Niciodată nu am avut o relație bună cu fratemiu ne-am urât încă de când eram mici,adică mă făcea de ras oriunde,nu mă suporta,spunea lucruri prea personale pentru mine altor persoane, și mă deranja rău asta.
Eu puteam foarte bine și frumos sa îl bat până îl puneam in genunchi dar nu.
Am ales sa nu mai vorbesc cu el locuim in orașe diferite și nu am mai vorbit de vreo 5 ani.
Nu știu dacă am procedat bine sau rău, oricum nu o să mă împac cu el 100%, adică nu am nevoie de el pentru a mă descurca și ami atinge scopurile.
Nu știu cum să procedez?

Continuă să-l ignori.

Aici trebuie să ții cont ca ai un frate pe lume, și trebuie să fii conștient ca astăzi ești mâine numai ești. viața e scurtă și trebuie să luăm în calcul pildele lui Dumnezeu. el spune să iertăm pe oricine și așa trebuie să facem. În timp
Ușor ușor dacă el vede ca ții aproape de el poate și el
O să ofere același lucru. iar dacă nu se schimbă și tu ai încercat să ții legătura cu el atunci tu măcar ai încercat. El
O să piardă și o să îi pară rău dar măcar ești împăcat cu ideea ca ai încercat.

Daca intrebi aici e clar ca tii la el. Ar fi bine sa va impacati, acum sunteti mai mari si cu alta gandire.

P.S. Nu lua in seamă raspunsul lui gabicoo. Ăsta ignoră pe toti care il contrazic la toate comentariile aiurite scrise de el.
Nu-ți ignora fratele.

Tatal nostru ceresc se bucură daca il ierti. Asta înseamnă sa renunti la resentimente si sa fii pe viitor deschis la o relație daca vrea si el una bazata pe respect reciproc. Iertea e uns, recladirea increderii e alta. Iertare din perspectiva lui Dumnezeu, ii suntem datori Lui sa o acordam tuturor, încrederea si prietenia se gastiga.