Dece îți este frică de oamenii? ce fel de frică simiți?
Ai abia 20 de ani viața ești extrem de tânăr! Muncești undeva? Cum te întreți? Frecventezi o schoală? liceu?
Mi-e frică de oameni pentru că simt că mă vor judeca sau că nu o să știu ce să le spun. De fiecare dată când încerc să vorbesc cu cineva, mă blochez, îmi tremură vocea și simt că mă privesc ciudat. Mi-e teamă să nu par slab sau „defect" în fața lor, așa că prefer să mă izolez.
Știu că am 20 de ani și că sunt tânăr, dar simt că am pierdut mult deja. Am terminat școala, dar nu muncesc nicăieri. Mă întrețin cu ajutorul familiei, dar simt că sunt o povară și asta mă apasă și mai mult. Nu mai am energie să fac nimic, mă simt blocat și pierdut.
Nu știu cum să ies din starea asta și simt că fiecare zi e un chin. Aș vrea să găsesc o cale să merg mai departe, dar mi-e greu să fac primul pas.
Te-ar putea ajuta enorm daca ti-ai lua de munca, in special munca fizica care te epuizeaza fizic de noptea dormi neintors, din cauza oboselii si in felul asta ajungi sa recuperezi noptile nedormite, iar hormonii vitali creierului: serotonina si melatonibna incep sa se produca din nou si se restabileste sanatatea mentala, odata cu cea fizica.
La 20 de ani esti ditami barbatul, iar de munca se gaseste peste tot, doar sa vrei sa muncesti si sa-ti traiesti viata ca orice tanar de 20 de ani.
Salut! In primul rând esti barbat si trebuie sa stii ca valorea ta in socitate este data de câti bani ai si cat de bine arăti. Un alt aspect foarte important este sa intelegi ca viata nu este despre fericire sau dragoste ci despre supravietuire si acceptarea suferintei, din pacate astea sunt două adevaruri foarte inconfortabile pe care va trebuii sa le accepți. Primul pas pe care trebuie sa il faci este sa î-ti gasesti ceva de munca. Esti in your prime la 20 de ani, este de-a dreptul rusinos sa nu muncesti. Urmatorul pas este sa te bagi in tot felul de activitati si sa cunosti tot felul de oameni. Trebuie sa accepti faptul ca unii te vor place si altii nu. Si este firesc sa fie asa, nu poti fii pe placul tuturor si nici tu nu poti rezona cu toata lumea. Iesi din casa si fa tot felul de chestii! Plimba-te de nebun, da-te cu bicla, inscrie-te in voluntariate, du-te la biserica, fa cursuri de gatit de dans... intelegi ideea. Doar tu te poti scoate din rahat si doar pe tine insuti te poti baza in viata asta. Esti foarte tanar si ai tot viitorul in fata, asa ca da-i bataie.
Îți mulțumesc pentru răspuns, dar simt nevoia să îți explic mai clar prin ce trec. Nu este vorba doar de nopți nedormite sau lipsă de activitate. Mă confrunt cu anxietate severă și atacuri de panică, care mă fac să mă simt complet neputincios. Atacurile sunt groaznice, simt că nu mai pot respira, că îmi fuge pământul de sub picioare, și chiar și simplul gând de a ieși din casă sau a vorbi cu cineva mă șochează faptul că mi se face un nod în gât și nu mai pot ține o convorbire.
Sunt copleșit de aceste stări, iar în momentul de față mi-e foarte greu să fac un pas mare, cum ar fi să-mi iau un job, fără să rezolv mai întâi ceea ce se întâmplă cu mine pe interior. Înțeleg că vrei să mă ajuți, dar simt că problema mea nu poate fi rezolvată atât de simplu. Am nevoie de sprijin, de înțelegere și, cel mai probabil, de ajutor profesionist, pentru că aceste stări nu sunt ceva ce pot controla singur.
Nu vreau să par nerecunoscător pentru sfatul tău, dar aș avea nevoie mai întâi să mă refac mental, pentru că atacurile de panică și anxietatea îmi fac viața foarte grea.
Bună, în primul rand nu trebuie să disperi. Există momente dificile în viata, nu este totul roz precum am dori. Nu știu care este trauma prin care treci sau motivele care te-au determinat să scrii aceste rânduri, dar trebuie sa îți menții calmul și sa fii recunoscător lui Dumnezeu pentru fiecare zi în care deschizi ochii și să te bucuri de această binecuvântare. Dacă ai fost dezamăgit de prieteni, de neamuri sau orice altă persoană, timpul îți va arăta cine contează cu adevărat, mulți oameni sunt trecători pe lângă noi, unii pleacă și alții vin, o să ai multe oportunități în a cunoaște persoane diferite și cine știe,poate chiar o să ai și ceva în comun. Trebuie să ai răbdare, implică-te în anumite activități ce îți plac și pot să îți ocupe timpul,nu ai menționat dacă lucrezi... Dacă ești liber profesionist, frecventează cursuri de formare, dezvoltă-te, ocupă-te mai mult de tine și cel mai important lucru, iubește-te! Uită-te în oglindă și repetă-ti mereu că o să fie bine și că trebuie să dai din coate, poate ai o familie minunată de care ar trebui să te bucuri. Plimbă-te prin parc, recreează-te, mănâncă o prăjitură și savurează plăcerea vieții! Ești tânăr și ești la începutul vieții, tu o sa fii la un moment dat stâlpul familiei, nu poți să clachezi. Soțul meu a fost ca tine, depresiv, și el avea nevoie doar de cineva care să îl asculte și să îi spună cateva vorbe bune, să îl împingă de la spate. Și împreună am reușit să trecem peste perioada asta încărcată de stres. Poate crezi că nu toată lumea îți vrea binele. Asta așa este. Dar tu nu ai nevoie de lume. Selectează-ți un grup de oameni. Calitate, nu cantitate. Recomand să ceri și ajutor de specialitate la un psiholog/psihiatru dacă consideri că este necesar. Nu este o rușine!
Psihoterapeut, nu ai alta varianta.
Problema nu se va rezolva peste noapte.
Daca nu faci nimic, asa vor fi si urmatorii 10 si tot asa
Da dar nimeni nu vrea să mă înțeleagă uofff? mie a ajuns să îmi fie frică să ies din casă nu mă simt în siguranță de loc îmi vine să iau un pumn de pastile și să termin cu totu eu nici măcar nu mai știu cum e să zâmbești îmi vine să mă arunc de pe un bloc și să termin cu viața tremur tot și plâng?