Buna! inteleg prin ce treci., am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare dar, thank GOD, am reusit sa ne rezolvam problemele si sa reusim sa convietuim impreuna.stiu ca te afli intr-o situatie groaznica pentru orice adolescent...''cearta cu parintii'',cu toti trecem prin aceasta perioada de criza in famile,dar nu asta este important,ci important este sa reusim sa ne rezolvam problemele si sa nu dam vina unii pe altii,cred ca cel imi bine ar fi sa incercati sa comunicati mai mult,sa incerci sa o convingi ca te afecteaza foarte mult comportamentul ei fata de tine,si ca nu te va ajuta atitudinea ei sa iei bac-ul ba chiar mai mult iti dauneaza psihic aceasta situatie,(stiu ca este foarte greu sa iti mentii calmul cand ea te provoaca,am trecut si eu prin asta si nu ma abtineam deloc,ba chiar mai mult comentam foarte mult,asta fiind cea mai mare greaseala a mea,ar fi trebuit sa evit certurile si sa incerc sa ascult cea are de spus mama si ce anume nu ii convenea),incearca sa ii explici ca daca se va comporta in continuare la fel,tu vei ajunge sa nu o mai consideri o mama,ci o dusmanca,iar daca nu intelege evit-o si incearca de fiecare data sa aculti cea are de spus fara sa comentezi,de exemplu daca iti cere sa faci ceva fa fara sa te impotrivesti,incearca sa nu mai ridici tonul(acesta era defectul meu,dar acum am invatat sa fiu mai calma si sa o ascult mai mult)incearca sa afli de ce este nervoasa,care este cauza neplacerilor ei (astfel ii vei dovedi ca chiar iti pasa)incearca sa o asculti mai mult, sa devii imi apropiata de aia, te asigur ca daca vei da mai mult de la tine toate probleme se vor rezolva(cel putin la mine a functionat).sa rupi toate legaturile cu mama ta nu este cel mai inteligent lucru, deoarece in adancul sufletului tau tu nu o urasti, spui asta acum deoarece te calca pe nervi, dar mai tarziu iti vei da seama ca chiar ti la mama ta(la fel cum si eu am inteles acest lucru.pentru ca si eu ziceam ca de abia astept sa plec din casa pentru ca nu o mai suport pe mama maea si ca chiar o urasc asa cum nu am mai urat vreodata pe cineva, dar acum am inteles ca greseam foarte mult as ca nu trebuia sa ma cobor al nivelul ei si sa icep sa ma cert si eu cu ea ci sa las doar pe ea sa zica ce vrea pana s-o linisti ). sper ca ti-am fost de ajutor si ca iti vei rezolva problemele cu mama ta. atat pentru linistea familiei tale cat si pentru linistea ta sufleteasca! multa bafta si incearca sa lasi imi mult de a tine! sper ac nu te-am dezamagit cu sugestiile mele!
Stiu exact prin ce treci incearca sa ajungi la un compromis cu ea, sa cedati amandoua.
Poate ar ajuta sa discuti cum mama ta, sa-i spui ca nu iti face deloc bine cand vine nervoasa... Oricum, nu te mai concentra pe ceea ce nu vrei.
Sfatul meu, încearcă să vorbești cu ea, spune-i în față că te deranjează atunci când își varsă nervii pe tine, spune-i că dacă simte nevoia de a discuta cu cineva poate discuta cu tine, poate așa, va înțelege că este total greșit ceea ce face.
Baftă!
Asa e si mama...o urasc jur ca numa pentru bani stau cu ea. nu ma lasa sa fac nimic. si zbiara mereu ca o nebuna la mine.
Sfatul meu invata la liceu, cand vine sa se certe acasa cu tine ori iti gasesti o activitate si o lasi sa vorbeasca singura, si daca esti a 12 iei bacul si dai la facultate si din toamna ai scapat de ea ca te duci la facultate si gata dar sa faci facultate in alt oras de unde locuiesti
Hei fetito, vino-ti in fire. Eu te cred prin ce treci, caci am avut aceeasi situatie acasa cand eram copila, dar pana la a o uri si a vrea sa scapi de mama ta... pai este ca si cum i-ai dori moartea. Crezi ca ti-ar fi mai bine fara ea? Oare crezi ca nu si ea are probleme? Chiar crezi ca ei ii este ok daca vine asa nervoasa? La mine situatia era asa: a avut un servici foarte greu, munca multa, bani putini, probleme in casnicie etc. Tot timpul venea nervoasa si se ratoia la noi. Cine crezi ca era principala vizata? Unul dintre copii ei si cel mai adesea eu. Numai ca norocul meu a fost ca m-a educat bine si nu ii raspundeam, desi sufeream foarte mult. Pana intr-o zi cand familia s-a destramat si a vazut ca in mine isi gaseste sprijinul. Stii cat mi-a multumit ca stateam si inghiteam "galusca" si nu ii raspundeam?
Sfatul meu este urmatorul, daca vrei sa il aplici bineinteles vei vedea rezultate aproape imediat: cand vine las-o sa-si verse naduful, nu refula si tu iar daca este nevoie sa ii raspunzi abtine-te de la orice comentariu rautacios (incearca sa mentii un ton calm si cald). Daca iti propui asta cu ceva timp inainte vei reusi. Las-o sa termine cu galceava si, din rasputeri, incerca sa o intrebi pe un ton calm ce a suparat-o asa de tare. Daca se va calma spune-i tot cu calm si cu tact ca nu iti place ce se intampla intre voi doua si ca ai vrea sa fie altfel (adica pace, intelegere si dragoste) - asta daca nu poti sa o aplici din prima, aplic-o dupa cateva zile in care sa incerci sa ramai calma sau sa te abtii de la cearta de fiecare data cand se iveste o asemenea situatie.
Ca o concluzie: daca vrei sa obtii ceva incerac mai intai sa oferi tu. Asa si aici, daca vrei ca mama ta sa se calmeze, incearca sa o calmezi tu. Ea saraca nu si da seama ce face, dar poti sa ii spui tu cu tact ca nu face bine, ca mai bine iti spune pasurile ei decat sa va certati. In felul acesta te vei ajuta si pe tine si pe ea. Si atunci sa vezi ce liniste veti avea. Succes