Nu stiu daca se intampla in toate familiile dar, e normal ca parintii sa spuna mereu ca regreta ca nu si-au batut copiii, sa ii ameninte ca o vor face, apoi sa vorbesca la telefon sau cu alte persoane de parca nimic nu s-ar fi intamplat sau sa-si ignore copiii o perioada scurta de timp?
Asta ar fi destul de normal?

Bineinteles ca este normal!
Un adult poate sa separe probleme de servici de cele de familiale, sa discute cu altii numai probleme din afara casei, ca nu intereseaza pe nimeni de copii parintilor tai, daca v-au batut sau intentioneaza sa vad bata.
Mai devreme sau mai tarziu va vor da si o bataie, fiindcaamentintarile astea ajung la un moemnt dat cand nu sunt crezute si ca sa o luati in serios amenintarea, o veti primii pe spinare.
Nu sunt adepta bataii si nu sfatuiesc pe nimeni sa o faca, dar in situatii de forta majora am apleat la bataie si a fost binevenita ca i-a cumintit pe veci pe copii, ca nu au mai repetata niciodata greselile facute.
Evident acest lucru nu-l discut cu nimeni la telefon sau in pribat, ori la colt de sttrada, ca nu priveste pe nimeni cum mi-am educat eu copii.

Pai nu e normal, cum sa fie normal? Intrebarea ta nu prea are sens, ca e f clar raspunsul.

Da, sunt si asa ceva. "Cate bordeie, atatea obiceie" (obiceiuri) este o zicala populara.

Nu se intampla decat acolo unde parintii sunt slab educati.

Asta este normalitatea societatii noastre din pacate. Nu stim sa ne reglam sentimentele, ne aruncam frustrarile pe copii si desi uneori doar prin vorbe, alteori se mai arunca si palme si insulte mai grave. Amenintarile nu aduc nimic bun, dar pune-o si pe partea ailalta: tu cand cresti, teoretic inveti sa-ti intelegi sentimentele, si sa le gestionezi. Daca ai tai parinti nu iti arata sau nu te ajuta cu asta atunci hey, si tie la randul tau, iti va fi greu sa-ti reglezi sentimentele in momente de frustrare, suparare etc. si le vei da mai departe catre copiii tai daca nu te educi sufiecient. Nu prea ai cum sa arunci vina pe parinti, sa ne gandim ca totusi si ei au facut ce au stiut ei mai bine la momentul respectiv iar noi ca viitori adulti sau adulti ne putem educa cu internetul asta al fericirii sa ne identificam sentimentele, sa le masuram, sa le gestionam si sa ne repozitionam astfel incat sa scapam de prostia asta de normalizare a amenintarilor.
Mai pe scurt: este normal, atunci cand nu stii ca exista si alternative sa refulezi sentimente. Este normal sa nu stii cum sa gestionezi situatia si sa alegi sa ignori. Este normal dar asta nu inseamna ca este cel mai bine pentru parinte si copil, viitorul adult etc.