Nu ma mai inteleg cu mama. Deja a devenit omul de care ma feresc tot mai mult.
Anul trecut a avut o operatie si a intrat la menopauza. de atunci se comporta ciudat. nu vrea sa vada pe nimeni, nu are chef de nimic, e tot timpul obosita. spune ca vrea s`o lasam in pace.

sunt adolescenta iar vorbele mamei ma dor enorm. imi spune ca o omor pentru ca nu vin la 9:30 in casa. daca la 11:00 nu am lumina stinsa tipa si`mi spune ca ii vine sa plece pe strazi sa nu ma mai vada vreodata, ca niciodata n`o ascult.

tin sa spun ca sunt la al 2`lea colegiu din oras, am medii foarte mari, invat, sunt prima care sparge gasca seara, prietenii mei pleaca pe la munte, in excursii organizate de ei, eu nu am voie.

imi spune ca sunt prea mica pentru asta.
in schimb, daca vine vorba de curatenie in casa, de a avea grija de nepotul meu, de a sta toata ziua in casa, imi spune ca sunt deja mare si asta trebuie sa fac.

am incercat sa vorbesc cu ea, dar nu se poate. Tipa, nu sta la discutii, imi spune ca am mintea in colturi, ca eu nu am mintea coapta, ca sunt idioata, ca daca stau mai mult de 9:30 afara sunt o vagaboanta.

am cazut in depresii din cauza ei, dar ea nu stie, si daca i`as spune ar face panarama ca eu am probleme si nu ea. si sunt pusa in multe situatii jenante fata de prietenii mei, sa auda ca eu trebuie la 9:30 sa fiu acasa, iar ei la 11.
filme seara, documentare in niciun caz, la 11 trebuie sa dorm.

am prieten si ma inteleg foarte bine cu el. eu sunt de felul meu generoasa si mereu, oriunde ma duc, ii aduc ceva si lui, des ii fac cadouri, iar mama mea observa asta. si mereu imi reproseaza ca el nu imi face cadouri des. intr`adevar, el nu`mi face cadouri des si nici nu este genul care sa bombardeze cu, cadouri. dar foarte des ma scoate in oras, mergem la plaja pe banii lui, iar la ocazii, imi cumpara cadouri care sunt destul de scumpe. i-am spus asta si mamei si ea a zis ca prietenul meu nu ma respecta si stie ca ma multumeste doar cu o iesire in oras.

nu mai vorbesc asa mult cu mama de cand se comporta asa. si mereu ma intreaba de ce nu vorbesc cu ea, dar cand ii spun ca spune lucruri aiurea si ca se ia de mine degeaba tipa iar, si decat sa o mai aud cum zbiara, mai bine nu mai vorbesc cu ea.

tatal meu lucreaza pe dunare si sta 15 zile pe luna acasa. cat este el acasa, merge bine, cu el ma inteleg mai bine, imi da mai multi bani, ma lasa sa ies [poate pentru ca ma vede mai rar si inecarca sa`mi faca pe plac], dar cat este plecat imi doresc sa plec dimineata si sa ma intorc seara tarziu, cand doarme.

nepotul meu [fiul surorii mele] sta la noi uneori, cand sora mea munceste [sotul ei lucreaza la fel ca tata, doar ca pe mare, si este o luna acasa, o luna plecat]. trebuie sa fac o liniste suprema cat doarme el, iar eu o fac.

ieri de exemplu, nepotul dormea, iar eu am venit de la plaja, si am intrat in baie. in urma mea a venit o prietena la mine [bineinteles a sunat la usa], apoi a venit un vecin sa-i scot ceva la imprimanta [si el a sunat la usa]. cand am iesit din baie mama a inceput sa tipe la mine de fata cu prietena mea ca din cauza mea nu poate baiatul sa doarma, ca eu stau in baie 1000 de ani si ma asteapta lumea, ca suna oamenii la usa si se trezeste baiatul.
nu stiu care a fost marea mea vina ca au venit ei2 la mine si au sunat la usa, ei nu aveau de unde sa stie ca e nepotul meu la noi. in plus, in baie am stat foarte putin, doar un dus rapid.

un alt exemplu, zilele trecute tot dormea nepotul meu iar ea statea in pat cu el. si m`am dus la ea sa ii spun ca ies afara. ea a inceput cu voce normala sa ma intrebe unde plec si ce fac si de ce plec afara. si i-am zis 'mai incet ca trezesti baiatul', si in secunda urmatoare s`a trezit nepotul. nu vreau sa spun ce morala am primit pentru ca s`a trezit nepotul.
certurile au orice subiect posibil: ca intru in casa tarziu, ca fac baie prea mult, ca tin becul deschis seara [trebuie sa fac ziua toate lucrurile care necesita lumina], ca nu invat, ca prietenul meu nu`i potrivit, ca nepotul meu nu poate dormi din cauza mea, ca nu am timp niciodata de ea.

nu stiu ce sa fac cu mama. imi pare rau ca nu ma inteleg cu ea, dar nu pot. si nici nu`i pot explica. ma repet, decat sa o aud cum tipa, mai bine nu vorbesc deloc cu ea.

va rog, nu`mi sugerati sa vorbesc cu ea sau sa fac tot ce spune ea [sunt adolescenta si nu pot sa stau in casa ca o fata de 12 ani.] pentru ca am incercat si nu merge. poate ca e si nepotrivirea asta, ea la menopauza iar eu adolescenta, dar jur ca nu mai suport, deja a trecut un an si simt ca bufnesc.

Te inteleg si simt din vb tale o agitatie interioara.Stiu ca este greu sa faci ceva cicalita tot timpul, chiar daca uneori chiar simti ca trebuie sa faci acel lucru faptul ca ti-a fost impus nu iti mai ofera aceeasi satisfactie.Privind din pct tau de vedere ai dreptate, privind din punctul mamei, de vedere, mai are si dansa dreptate.Sunteti 2 firi tari si singura solutie este sa faceti impreuna anumite compromisuri.De ex ii spui ca iesi afara numai dupa ce ti-ai facut ordine in camera, ca respecti ora de intoarcere acasa, stabilita de comun acord, samd.Eu iti spun ca daca mama ta va vedea ca tii cont si de parerile ei, nu are cum sa mai fie nervoasa tot timpul. Ea are o mare responsabilitate, atat fata de tine cat si fata de nepot, tatal tau fiind plecat.Se simte singura si neajutorata, iar menopauza chiar ii accentueaza starea de nervi. Poate ca este bine sa consulte un medic iar tu sa o ajuti in acest sens. Exista o serie de metode naturiste care o vor ajuta si spune-i ca ai vrea sa o ajuti. Are mare nevoie de ajutor si de caldura ta si sunt sigura ca i le poti da! Raspunde cu calm si vei vedea ca totul se va schimba.Multa bafta!

Cele doua generatii au intodeauna oarecari conflicte de interese si in mod obisnuit, dar daca mai intervin si probleme speciale de sanatate la unul din parinti, problema este si mai grea.
Acum ca si tu esti la adolescenta si organismul tau este in continua prefacere, ai si tu probleme cu controlul si de aceea cred ca intrati deseori in conflict.
Tu esti cea mai tanara si care trebuie sa ai mai multa diplomatie si o mai mare rabdare cu mama ta care este bolnava, trecerea la menopauza creaza stari de nervozitate si nelinisti si de aceea rabdarea ei acum aproape ca nu mai exista. Posibil ca munceste prea mult si nu mai are nici resurse fizice, asa ca si tu trebuie s-o ajuti la unele treburi si s-o intrebi daca trebuie sa faci ceva prin casa. Trabuie sa discutati frumos, fara cearta si sa-i arati ca o intelegi si ca vrei s-o ajuti, dar ca este necesar ca si ea sa aiba incredere in tine, pentru ca nu o vei face de rusine.
Calea de mijloc este cea mai potrivita, pentru ca doua sabii taioase intr-o teaca, nu incap, asa spune un vechi proverb romanesc, de aceea tu trebuie sa fii mai intelegatoare si vei vedea ca va fi mai bine. Eu iti sugerezi ca, atunci cand mama ta este calma, sa o provoci la o discutie de suflet si sa-i arati ca, acum ai crescut si ca puteti discuta ca doua prietene. Sunt convinsa ca se va bucura de acest lucru. Desigur ca, poti cere sfatul si al tatalui sau al fratelui, insa acest lucru ar putea sa o indurereze pe mama ta ca, nu ai avut incredere in ea, ar pare ca ai parat-o si nu cred ca este bine. O sa vezi ca, cu timpul, starea ei de sanatate se va imbunatati si va veti intelege ca si pana atunci cand ea era sanatoasa. Nu trebuie sa fii trista pentru ca totul este trecator, gandeste-te ca exista necazuri si mai mari in lume. Ce te-ai face daca, Doamne fereste mama ta ar fi paralizat si ar fi legata de pat, iar tu ar trebui s-o ingrijesti? Bucura-te ca nu esti intr-o situatie tragica ca, o ai alaturi chiar asa bolnava cum este, pentru ca sunt convinsa ca ea te iubeste si este ingrijorata pentru tine, vrea sa te fereasca de necazuri si responsabilitatea fiind o perioada de timp doar asupra ei, este si mai exigenta decat anterior, pentru ca acum esti la o varsta cand poti judeca si in mod gresit si ei ii este frica ca tu, sa nu iei vreo decizie nepotrivita, care ti-ar putea afecta viitorul.
Mult curaj, mult calm, multa sanatate la amandoua si sunt convinsa ca "ziua de maine" va fi mai senina si in casa voastra.

Been there, done that. Nu totul in viata e roz. E greu sa induri, insa desi spui ca nu mai poti, vei descoperi in tine noi forte si vei vedea ca vei putea merge mai departe.
As vrea sa iti spun ca mama ta se va schimba peste noapte, dar as minti. As vrea sa iti spun si ca daca vei sta de vorba cu ea se va schimba ceva. Mama ta este momentan depresiva si i-ar fi bine sa mearga la un consult de specialitate.

Scoate la imprimanta tot ce ai scris aici. da-i un exemplar surorii tale si unul tatalui tau...cititi impreuna si apoi impreuna incearcti sa vorbiti cu mama ta.sa se bage si el pentru tine ca sa castigi si tu ceva libertate.desi daca el este acasa doua saptamani pe luna si poti face ce vrei in acest timp.eu zic ca totusi nu e chiar foarte grav...si poate tu esti mai repezita.mai rapida si cam vrei sa faci numai ce vrei tu.

Imi pare rau ca treci prin asa ceva. Cred ca iti e foarte greu sa ramai cu picioarele pe pamant si sa iei si note bune la scoala, sa ai si iubit si sa pastrezi si relatiile cu prietenii.

Cred ca mama ta are problema foarte mari. E in depresie? I-au prescris medicii antidepresive dupa operatie? Nu prea ai cum sa o ajuti tu, e o situatie foarte dificila, cred ca te depaseste. Gandeste-te ca ii e si ei foarte greu. Tatal tau fiind mai mult plecat, isi varsa mereu nervii pe tine.

Nu e corect, tu nu esti deloc vinovata de cele mai multe ori. Si esti chiar un copil bun, nu prea ar avea ce sa-ti reproseze.

Nu stiu ce ai putea sa faci, inteleg ca nu mai suporti. Nu poti decat sa mai induri pana pleci la Facultate. Sau ai putea sa vorbesti cu tatal tau, sa-i spui ca nu mai faci fata si ca mama ta are nevoie de ajutor. Poate cu terapie, ceva, isi revine.

Draga mea! Eu sunt Alina si in 3 luni o sa am 14 ani, pe la 12 ani am avut si eu unele situatii neplacute cu mama, deci fiind atit de aproape de virsta ta, sfaturile mele sunt:vorbeste cu tatal tau, calm sigur direct si la subiect, nu tipa spunindu-i ca te-ai saturat..., cu mama:cind iti reproseaza ceva, sau iti spune ceva stupid, raspunde-i inapoi:cred ca ceea ce vrei tu de fapt sa spui este ca:...(si daca dupa cum ai spus nu iti da voie sa iesi):tu cind aveai virsta mea parintii tai nu iti permiteau sa iesi, de aceea ma invidiezi si nu imi permiti, nu uita:calm, direct sigur si la subiect, iar la sfirsit un zimbet mare si dragut! Atentie, nu din ironie sau batjocora! Apoi invit-o la un ceai, gatiti etc.intreab-o despre adolecenta ei...In cazul prietenului tau, spune-i ca nu esti o profitoare zgircita, care umbla cu baieti pentru bani, explica-i ca tu cauti fericire, nu cadouri, nu bani! calm, sigur direct si la subiect! daca nimic nu functioneaza, ar fi cazul sa discutati in trei cu tatal tau! Sper sa iti rezolvi toate neintelegerile, rapid, fii o domnisoara calma sigura, ce nu permite nimanui sai "calce pe coada", daca doar tipa la tine, inseamna ca nu poate sa iti vorbesca normal-semn ca nu ai de ce sa te enervezi, va fi in zadar! Cu respect, Alina

In primul rand nu mai pune totul la suflet... femeile cand ajung la menopauza sufere transformari de ordin fizic si psihic-emotional.Cu siguranta mama ta te iubeste si vede mai mult decat poti tu vedea... ea a vazut la viata si la experienta ei sute de cazuri...stie dinainte cliseul... daca e nervoasa este datorita hormonilor care ii lipsesc pentru ca organismul nu ii mai produce si asta ii afecteaza starea emotionala...nu face nimic din rautate... faptul ca are grija prea mare de tine e f. bine...ai zis bine: esti adolescenta... daca la 18-19 ani as fi avut mintea de acum... ajungeam f. departe...incearca sa o asculti. Un baiat care accepta bani de la iubita lui nu o iubeste cu adevarat...stiu eu ce-ti spun...

La cit de mult ai spus, ca raspuns, nu sint decit vreo 2-3 cuvinte; Cauta calea de mijloc.

Am inteles ca esti adolescenta ok. Se vede ca ai o gindire destul de matura si imi place. Dar draga mea eu sunt mama si incerc sa te inteleg am 2 maieti mari, dar te as sfatui sa ai rabdare pentru ca e mama ta Are pb de sanatate si tu trebuie pe cit posibil sa o intelegi. Este adevarat ca simti nevoia de libertate si ai dreptate dar mai ai rabdare, vb cu tatal tau incercati sa o duceti la medic psihiatric sai dea tratament.Nu e3 rusine sa te tratezi si nici sa te consideri nebun daca mergi la medic. Si eu am avut o depresie destul de severa si acum urmez tratament ca sa fiu linistita. ASa ca incearca sa rez pb cu cei din fam si iti mai sp ceva... fate ca nu o auzi cind tipa. las-o si pleaca in camera ta nu i raspunde la afirmatii le ei ca sa nu o agiti mai tare Incearca sa vb cu tata sora etc sai explice ei ca esti mare si trebuie sa ti dea mai multa libertate. ok. Dra draga mea ai grija sa nu intinzi coarda prea tareca se rupe ...ai grije ce faci, pe unde si cu cine umbli sa nu patesti ceva. iti urez succes si mame sanatate

El nu accepta bani de la mine. in niciun caz. eu ii iau lui suveniruri de unde ma duc, ii dau des cadouri, cand ma duc la el ii duc o prajitura facuta de mine, la asta ma refer cand spun ca`i dau multe lucruri.

el in schimb ma duce in multe locuri pe banii lui.

nu stiutiu ce sa-ti zic eu cred ca la varsta ta e km devreme pentru iubit. despre sfaturi aau facut-o celelalte fete nu?

Devreme? am aproape 18 ani. e devreme? altele au prieteni de la 10-11 ani.

Si eu sunt aproape in aceeasi situatie ca si a ta... gandeste-te ca nu esti singura...

mama mea face la fel. orice ii spun la prima mica ceara imi reproseaza. in plus TIPA... la mine rau in orice fac. la fel ca si in cazul tau certurile pornesc de la stat prea mult afara, orbit prea mult la telefon, stat seara prea tarziu si mereu imi reproseaza k nu ii zic nimic din ceea ce fac dar decat sa o aud cum tipa mai bine nu vorbesc cu ea. mai ales ca mama mai are o problema... nu e de acord deloc cu prietena mea... si in general nu ii plac prieteniimei. invat destul de bine la scoala am intrat la liceu cu 9.50 dar pe mama nici asta nu o face mai buna cu min.
nu stiu ce sa mai fac...

Fi mai tacuta si dai de inteles ca esti matura si ca nu ai nevoie de ajotorul ei, fi mai putin recunascutoare si mai mult rebela!

Esti in mari probleme si ar trebui sa o duci la doctor pa mama ta pentru ca din cate spui este foarte nervoasa X-(

Si eu am acceasi problema, poate chiar mai rau, tipa la mine orice as face, ma face in toate felurile posibile fara sa fi facut ceva rau, pana nici cu fam ei nu se intelege, se cearta cu parintii ei, le vorbeste si lor la fel de urat, ea e singura care conteaza, restul nu o intereseaza... dn cauza ei nu ma simt deloc bine in pielea mea, aud mereu vocea ei cum imi reproseaza si tipa dn orice lucru marunt la mine. Nu mai stiu c e sa fac, de cand ma stiu asa a fost, si sincer nu cred ca se va schimba. N`am vorbit niciodata cu ea ca 2 prietene. am incercat da niciodata nu am reusit. Desi se spune ca mama e exemplu de urmat in viata la mie e exact invers. Ajutati`ma ca eu numai suport situatia asta

Vi se pare normal ca atunci cand ma duc la mama sa spal rufele ...ma intreaba daca mi-am adus detergent?

Prin asa ceva trec si eu. Ei bine, mama mea este putin absurda...de fapt putin mai mult. Ea ma considera mica pentru orice dorinta a mea si credeti-ma :nu fumez, nu am tatuaje, nu am piercinguri, nu stau mai mult de 8- 9 afara si nici nu ies in oras macar, dar ei tot nu ii este de ajuns. Daca stau in casa zice ca nu fac nimic si stau degeaba. Daca vreua sa ies afara incepe sa spuna ca toate prietenele mele sunt curve si nu am ce invata de la ele si nu am ce cauta afara ca toata ziua stau afara.La ea toata ziua inseamna 4 ore si dupa aia o saptamana sa stau in casa.Deci nu mai rezist eu fac curat in casa, invat foarte bine, am grija de fratele meu dar ei nu ii este de ajuns spune ca pot sa o i-au pe drumuri gresite si ca ea la varsta mea nu isi facea de cap.Ba chiar a spus ca daca nu as fi atat de frumoasa m-ar lasa mai libera dar fiindca sunt frumoasa pot pati mult mai multe lucruri.Eu nu i-am cerut niciodata sa ma lase pana noaptea afara sau la anumite petreceri la care merg toti prietenii mei i-am cerut doar sa ma lase sa ies afara prin zona.Rareori accepta. iar atunci imi spune sa stau in spatele blocului pe banca. Am 16 ani nu 5.Simt ca innebunesc nu pot sa fac nimic. Daca vorbesc la telefon zice ca vorbesc despre baieti daca intru pe mess spune ca ce am atata de vorbit daca ies afara iar nu e bine.Am incercat sa ii fiu mereu alaturi si sa o inteleg si sa o ascult dar cand vad ca pentru ea nu conteaza deloc atunci incep sa ma racesc foarte tare de ea si tot ea e cea care plange si s e victimizeaza. Ce sa mai spun de faptul ca am un prieten de 4 luni si toata familia stie in afara de mama. Daca ar afla cred ca m-ar inchide in casa. Uneori imi este rusine sa mi se tot spuna ca eu nu imi traiesc copilaria din cauza ca mama ma tine inchisa in casa.Sunt o fata cuminte dar ei i se pare ca orice nimic pe care il fac este foarte grav.Habar nu are ce inseamna sa ai un copil rau. Daca vorbesc cu ea zice ca se va schimba si o zi doua merge bine si dupa aia tot la fel face.Toti din familie au incercat sa ii explice ca nu e bine ce face dar ea spune ca stie singura cum sa isi creasca copilul. E vacanta de vara sie u m-am saturat sa stau in casa. Pur si simplu devin depresiva... tata stie si tot timpul ii spune sa ma lase mai libera dar ea zice ca el si face ca ea. Tata lucreaza de dimineata pana seara iar eu sunt cu mama si fratele meu acasa tot timpul. Pur si simplu nu stiu cum sa mai procedez

Incearca sa discuti cu ea despre problemele care te preseaza. Pana la urma este mama ta, presupun ca o data ce ti-a dat viata te si iubeste. Nu devenii o fiinta care isi ingroapa undeva toate emotiile. Insa daca nu te asculta incearca sa vorbesti cu un psiholog despre aceste probleme. Uneori parintii chiar nu merita sa-i respectam. Se cred mereu perfecti

Imi zice mereu ca sunt o curva.ca am fost cu un baiat de 21 de ani.nu ma lasa sa ies afara in cursul saptamanii iar in wekend stau pana la 8, 9 si zice de ce vin asa tarziu.mai mereu ma cert cu ea.imi zice ca vrea sa se omoare numai din cauza mea pentru ca n-o ascult etc. m-am saturat as vrea sa scap de toate astea si as vrea sa mor din cauza ei

E chiar naspa.Te inteleg chiar nu ai ce sa'i faci! Numai sa astepti Faculta'! Un adult greu se schimba.Fii tare si incarca sa mai discuti cu un prieten apropiat, sa te mai descarci cand nu mai poti. Orele la care trebuie sa ajungi sunt absurde, dar nah...asta e! Imi pare rau.Fii optimista pe viitor, caci cum trec anii vei avea puterea sa te ridici.