Nu o mai suport! Pur si implu nu mai supooort! Ma enerveaza la culme! Doamne fa ceva...
E asa de enervanta mama mea jur! niciodata nu ii convine absolut nimic din ce fac, nu ii convine sa ies cu prietenii pe afara decat daca si iei ii convine! Deci..stateam intr-o zi la pc, si vine la mine si face Ce tot stai acolo? mai iesi si tu afara?! nu te uiti la tine? nu ai nici un prieten. [ va dati seama ca m-a jignit. Poate nu am asa multi prieteni in real, dar pe internet am..si prefer sa stau cu ei sa povestesc toata ziua decat sa imi petrec timpul cu niste persoane prefacute si cu mama care zice ca niciodata nu povestesc cu ea si din astea]
Nu ma lasa nicaieri. Daca vreau sa merg la un suc cu niste prieteni mereu imi zice ABSOLUT DE FIECARE DATA: Ai grija la masini, vezi unde te duci, ai grija sa nu se ia cineva de tine.A Devenit foarte enervant.Bun am inteles o data de 2 ori dar NU de fiecare data.+ de asta ma suna mereu cand ies. : ce faci cand vii acasa cu cine esti! -.-
Am si eu 14 ani pe care vreau sa ii traiesc in pace nu cu nervi.Toata copilaria mi-am petrecut-o suportand prostiile ei.
Ma face mereu nebuna, comenteaza de ce port hainele alea ca ei nu ii plac ca nu stiu ce.Am incercat si am tot incercat sa ii explic sa ma lase sa ma imbrac cum vreau eu si sa nu mai faca ce face dar nu ma asculta.
Nu stiu ce sa mai fac. mereu ma face nebuna si pe mine si pe tata... asta pentru ca eu seman 90% cu tata la comportament si altele. si restul cu mama la fata.
Ce pot sa fac?! nu mai suport toate astea...imi vine sa ma duc in lume.Nici macar nu vrea sa auda ca am un prieten, sau ca iubesc pe cineva. Daca aude zice wai ca tie iti umbla capu dupa baieti curva ce esti si prostii de genu.
Sunt doar o fata simpla... poate nu ii convine faptul ca sunt emo dar asta nu inseamna ca sunt pshihopata ca altii sa ma tai si alte prosti.Nu am avut niciodata ganduri de genu, dar ganduri de suicid am avut..asta din cauza ei. pentru ca simteam ca imi cade lumea in cam cand imi interzicea sa nu mai vb cu iubitul meu.
Scuzati compunerea. dar st disperata.
Ordonare:
Cronologică
Normal... asa trebuie sa fim, ca fratii dar de unde fraternitatea daca putin stiu sa apreciez si se lupta pentru ceea ce a ramas inca...
Răspunde
Mai bine apuca-te de invata si lasa cu baietii deoparte ca nu-ti va fi bine daca o iei pe aceste cai! Nu baietii iti da locul de munca si un viitor bine inchegat, ci FAMILIA SI SCOALA!
Nu spune asta despre mama ta. Da poate e enervanta la fel ca toate mamele dar doar una ai. Cand nu va mai fii, atunci iti va fi cel mai greu.
Deci nu te indeparta de ea. Ea e cea care ti-a dat viata si te-a crescut si te-a protejat de tot ce a fost rau. Iubeste-o si suporta tot ce spune ea pana nu e prea tarziu.
Draga mea, te inteleg.Multe adolescente se plang de mamele lor.E grea viata de adolescent mai ales in vremurile noastre cand exista tot felul de tentantati...dar gandeste-te.O ai langa tine.Nepotii mei si-au pierdut mama cand erau foarte mici la 5 si respectiv 13 ani, varste cand aveau cel mai mult nevoie de mama lor.Au crescut la bunici, au primit educatie buna, fata a terminat masterul, baiatul e clasa aXI, dar NIMIC nu inlocueste dragostea si grija mamei.
Sau iti prezint alt caz.O matusa de-a mea si-a dat copilul la casa de copii desi avea conditii sa o creasca. Fata a crescut, a facut un fost in viata si acum isi viziteaza mama destul de des.
INCEARACA cumva sa ti-o apropii, vezi cand e in toate bune si incearaca sa-i explici ca esti un adolescenta obisnuita si incerci sa-ti traiesti viata.Gaeseste un sprijin in tatal tau, e foarte important!
Iti doresc numai bine!
Am sa am bag si eu putin in vorba mai intai despre problema ta am patit la fel la 18 ani nu la 14. stiam numai casa scoala casa scoala si nimic altceva prietene si nici prieteni nu aveam nici macar unu si nu aveam nici pc sau telefon pana la 17 ani am avut primul tel si pc am avut abia la 20 si nu am murit. si tot asa era cu mine, nu avea voie sa vina nici vecine la mine de pe strada mea macar si am mers odata la una si a venit taica meu dupa mine cu matura. m-a adus acasa la 6 seara in suturi in vazul tuturor vecinilor. acum iti zic sa faci daca vrei numai ce trebuia sa fac eu dar nu am facut, incearca sa vb cu ea in primul rand intreab-o ce vrea de la tine concret, o asculti fara comentarii in prima faza, apoi vb tu ce ai vrea sa faca ea sau ce astepti tu de la ea. acum la 14 ani e normal sa se comporte asa ca la tehnologia la care avem acum acces si ce se intampla la tv la stri pe strada ori unde ti-e si frica sa mergi acum nu ii e frica celor care nu constientizeaza ce se intampla in jurul lor aici nu vb de tine. tu fa asa incearca sa vb cu ea e prima cauza din care ati ajuns la cutite sa zic asa. dac nu ii place sa stai acasa zii ca mergi cu prietenii si ca vii la ora cutare da sa nu fie mai mult de 8 seara iarna mai ales ar trebui la 6 da fie 8 acum zic asa si te tine de cuvant la 6 ai zis ca esti in casa la 6 sa fie. si acasa daca vrea sa o ajuti la lucruri caznice fa fara sa comentezi asa ea o sa aiba incredere in tine si cu timpul o sa va intelegeti crede-ma. daca mai vrei detalii sunt aici.
Buna mortalscreamo! Am citit intamplator problemele tale si m-am gandit ca as putea sa-ti impartasesc opinia mea.
Sunt mama unui baietel de numai 1 an (maine) si deja ma gandesc la toate lucrurile negative care ii pot influenta viitorul.Privesc spre lumea in care traim si cu greu reusesc sa ma apaptez, cu toate ca nu am decat 32 de ani.Foarte multe lucruri din comportamentele tinerilor de acum nu le inteleg si pe unele nu pot nici macar sa le accept.Ma uit la ei si ma intreb daca si fiul meu va fi la fel peste ani... daca il voi vedea si pe el fumand printre blocuri la 12 ani, sau consumand alcool pe la 14, sau urland pe strazi si injurand cand iese de la scoala, sau raspunzandu-mi din fundul curtii cand ii voi spune ceva...etc.Ma gandesc foarte mult si la influenta negativa a anturajelor pe care le va avea, a internetului sau t.v-ului.
Observi? Cu toate ca baiatul meu nu are decat 1 an, ai putea spune ca sunt o mama disperata, nu? Cum sa te gandesti la toate astea atat de devreme? ti-ai spune tu!
Uite ca te gandesti....pentru ca-ti iubesti copilul si pentru ca simti ca orice lucru minor negativ i s-ar intampla nu ai putea sa treci peste el.Copilul este parte din viata si trupul tau.Numai cand ajungi mama iti poti da seama de lucrurile acestea.Sentimentele ti se schimba complet, grija fata de ziua de maine este cu totul alta, responsabilitatile pe care le ai zilnic sunt cu totul altfel.Si teoretic, dar si practic ai cu totul alta viata.Ca mama, traiesti atatea momente emotionante alaturi de copilul tau si faci atat de multe sacrificii incat nici nu poti realiza.
Si cand, dupa tot ce ai facut pentru copilul tau, el nu este la nivelul asteptarilor tale( ca mama) atunci e greu.Pentru ca fiecare mama isi creste copilul intr-un anume fel si vrea ca acesta sa fie la inaltimea asteptarilor ei.
Cand o mama se uita in urma,peste ani,si isi aduce aminte de noptile pierdute la capataiul copilului ei--fie ca a fost bolnav, fie ca nu putea sa doarma, fie ca il durea ceva, fie ca visa urat, fie ca situatia materiala din familie nu era tocmai buna si trebuiau facute sacrificii pentru copil--cand isi aduce aminte de zilele cand nu a avut timp sa puna 30 min. capul pe perna, cu toate ca pica din picioare de oboseala, sau cand isi aduce aminte de zilele cand sufletul ei era impovarat de suferinta si problemele o copleseau, iar ea trebuia sa fie cu zambetul pe buze pentru copil.....sunt multe...multe lucruri grele pe care le faci ca mama si de foarte multe ori copiii nu stiu despre ele.
Sa nu iei textul meu ca pe un repros...eu am incercat sa-ti spun ce simte o mama.Ea nu iti vrea niciodata raul prin sfaturile pe care ti le da.Ea incearca sa te indrume cum crede ca e mai bine din puctul ei de vedere.
Tu iti doresti "libertate", iti doresti sa te imbraci cum vrei, sa faci ce vrei, sa pleci de acasa cand vrei si sa vi la fel, iti doresti sa te lase sa traiesti in lumea ta.Asa sunt toti adolescentii din zilele noastre.Mama ta realizeaza lucrul asta numai ca ea nu te vrea sa fi ca toti.Ea isi doreste sa fi alfel, adica mai speciala....pentru ca esti copilul ei...si sigur se intreaba asta: "De ce copilul meu, trebuie sa fie ca toata turma asta de oi?"
Nu e nimic special in ceea ce iti doresti tu, pentru ca toti isi doresc asta. Special esti atunci cand persoana ta este diferita de restul grupului si te diferentiezi de celelalte persoane.Cand esti la fel ca ele atunci te amesteci prin multime.
Daca ai fi avut tot ce iti doresti acum,cred ca in acest moment ai fi tanjit dupa o mama grijulie,care sa te indrume in viata, sa te ajute, sa-ti de-a sfaturi, sa te alinte, sa te protejeze.
Iti propun o provocare: arata-i te rog mamei tale ceea ce am scris eu si fi atenta la reactia ei...din ea iti vei da seama daca este asa cum am scris eu in randurile mele si poate ve-ti ajunge chiar sa discutati civilizat si deschis despre problema dintre voi doua.
Iti doresc liniste in suflet si pace in familie.Nu e nimic mai important pe lumea asta decat sa ai o familie unita, implinita si liniste sufleteasca.
Uite, mai gasit o poezie.Mi-e mi-a placut.
Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieţii, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înţeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii şi prin mintea mea în timp ce-ntruna am crescut;
O văd şi-acum, ce vis frumos! la patru anişori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agăţat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, şi-apoi bucate,
De-aveam impresia că ştie ca să le facă ea pe toate,
Dar când crescusem puţintel, făcând "cei şapte ani de acas’"
Fi’nd primul ei învăţăcel, şi "corijent" nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, şi cât de mult o admiram,
Că dumneaei mai multe ştie chiar decât eu mi-nchipuiam!
De-abia prin şcoală, eu boboc, ştiind ce-i prin abecedare,
Când îmi găsea ac de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la şaişpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Îi răspundeam, şi cu tupeu, că nu e chiar cum zice ea,
Ca pe la optuşpe… ce ani! mergând la dans cu prima fată,
Când s-a zgârcit mama la bani, mi s-a părut că-i demodată…
La douăzeci şi cinci ajuns, cu facultate, sus de nas,
Mă minunam, mai pe ascuns, cât de…în urmă a rămas (!)
Iar pe la patruzeci, povaţă, se întampla că îi ceream,
Ştiind atât de multe-n viaţă, cam după ce eu hotăram,
Iar la cinzeci…n-o deranjam, şi nu eram într-o ureche…
Aşa pe-atuncea o vedeam, bătrână şi de modă veche…
Dar iată că la şaizeci şi…mulţi dintre voi nu vă daţi seama
Cam cât de mult eu mi-aş dori un sfat, o vorbă de la mama,
Cu şcoala veche ce-a făcut, prin ce-a trecut în anii grei,
Să o admir ca la-nceput când mă ţineam de fusta ei,
Chiar de mi-ar fi puţin cam teamă, cicălitoare cum e ea,
Aş asculta-o că mi-e mamă şi mai ales la vârsta mea,
Că ce păţeşteee, nu vă spui, tăticu’, da’ nu-i supărat…
Şi-acum stă pe capu’ lui…ca să se lase de fumat!
Valeriu Cercel
Greu de suportat, te inteleg. Ea iti vrea mult prea mult binele. Nu e bine nici in casa nici afara, macar sa se hotarasca si ea 
Chiar daca ti-ai dori sa fiu de partea ta,nu pot!
E normal sa-ti spuna chestiile alea, toata lumea le face! ink nu ai varsta in care sa iei propriile decizi si sa stii ceea ce este mai bine pentru tine!
Te iubeste, in felul ei dar o face! esti fata mamei si nu vrea sa ti se intample nimic de aia este asa protectoare cu tine! pretuieste-o cat o ai!
Eu sunt orfana si de multe ori imi doresc s-o am chiar si in aceste momente de cearta! sa ma sfatuiasca si sa vorbesc cu ea, ca si cu cea mai buna mama!
O mama inseamna mult, dar mai mult pentru cine nu o are!
Cred ca putina comunicare ti-ar prinde bine!
Imi pare rau de starea ta..ai incercat sa ai un dialog cue a fara sa te enervezi? sa iti spui ce simti asa cum ai facut aici? si sa ceri unr aspuns? cu tatsal tau ai vorbit? dialogul lamureste multe probleme din ce spui mama ta este doar un parinte hiperprotector fara dialog nu rezolvi nimic sim mama ta trebuie sa invete sa te accepte asa cum esti pentru ca si de iubit va iubiti neconditionat.dar cum ai vrea sa stie sa faca asta daca tu te vaiti i tacere si te ceerti in nloc sa ai un dialog constructiv? ce place ce nu lace tie, ei.ce temeri sunt ce va enerveaza? de unde sa afle mama ta ca ai crescut daca te manifesti ca un copil mic si te bosumfli si te inchizi in tine si nu spui ce te doare si sa ceri raspunsuri la itnrebarile formulate de tine? fa-o si o sa se schimbe situatia..succes
Buna, mortalscreamo,
Intelegem ca traversezi o perioada mai dificila si vrem sa te ajutam. Hai sa discutam.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Deci faptul ca ca iti spune de fiecare data sa ai grija de tine, taie-l dupa lista ta, mama iti vrea binele si isi faci griji pentru tine, te iubeste (mama si acum la 22 d ani imi spune sa am grija de mine, iar propozitia "ai grija cum traversezi" doamne ce familiara imi este) Asa in al doilea rand termina-te cu gandurile astea negre ca nu este bine deloc. mai zi-i si tu o rugaciune inainte de culcare:* In al treilea rand nu trebuie sa-i spui neaparat de prietenul tau decat daca e ceva mai serios. Si incearca sa VORBESTI MAI MULT CU EA! ca vad k de lucru acesta se cam plange ea... spune-i unde ai iesit, cu cine a iesit, faze amuzante care ti s-au intamplat cand ai iesit, ceva interesant despre orice prieten/a de al tau, spune-i ce ai facut la scoala, spune-i atat de multe pana se plictiseste
si ai sa vezi ce incredere mare o sa aiba in tine. Si inca ceva! Fa-o din suflet:*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
