Nu stiu cum va suna întrebarea asta, dar sper ca nu urat.
Sunt multi copii/adolescenți ai căror părinți au divorțat, a căror mama sau tata i-au parasit si ii aud des zicând "mi-as dori si eu o mama sa am cu cine vorbi despre primul sărut, despre baieti","sa am un tată cu care sa beau o bere, sa vorbim despre fete".Si ma gandesc in pic, cam pe la 15 ani ce tata iti da sa bei bere si vorbeste cu tine despre femei sau la fete, cu ce mama poti vorbi despre faptul că la 15 ani iti place de x-ulescul si v-ati sarutat sau ai fost la el acasa? Ca la mine in familie niciodata nu am vorbit lucruri de genul cu mama (până acum adult) si nici fratele meu până acum adult nu a băut bere cu tata (ca de femei nu au vorbit niciodata).
Nu zic ca e ceva gresit sau ca nu sunt cazuri. Voiam doar sa stiu cati din voi aveti o relație atat de deschisă cu părinții.
Eu una am crescut cu mentalitatea ca da, e bine sa ai părinți sau sa le duci dorul pentru ca iti poartă grija cand esti bolnav, iti ofera un sprijin, siguranta, ajutor in caz ca ai anumite lipsuri sau probleme mai majore si bineinteles vice versa, dar...

Poate e o întrebare stupidă dar nici eu nu stiu ce mi-a venit cu ea

Poate au incercat si ei sa faca o comparatie asa... la cum ar fi, poate comparatia nu este buna la cum au zis-o ei. Adica eu unul nu prea am auzit fix frazele alea de acolo.

Dar da, in rest asa este, nici la mine in familie nu se faceau lucrurile astea. Oricum taicamiu consuma toata bautura, de unde sa si iei :/


Legat de relatia mea deschisa cu parintii? NU, nici nu cred ca am avut una deschisa. Nu m-au inteles niciodata, dar in schimb au fost acolo pentru lucrurile clasice, sa zic asa, ceea ce este mai mult decat suficient si le multumesc.

Nu este o intrebare stupida, cred ca daca te uiti pe la alte intrebari de aici... o sa vezi acolo diferenta

Depinde cum în ce atmosferă ai crescut. Eu am avut libertate și mi-am permis să fac ce vreau, pentru că au avut încredere în mine. Dacă o data totuși calci strâmb, acea încredere pică, și începi să te temi.

Legat de copii fără părinți, au un dezavantaj într-adevăr, dar ei se lasă influențați de societate și devin niște oameni toxici majoritatea, ei nici nu vor să mai audă de părinți.

Traiesti in Europa, in Estul Europei. Astia vorbesc la 14 ani cat de tare este vodka si cat de "misto" este sa bei vodka. Nu cred ca este mai vulgar sa bei o bere cu tatal comparativ cu bautul de vodka cu prietenii. Si ce este asa de rau sa vorbesti cu mama despre baieti? Educatia sexuala cred ca este mult mai directa decat ar putea fi o mama.

Asta depinde în mare măsură de ce fel de părinți ai. Dacă sunt conservatori atunci nu vor aborda aceste subiecte cu tine. Dacă au o fire mai liberală atunci sigur o vor face, totul ține de ce valori morale au aceștia. La mine a fost ok, am băut prima bere cu tata pe când aveam vreo 15 sau 16 ani și de atunci ne comportăm unul cu altul ca doi adulți, nu ca un adult cu un copil, și vorbim de toate, de la gagici la băutură, etc. Unor părinți le e greu să se obișnuiască cu faptul că copilul lor nu mai e copil și a devenit și el adult și atunci îl tratează tot ca pe băiețelul lui tata că așa s-a obișnuit.

Poate bere, nu pana la 18 ani. Dar restul, e absolut normal sa le discuti cu parintii. Chiar si mai devreme de 15 ani, in functie de probleme.

Câte bordeie atâtea obiceie.Este bine să te înțelegi cu părinții, să fiți prieteni, copiii să aibă încredere în părinți.Nu zic că nu există și asemenea părinți, însă nu se poate avea o discuție chiar despre orice și detaliată, mai ales când vine vorba despre sex.Cum ar fi să povestească băiatul,fata părinților,cum a pus el mâna pe ea, pe unde i-a băgat-o, pe unde a scos-o, ea să explice în ce poziție și-a tras-o, că a supt nu știu ce.Ar fi lipsă de bun simț față de părinți, lipsă de rușine, până la urmă acestea sunt niște chestiuni prea intime.Copiii însă pot fi educați,învățați dinainte să fie adulți și pe cont propriu în viață la ce să fie atenți,la ce să se aștepte,de ce și de cine să se ferească,cum să evite vreo problemă. Însă tot mai mulți părinți nu își mai dedică timpul liber copiilor,ci preferă să iasă în oraș,fiecare părinte separat,munca le ocupă timpul,dar nici când petrec timp în familie nu interacționează unii cu alții,nu își au grija,se vede clar asta nu doar aici pe site,ci pe plan mondial,căci un copil bine crescut nu doar că nu ar întreba în stânga și-n dreapta ci ar ști ce hotărâre, decizie să ia, sau dacă nu ar fi convins de ceva anume și-ar consulta părinții, în nici un caz un străin căruia puțin îi pasă de ce faci tu cu viața ta. Uite aici, din păcate modelul familiilor din zilele noastre https://youtu.be/HrKOslxyoKQ

Ai dreptate. Părintele ideal nu e neapărat cel mai "de gașcă" și chiar dacă este, e rar. Nici eu nu am avut discuții personale cu părinții și nici n-am adus în discuție îndrăgosteli adolescentine. Sincer mi s-ar părea și ciudat, nu ăsta e genul de părinți pe care mi-l doresc. Nu mă gândesc vai ce regret că n-am și eu părinți cu care să pot vorbi deschis despre crush-ul meu pentru Maricica, sau care să mă lase să fac toate nenorocirile că "mă învață școala vieții". Dacă ar fi să schimb ceva la părinții mei, sau să mă gândesc care ar fi părinții ideali, nu la asta mă gândesc. Mai degrabă la încredere și a fi un bun exemplu de urmat.

Am citit o carte când eram mai mic, cred că se numea Fabrica de părinți. Premisa era că fiecare copil își putea alege părinții și practic aceștia făceau un concurs pentru a convinge copilul să-i "ia". Concluzia era tocmai că nu mereu cei mai de gașcă, permisivi sau bogați părinți sunt cei ideali, ci poate ar trebui să te mulțumești chiar cu părinții pe care îi ai. Deoarece mereu când excelezi pe o parte adevărul e că o duci prost pe cealaltă.

Cel mai sanatos este ca părinții sa vorbeasca cu tine despre absolut orice. Sa te informeze ei cu privire la unele aspecte ale vietii pentru ca asa vei prinde si tu curaj sa le spui lor unele lucruri. Daca ei evita sa vorbeasca sau le este rusine, asa vei face si tu.
Recomand ca parintii sa se deschida fata de copiii lor si numai asa si ei se vor deschide fata de ei.

Nu cred ca e musai ideea de baut bere sau de vorbit despre baiatul de care iti place. E mai mult faptul ca uneori nu poti face unul din lucruri cu un anumit parinte. (mai greu sa te uiti la un meci cu mama ta, in general, de exemplu; sau sa vorbesti cu tatal tau de baiatul de care iti place etc) Serios, nu toti orfanii vor sa se îmbete (majoritatea nu vor asta) impreuna cu tatal lor sau sa vorbeasca cu mama lor de cum a fost la iubit acasa (exemplele date de tine), ci mai mult posibilitatea de a face asta. Plus ca momentele prezentate in intrebare sunt unele ideale, care surprind relatia copil - parinte de un anumit gen, iar atunci cand nu ai un tata / o mama / ambii parinti iti doresti asta, sa le traiesti macar o data. Nu stiu daca se aplica in cazul tuturor, insa eu, fiind orfana de tata, cand spun ca mi-as dori sa vad un meci cu tatal meu de exemplu, nu ma refer la faptul ca vreau sa vad daca castiga Rusia sau Olanda, ci la faptul ca imi doresc sa vad si eu cum e sa ai un tata cu care sa faci ceva impreuna, cu care sa poti vorbi, sa poti rade etc. La fel, daca cineva fara mama spune ca vrea sa vorbeasca despre X cu ea nu inseamna ca vrea sa povesteasca despre cum arata X si ce spune, ce face etc, ci la sentimentul in sine, vor pe cineva cu care sa poata vorbi deschis despre astfel de lucruri sau altele (din nou, ambele sunt exemple ce surprind ce frumos e sa ai parinti).

Mie mi se pare foarte buna intrebarea. Pe tema asta se poate discuta mult si parerile o sa fie impartite si in comentarii. Parerea mea este ca relatiile de familie nu trebuie fortate si trebuie lasate sa se dezvolte intr-un mod cat mai natural. Daca oamenilor le vine sa discute probleme detaliate si lucruri intime, atunci e ok, daca nu, nu. Pentru mine e bine sa existe o limita in relatia dintre parinte si copil. Si ideea asta ca parintii sunt cei mai buni prieteni ai tai mi se pare o chestie fortata. E sanatos sa te poti exprima liber fata de parinti si sa stii ca orice le spui ei vor fi alaturi de tine si sunt deschisi sa te ajute cu un sfat sau prin simplul fapt ca te asculta. Dar unele subiecte prea intime nu mi se par necesare sa fie aduse in discutie. De exemplu parintii mei niciodata nu au deschis subiecte despre sex cu mine. Dar de 2 ori am adus eu vorba despre asta cu tata si el a fost foarte natural si deschis sa imi spuna ce crede. Dar a fost mai degraba o discutie informativa si generala. In schimb cand eram in liceu aveam colege care vorbeau cu mamele lor super detaliat despre relatiile lor sexuale. La mine in familie nu se intampla asa ceva. Dar nu pentru ca nu s-ar fi putut, ci pentru ca pur si simplu nici eu nici parintii mei nu simteam nevoia sa ducem discutiile in zona aia. Pentru mine era mult mai ok sa citesc pe net sau sa vorbesc cu prietenele mele. Si functionau atat relatiile mele cu parintii cat si relatiile lor cu parintii. Asa ca e greu sa dai un verdict clar despre tema asta. Ca in orice fel de relatie, fie ca vorbim de prietenie, iubrie, familie, lucrurile si temele de discutie trebuie lasate sa vina natural. Si eu la randul meu daca voi avea copii, o sa comunic in mod similar cum au facut-o si ai mei cu mine. Cred ca cel mai ok este sa lasi libertatea copilului sa vina el la tine cand are nevoie si sa fii deschis sa il asculti. Parintii care sunt inchisi si au preconceptii (legate de sex, alcool, etc.) ii imping si pe copii sa dezvolte frustrari si sa aiba la randul lor preconceptii.