Nu e dureros sa traiesti toata viata cu cineva in suflet? De ce viata ne pune sa renuntam la iubire? Sau e doar un obstacol pentru a vedea daca e iubire adevarata? Daca noi oamenii am iubi si atat indragostitii ar ramane mereu impreuna dar exista si ambtitia, orgoliul, mandria, etc Acestea distrug relatiile. Diferentele dintre doi oameni ii despart.Eu cred in iubirea adevarata, indiferent de alte detalii.Atunci cand iubesti nu trebuie nimic sa conteze.Impreuna doi oameni pot sa mute si muntii din loc, ambitia e cuvantul cheie, trebuie folosita cum trebuie.Ambitia niciodata nu trebuie folosita impotriva fintei iubite; impreuna doi oameni oricat de saraci ar fi daca sunt ambitiosi si isi doresc cu adevarat ceva pot ajunge sus. Iubirea e totul, e forta care ne face sa ne simtim ca traim!
Sunt persoane care se iubesc dar se despart si toata viata traiesc cu acea iubire in suflet. E dureros sa vezi persoana iubita in bratele altcuiva chiar daca au trecut multi ani.Suferinta ne face sa vorbim cu rautate si sa negam iubirea.Stiti cum reactioneaza un animal ranit? Exact asa reactionam si noi, numai ca noi nu suntem raniti fizic ci sufleteste.De obicei, dupa fiecare relatie terminata invatam o lectie, dar dupa o iubire pe care nu o putem uita ce lectie sa invatam? Ca iubirea e vesnica iar durerea pe care o simtim e la fel?

Nu stiu ce sa zic. Eu cred ca, in viata, totul se intampla cu un motiv. Cum se spune: Dumnezeu stie ce e mai bine pentru fiecare(chiar daca noi, cu mintea noastra limitata, nu putem intelege asta). Chiar daca ni se intampla un lucru neplacut, probabil ca este spre binele nostru. Cum se spune:un rau te fereste de alt rau(mai mare, poate). Trebuie sa incercam sa le luam pe toate ca atare, si sa ne gandim ca poate asa trebuie sa fie, caci altfel, vom fi nefericiti toata viata. Si la ce bun? Oricum, ceea ce trebuie sa se intample, se intampla, oricat ne-am agita si ne-am revolta noi.Doamne ajuta sa reusim sa gandim macar un pic pozitiv!>

Poate ca viata are ceva mai bun pentru tine! Poate ca suferinta de acum va fi recompesata mai devreme sau mai tarziu cu adevarata ta mare iubire.

Hei...poate ca viata ti-a pregatit altceva decat ceea ce ai vrea tu, poate el nu era "the one". Nu iti pierde speranta pentru ca eu sunt convinsa ca meriti ceva mult mai bun! Iar acel ceva va aparea curand in viata ta :*

Oamenii pleaca si intra in viata noastra cand ne asteptam cel mai putin.Se spune ca omul este o fiinta superioara datorita sentimetelor si capacitatii intelectuale. In ziua de azi, totul s-a schimbat.Privim sentimentele in gluma, poate din cauza ca ne e teama sau poate pentru ca efectiv nu le mai cunoastem adevaratul sens.Sunt oameni de care erai nedespartit, apoi cararea vietii v-a indreptat in directii diferite si a-ti rupt orice legatura.Se spune ca timpul vindeca ranile sufletului, dar oare e chiar asa? Oare timpul poate sa ne faca sa uitam o clipa in care am simtit cu adevarat ca iubim si in urmatoarea totul sa se destrame in nori negri, vise si planuri spulberate in momentul in care te astepti mai putin? Putem sa uitam asta? Nu cred. Timpul asa cum a zis si Einstein e relativ, nu poate sterge si nici nu poate deforma faptele infaptuite deja, el poate doar sa le mascheze, sa le acopere cu o panza cu tesatura subtire si rara, prin care uneori mai ies la suprafata amintirile, cu cat timpul trece apar alte si alte panze una peste cealalta, o incarcare a mintii cu informatii, dar mereu se va gasi un gol in acele panze oricat de suprapuse ar fi prin care sa ne intoarcem, in acel punct critic in care s-a produs o coliziune a emotiilor iubire cu ura, respect cu dispret. Dispret care se abate asupra propriei persoane, facandu-ne vulnerabili si neincrezatori in imaginea noastra. O perioada in care prietenii adevarati ne abat de la drumul incetosat si ne poarta spre un altul poate mai bun.Cineva spunea: "Niciodata sa nu regreti ceea ce ai facut,ci ceea ce nu ai facut in viata", deci ce rost are sa ramanem sa traim in trecut pentru momentele care le-am apreciat si ne-am bucurat cu fiecare particica din noi; cum putem atunci sa ne contrazicem si sa fim respingatori de frumosul din a tineretii farmec?
Putem noi oare acum sa traim fara amintiri, fara ceva care sa ne construiasca mintea si totodata caracterul? parerea mea este ca nu.Fiecare miscare, fiecare gest, privire si emotie cladesc putin dar sigur singurul lucru care ne face umani si diferiti de restul organismelor care ne inconjoara.Multe relatii de dragoste si-au pierdut taria datorita greselilor unuia sau amandurora, egoismului si lipsei de comunicare intre cei doi.Chiar si cei care si-au gasit iubirea adevarata au pierdut-o datorita suferintei si dezamagirii cauzate de unele actiuni ale iubirii vietii sau de cuvinte: "nu contezi","eu sunt pe primul plan" si altele similare.
Persoanele care se despart, nu s-au iubit niciodata.Totul a fost doar o iluzie a inimii, nimic mai mult.Cum poti sa ii spui cuiva ca il iubesti, iar dupa cateva luni/ani sa va despartiti? Eu nu o sa pot intelege niciodata asta!
Daca o iubire s-a dovedit a fi trecatoare, inseamna ca n-a fost adevarata! Vedem, deci, ca iubirea adevarata se probeaza prin calitate, dar si prin durabilitate!
O zi buna!