spune ca are dreptul sa faca ce vrea, si niciodata sa nu respecte nici legea, nici codul civil. Asta cu toata lumea sa faca ce vrea ea crede si despre vecini si alte persoane, iar daca este refuzata sau amanata, incepe sa injure persoanele mai intai pe la spate, si mai tarziu si pe fata, acele persoane fiind din afara familiei.

Ce ma sfatuiti sa fac, si ce pot face sa am viata normala? pentru ca aceasta persoana nu vrea sa se opreasca din a face rele.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook