Nu stiu ce s-a intamplat cu mine.
Nu mai sunt buna la scoala.
Nu mai inteleg nimic la scoala.
Aproape nu mai stiu sa vorbesc.
Nu ma mai prea inteleg bine cu nimeni.
Incep sa ma izolezi,
Parintii nu prea ma pot ajuta desi le-am cerut ajutorul dar nu a mers. Si asa ca m-am hotarat sa ma "repar" cumva singura dar nu pot si imi e jena sa
Toti isi bat joc de mine.
Am devenit foarte sensibila.
Nu stiu ce sa mai fac.
Nu mai am incredere in nimeni.
Eu as vrea sa merg la un psiholog dar imi e frica,
Ce as putea face? Ma tem ca am boala Bullying.
Help. Funda.

Crize de identitate. blah, cu totii avem asa ceva mai devreme sau mai tarziu. personal...trec de la sine. corpul tau face ce ii dicteaza creierul. daca ai probleme la mansarda rezolvati-le. nu te astepta la altii sa iti puna in traista.

Probabil este o faza prin care treci, mai ales daca te alfi in perioada pubertatii. Daca nu ai reusit sa treci singura peste aceasta problema apeleaza cu increderea la un psiholog.
Acesta va sti ce ai si va sti cum sa te indrumeze.
Sfaturile de pe TPU nu te vor ajuta prea mult si nu pe o perioada indelungata de timp. Din pacate nimic din ceea ce putem spune noi aici, nu este nou fata de ceea ce probabil ai gasit si tu pe internet. Deci cred ca cel mai bine ti-ar fi cu un psiholog care iti poate da o indrumare mai permanenta si mai individualizata, in special daca ai sustinerea parintilor.
Apropo, boala bullying nu exista. Termenul de bullying inseamna a batjocori, deci se refera la persoanele care au fost batjocorite ori care au fost luate in ras.
Ceea ce ai putea avea, poate fi o forma de depresie care apare in cazul persoanelor pe care colegii, de exemplu, le-au luat in ras.

N-ai nicio boala Bullying, esti depresiva. D-aia nici nu poti sa te concentrezi, d-aia vrei sa te izolezi, d-aia esti sensibila, d-aia probabil nici nu dormi bine noaptea s.a.m.d.

Sînt puţine detalii pentru a da sfaturi.
Dar r putea fi şi din cauza pubertăţii.
http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102008098

Perioada pubertatii! Cu toti am avut-o. O sa treci cu timpul peste asta, dar ca sa iti fie mai usor trebuie sa fi optimista, incearca sa vezi partea plina a paharului. Fi vesela, indrazneata si zambeste cat poti tu de mult. Daca simti nevoia sa mergi la un psiholog, nu e nici o rusine! Sau poti sa vorbesti cu un prieten apropiat de durerile tale, el o sa te inteleaga. Cel putin te descarci. Daca continui asa o sa ajungi rau peste cateva luni. Ai incredere in tine! Si sa nu iti pese ce zic altii, sunt doar niste ratati batuti de soarta. Bafta!

Bullying-ul este un comportament agresiv, repetitiv, ce presupune violenţă fizică, violenţă verbală, intimidare, şantaj emoţional şi abuz psihologic ce provoacă efecte pe termen lung atât de partea victimei, cât şi de partea agresorului.

O caracteristică de bază a bullying-ului este diferenţa de putere dintre agresor (bully) şi victimă. Puterea se poate manifesta sub mai multe forme: putere fizică, un grad de popularitate mai mare, cunoaşterea de către agresor a unor informaţii stânjenitoare pentru victimă. O altă caracteristică importantă este caracterul repetitiv sau cu potenţial mare de repetare.

Cum se manifestă? Sub formă de ameninţări, răspândire de zvonuri răutăcioase, marginalizare, vătămare corporală, furtul sau distrugerea obiectelor victimei. Cea mai nouă modalitate de bullying este cea desfăşurată în mediul online, denumită şi cyberbullying – prin comentarii răutăcioase, intimidare, alienare, postare de fotografii jenante şi distrugerea imaginii de sine a victimei.

Care sunt semnele manifestate de copilul abuzat? Copiii nu prea vorbesc despre lucrurile negative care se întâmplă la şcoală din ruşine sau din teamă. Efectele bullying-ului asupra victimei determină copilul să evite mediul şcolar (va cere tot mai des să rămână acasă sub diferite pretexte), să nu mai iasă în pauze la joacă, să devină anxios, să aibă atacuri de panică şi chiar să intre in depresie. Cum recunoaştem depresia la copil? Copilul nu va şti să spună exact ce se întâmplă cu el, dar va deveni tot mai abătut, îşi va pierde interesul (pentru şcoală, joacă, mâncare, orice activităţi îi păreau plăcute), va deveni tot mai trist, apatic, va începe să aibă coşmaruri şi, în cazuri extreme, va apela la sinucidere.

Ce e de făcut? De cele mai multe ori nici şcoala, nici părinţii nu ştiu cum să abordeze această problemă. Pentru că bullying-ul nu este un fenomen nou, nu este ceva normal şi nu este o fază obligatorie prin care e nevoie să treacă orice copil, este necesar şi imperios să se intervină. Dar cum? O intervenţie neadecvată (intervenţia directă a părinţilor sau un tratament special, protector din partea şcolii) valorizează victima şi o va transforma în ţinta unor acţiuni agresive mai intense, dar mai subtile, pe termen lung. Plus că va întâri convingerea că victima nu se poate descurca singură şi se va întreţine sentimentul de nepuţinţă şi neajutorare. În schimb, lipsa totală a une intervenţii va face copilul să se simtă abandonat, neputincios şi să îşi piardă speranţa de rezolvare a situaţiei, chiar şi speranţa de viaţă.

- See more at: http://www.kidspots.ro/......-de-facut/

Cel mai bine du-te la un psiholog, sa nu-ti fie frica vorbeste cu parintii tai pentru ca nu e de glumit cu chestile astea.

Sigur suferi de depresie, frica de stigmatizare sociala este serioasa te sfătuiesc sa vb cu cineva apropiat despre asta și incearca sa ai incredere in tine fii mai încrezătoare, mai tupeista si încearcă sa fi emotivă sa nu iti pese de ce cred alți tot ce conteaza e ce crezi tu sper ca te-am ajutat