Nu stiu ce sa mai fac toata ziua ma cert cu mama mereu fara motiv de cand a murit tata Dumnezeu sa-l ierte. mereu ma cert cu mama si mereu face comparatie intre mine si celelalte 2 surori ale mele nu stiu ce sa mai fac. simt ca viata mea nu mai are rost. viata asta pentru mine e ca si un cosmar CE SA FAC?

Daca comparatia cu surorile este in defavoarea ta, atunci cel mai bine ar fi sa te comporti cum se comporta ele, atunci mama ta nu ar mai avea de ce sa te certe.
Desi nu ai spus ce varsta ai, totusi, din faptul ca scrii binisor, s-ar parea ca ai cca 9-10 ani, daca nu mai mare. Esti inca mic dar poti sa intelegi ca mama ta este foarte afectata de moartea sotului, a fost o pierdere grea pentru toata familia si mai ales pentru ea. In asemenea cazuri familia trebuie sa fie foarte unita, sa traiasca in armonie, pentru a putea depasi mai usor necazurile.
Mai trebuie sa te gandesti si daca nu ii dai, prin comportarea ta, motive sa te certe.
Fii alaturi de mama ta, ai o comportare buna, arata-i si dovedeste-i prin comportare ca o iubesti si precis situatia va reveni la normal. Succes si numai bine!

Menajeaza-ti mama.Gandeste-te mereu sa-i faci bucurii.Imita-le pe surorile tale. Ei nu-i este deloc usor.

Mama ta a ramas singura cu voi ceea ce inseamna ca are o gramada de probleme asta trebuie sa intelegi si tu ca nu e usor sa fii mama cu 3 copii singura. Din spusele tale inteleg ca esti cea mai mica ditre voi fetele asa ca e normal sa faca comparatie intre tine si ele.
ce trebuie sa faci tu este sa o prinzi odata in toane bune si sa statisa vorbiti sa ii explici ca tu nu esti surorile tale ci "tu"o persoana diferita de ele.
Apoi sa stii ca mai mult ca sigur ea sufera de pe urma pierderii sotului si i-ar prinde si ei bine sa aiba langa ea o persoana care sa stea sa o asculte. Ai putea fi tu acea persoana.Secretul este sa vorbiti intrevoi nu lasati suferinta sa va macine din interior.

Pierderea suferita de mama ta nu e usor de trecut.Incearca sa o intelegi sa nu o superi si vei vedea ca lucrurile vor fii din ce in ce mai bune.

In primul rand, viata n-o sa-si piarda niciodata rostul, deci nu poti spune(mai ales la varsta ta) ca nu mai are rost(desi simti asta si poate esti indreptatita). Incearca sa o intelegi pe mama ta, nu e usor sa ramai singura si probabil frustrarile ei se acumleaza pe masura trecerii timpului. Acorda-i sprijinul tau, in masura in care il poti da si incearca sa ii spui ca te deranjeaza atitudinea ei care te incrimineaza si te vizeaza la tot pasul.Desigur, nu aduce asta in discutie ca pe un repros. Desi e greu, incearca sa-ti pastrezi tu calmul cand se intrevede o cearta, cel putin pana isi mai revine. Si, chiar daca ma repet, fii alaturi de ea fizic.

Mai intii spune citi ani ai?

Ce conteaza cati ani are?
so, mama ta cred ca vrea ce e mai bun de la tine. crezi ca e prea putin?

incearca sa ii dai timp sa treaca si peste pierderea suferita.
condoleante

Sa te duci dracu