Nu o mai suport pe mama...
este o femeie care se gandeste doar la ea,mandra, orgolioasa.Se poarta ca si cum nu as fi fata ei, nu ii pasa de nimic ce tine de mine(am fost cu un baiat 2 ani si ne-am despartit pana la urma pentru ca ea nu ma lasa sa ies noaptea pe afara in conditiile in care am 19 ani.Imi spune mereu ca nu a avut copilul pe care si l-a dorit(si e f dureros...)asta pentru ca mi-am pierdut virginitatea cu prietenul meu si ea si-ar fi dorit sa fiu "cuminte".Ma face panarama, ma jigneste cand are ocazia din motive banale.M-am impus de atatea ori explicandu-i ca asa ma va pierde dar a spus ca nu o intereseaza.Practic nu am pe nimeni acum, am o stare de tristete.De baiatul pe care il iubeam m-am despartit curand(vom relua cand vom putea avea o relatie normala,fara ca ea sa ma restrictioneze si da i-am explicat ca imi pasa de el,ca tin la el si a spus ca nu o intereseaza pe ea,sa o las in pace) iar mama nu pot spune ca am pentru ca sincer nu imi ofera nimic,mancare imi fac singura etc iar ce e mai important pentru mine iubirea, atentia ei nici macar. Tata este plecat in strainatate si oricum si el este o persoana exigenta.Nu stiu ce pot face.Sa fiu puternica,am fost, sunt dar nu stiu cat voi mai putea fii.In trecut din cauza indiferentei ei am vrut sa ma sinucid dar m-am gandit ca e un lucru total gresit! dati-mi sfaturi. va rog!
Din pacate nu prea ai ce face ...si eu am o mama asa nebuna si un tata nepasator. intr-o idee am trecut si eu prin ceea ce traiesti tu, dar am scapat de ei mutandu-ma impreuna cu baiatul cu care eram si care acum imi este sot. aveam 18 ani cand am plecat de-acasa. nici acum nu am o relatie speciala cu ei, insa nu le mai aud reprosurile toata ziua. este prea dezamagitor sa auzi ca esti un copil rau si sa vezi ca parintii tai nu te cunosc deloc. nu mai zis de cuvintele jignitoare. astia nu sunt parinti... eu am o vorba referitor la astfel de oameni " parintii nostri sunt oligofreni si inapoiati mintal = nu stiu sa discute cu noi si au o minte invechita ". singura modalitate e sa ii lasi, ei nu se vor schimba niciodata. imi pare nespus de rau pentru situatia ta. sper sa fii fericita cu barbatul pe care il iubesti. nu renunta la el pentru parintii tai. ai ajuns la momentul in care te poti separa de ei si iti poti face tu viata si familia ta. daca va mutati impreuna nu e musai sa va si casatoriti
succes!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Paii.Ce-ai spune daca ai vorbi cu mama ta..de un alt subiect..nu despre tnesi iubitul tau. Spune-i ca.ea atunci cand era mai mica la 19 ani..sau mai devreme cu ar fi avut relatii ..sexuale..Si incearca sa vezi ceea cei place ei..insearca sa te adptezi vietii ei..sau sa purtati o discutie gen: Mama, vreau sa o luam de la 0 ..eu tin la tine..asa cum vreau ca si tu sa tii la mine.te roog vorbeste..cu mine.si intelegema! Si daca Nu Inseamna..Ca Ea nu intelege Iubirea..Pt ca inca nu a dat de ea! Imi Pare Rau! 
Nu te sinucide nu are..rost daca nu intelege du-te la o prietena de a ta ramai la ea.fa-ti o viata..si pleaca de acasa! Si totusi tie ce ti.a venit sa-i spui ca ti-ai pierdut virginitatea cu respectivul baiat?
Răspunde
Ceao! ..sinuciderea e cea mai mare prostie...parerea mea e sa iti gasesti de lucru sa fii puternica si pleaca de acasa..si eu sunt in aceeasi situatie si acum incerc sa ma angajez undeva sa am unde sa locuiesc si voi pleca..Candva cu siguranta va regrete mama ta!
Parerea mea ar fi, sa incerci sa dai de prietenul tau, sa ii vorbesti anumite lucruri, (cum ca nu te intelegi cu parinti tai) si daca te lasa o perioada sa locuiesti la el, asa vei afla daca parinti tai, te iubesc, sau sunt suparati pe motivul explicat, ar mai fi sa stai de vorba cu familia ta cat si cu prietenul tau si familia lui si asa ve.ti ajunge la o intelegere!
Mult succes! Si sper sa.ti fiu de ajutor!
Parerea mea este ca nu trebuia sa te desparti de prietenul tau, chiar daca mama ta nu te lasa sa iesi noaptea, el trebuia sa te inteleaga, sa fie langa tine si sa te sustina.Este foarte important ajutorului lui in aceste momente.O relatie nu se bazeaza doar pe "iesiri noaptea" ci pe intelegere,respect, iubire, sustinere... Era foarte importanta sustinerea lui.
Cat despre mama ta, eu nu o pot judeca, dar parerea mea este ca deja exagereaza (am inteles ca ar fi vrut sa fi "cuminte", dar de ce nu te lasa sa iti continui relatia cu baiatul cu care ti-ai pierdut virginitatea? nu s-a gandit ca acum oricum ai sa iti faci un alt prieten si daca este asa conservatoare nu cred ca ii va prinde bine)
Si eu am fost o fata "tinuta din scurt" (adica la 18 ani nu aveam voie decat in fata blocului pana la 9.30 )... acum ca sunt casatorita ma simt mult mai LIBERA decat inainte (am un sot excelent)
Bafta
Aici nu e vorba numai de prietenul tau! Desi si el are un rol important in viata ta, ca si la celelalte raspunsuri cautati un loc de munca si incearca si stai la o prietena sau chiar la iubitul tau..In situatii ca astea si el ar trebui sa te inteleaga si sa te spijine, vorbeste cu parinti lui poate te-ar lasa sa stai la ei o vreme, si poate isi va cauta si el de lucru, si cand o sa aveti destui bani va puteti muta amandoi.Sunteti majori
Succes!
NU,nu a dat de iubire, pentru ea ''iubirea fizica''este o scarbosenie, cat despre cea sufleteasca nu vrea sa mi-o acorde mie pentru ca nu sunt cum vrea ea.I-am spus sa ma inteleaga etc dar fara sanse I-am spus intr-un moment in care m-a intrebat dar si atunci parca asa cu ''teatru''cu o fata cu un zambet fals...gen''hai zi-mi sa te pot judeca dupa'''si eu in naivitatea mea i-am spus!
Am vrut sa ma angajez dar tata mi-a interzis pe motiv ca ''gata, las scoala'', nici din partea lui nu am intelegere.Trebuie doar sa invat si altele sa le las deoparte, nu mi se pare normal, daca acum nu ''traiesc''momentele oricarui adolescent atunci cand!
Nu ma lasa sa ies cand vreau cu el afara pentru ca tata nu ma lasa cu prieten (tata fiind plecat in strainatate si suna mai pe fiecare seara)si atunci ea a spus ca nu vrea probleme, sa stau acasa si sa imi vad de treaba mea.OF! Asta e o lectie pentru cand voi avea un copil, NICIODATA nu o sa il tratez cu indiferenta!
Nu vroiam sa renunt la el dar am ales sa ii dau libertate, sa luam o pauza, sa cunoasca poate si alte fete si intr-o zi cand voi avea libertate(poate la anul)sa putem relua.Asta am stabilit amandoi, desi mi-a spus ca daca ar sta cu alta fata ar fi doar ''de forma''din suflet doar cu mine poate fi pentru ca am ceva deosebit cu care l-am cucerit!
Ai dreptate o relatie nu se bazeaza doar''iesiri noaptea''si la noi nu a fost vorba de asta, am vrut impreuna sa se bazeze si pe ''iesiri noaptea''mereu el e singur pe cand alti prieteni ies cu iubiteel lor si eu il inteleg, am vorbit deschis pe subiectul acesta.Ma bucur ca in sfarsit esti LIBERA imi doresc f mult sa ajung si eu in acea zi!
El lucreaza, nu avem cum sa ne vedem decat seara...De asta este asa o problema, daca nu ar fi lucrat ne-am fi putut vedea dar el nu va sta tot timpul pe banii parintilor, e normal sa munceasca!
M-a tot sustinut si a fost langa mine 2 ani si ceva, recent a spus ca nu mai suporta, vrea sa iesim oricand, sa fim mai tot timpul impreuna...
Mersi pentru "fundiloaica". daca tineti atat de mult unul la altul mutati-va impreuna. poti tremina scoala si daca nu esti cu parintii tai. eu iti spun din proprie experienta : la 18 ani l-am cunoscut, in 2 luni m-am mutat la el, eram la scoala, am terminat scoala, dupa 4 ani de relatie ne-am casatorit, iar acum dupa 2 ani de la casatorie avem un baietel de 1 an deci nu e musai sa va casatoriti si sa faceti copilas una-doua. si iti mai spun ca am plecat amandoi de la lingura si sare, eu la scoala, el muncea cu ziua pe 30 de lei, iar acum ne permitem sa stam cu chirie de 200 de eur si avem si masinuta noastra ( la mana a doua si ieftinica, dar e a noastra ) ...mereu l-am sustinut in munca lui, a lucrat cu ziua, ca barman, iar apoi a prins un post de administrator. daca sunteti muncitori veti fi bine. sa nu te sperie gandul ca nu aveti banuti, iubiti-va si sustineti-va, iar astfel veti razbi in viata. din cauza parintilor tai vei suferi mult, eu din cauza lor fac terapie saptamanal cu un psiholog si ma ajuta sa inteleg si sa accept ca parintii mei nu pot mai mult, asa sunt ei si nu e vina mea ca nu ma iubesc. acum am familia mea si sunt fericita, desi in sufletul meu sufar din cauza parintilor, din cauza a toate cate mi-au facut. cauta sa fii tu fericita, nu sa ii multumesti pe parintii tai.
Le-ai spus vreodata sa mergeti impreuna la un psiholog? sau ei cred ca daca mergi la psiholog esti nebun? un psiholog poate sa le explice, pe intelesul lor, ca un copil care e mai rebel nu e neaparat un copil rau si sa ii faca sa inteleaga ca nu mai esti o fetita si ai iesit si din adolescenta, acum esti femeie...
Aaaasa e! Da, de nenumarate ori cand eram mica pe motiv ca luam note mici si minteam acasa pentru ca...motivul? ma bateau, tata cu cureaua mama dadea in mine cu palmele, ma tragea de par in fine...niste lucrurui oribile si cand ma gandesc imi vine sa ma duc si sa ii reprosez multe dar..nu are rost! Dumnezeu e sus
Deci...omoaro.nu mai merita sa traiasca.iti vrea raul.nu telasa noaptea peafara.eu te-as da de tot.mai ales ca aveaiun iubit care te dorea pentru vesnicie.il chemam, ii dadeam actele tale, te dadeam in primire si va spuneam; puteti sa va f.ti si sa iesiti afara cand vreti.oti iubitul tau nu vrea o panarama? s-a despartit de tine din cauza mamai tale? sau mamei lui? nu ca ar avea el vreo vina, ca doar si tu esti di vina 50%
Din cauza mamei mele, mama lui e o femeie super ok.Fiecare suntem vinovati, nu am spus ca doar el sau eu.Dar nu am inteles ce ai vrut sa spui cu ''iubitul tau vrea o panarama''?
Dumnezeu nu doarme, doar pentru faptul ca ma uraste etc probabil va plati, toti avem dreptul sa traim, nu stiu daca meritam toti dar doar El da fiecaruia ce merita!
Ce oameni, Dumnezeule! eu primeam cafteala de la maica-mea si sora-mea tot cu o curea, si sunt revoltata si azi pentru nedreptatile la care m-au expus, dar uite ca usor, usor incep sa uit de ei si sa ii ignor. nu merita dragostea mea si nici nu am sa ii iert pana nu isi vor cere ei iertare. multi copii maltratati in copilarie tind sa faca acelasi lucru cu ai lor copii. sa nu uiti niciodata cat de rau e si sa nu aplici la fel in cazul copilului tau (cand vei avea). iar tu cand dispui de banuti, du-te la o consiliere psihologica, te va ajuta sa iti eliberezi cat de cat mintea de aceste amintiri urate si sufletu de durere. si revin la prima mea idee : nu iti fie teama sa pleci de langa ei, dar ai grija unde si cu cine pleci. daca ai terminat liceul si ti-e teama sa te muti cu barbatul pe care il iubesti, inscrie-te la facultate, cauta-ti un job si stai in caminul facultatii. o data si o data tot vei pleca. lasa-i pe ei cu principiile lor ridicole si porneste pe drumul tau. fara ei vei fi mult mai linistita. nu se merita sa iti expui sufletul la astfel de traume. tu esti pe primul loc. in viata ta doar tu contezi. nu e vina ta ca ei nu stiu sa fie niste parinti buni. nu le-ai cerut tu sa te nasca. nu i-ai obligat sa te creasca. ei au ales asta, iar tu nu ai nicio vina pentru alegerile lor. de-acum scopul tau in viata e sa fii fericita. propune-ti asta si vei reusi! eu te sustin si iti tin pumnii!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
