|
mitenka
a întrebat:
„Nu îți ceri scuze pentru a fi iertat, ci pentru a te pocăi. Iertarea este un dar oferit de cealaltă persoană". Ce considerați despre această apoftegmă?
O situație mai pe șleau: văzusem acum câteva zile o femeie care se plângea că bărbatul ei nu își mai cere scuze.
Dilema ei era aceasta: oare să fie așa nesuferit încât să nu își asume faptele/vina sau pur și simplu nu-și dă seama?
Ce cred eu? (și îndrăzniți, vă rog, să mă contraziceți): Scuzele sunt fără valoare, neînsemnate fără fapte.
Totuși, persoana care merită scuzele, rămâne vexată (știind că le merită dar n-o să le primească). Bărbatul (și vă rog, nu puneți pe seama narcisismului, văzusem o formulare de genul pe acest forum, dar e imposibil!) nu și-a cerut scuze pentru că știe de greutatea faptelor lui? Oare acele scuze nu ar răni mai mult femeia știind că (e vorba despre bărbat) nu va putea să se abțină din a greși?
E bine să îți ceri scuze chiar și când știi că nu sunt sincere? Merită?
Ordonare:
După relevanţă
|
FreddieM
a răspuns:
Dacă nu-s sincere, prefer sa nu mi se ofere. Dar omul care regreta sincer și știe unde a greșit, lupta din răsputeri să-și reabiliteze imaginea. Vorbesc din proprie experienta.
Cheers
Răspunde
|
LaviniuA
a răspuns:
Pai da, daca ala face ceva gresit, ca sa corecteze trebuie sa faca ceva corect, sa repare greseala. Daca e un nespalat si baga la pariuri, atunci sa se spele si sa nu mai mearga, ca nu rezolva cu scuzele.
Nu e iertat atunci cand isi cere scuze. Ajunge sa fie iertat atunci cand a facut suficient, incat sa repare greseala.
Întrebări similare
Întrebări recente
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
