Nu stim cum te simti, dar cred ca nu prea bine, mai ales ca majoratului i se da o falsa importanta astazi. Probabil la varsta ta, mai ales daca ai fost rasfatat, e mai greu de inteles ca pana la urma e doar o zi, fara mari semnificatii, zi in care pot aparea si probleme si bucuriui, ca in orice zi. O sa intelegi asta pe masura ce te maturizezi si depasesti copilaria, o sa vezi ca zielle de nastere nu sunt vreun eveniment.
Cred ca tatal tau trebuia sa fie mai grijuliu, mai laes ca esti inca tanar si ca probabil stie ca esti mai putin matur decat varsta si vei fi afectat de comportamentul lui. Cred si eu ca nu ii trebuie invitatie speciala la ziua ta, dar mai cred ca ai fost cam neglijent cu sentimentele parintilor tai. Daca sunt divortati si nu se inteleg prea bine, nu e intelept sa ii inviti in acelais loc, sa se intalneasca. Arata nepasare fata de sentimentele lor. E mai bine sa faci cate o intalnire separata cu fiecare dintre ei si cu oamenii cu care fiecare se simte bine. Pana la urma, cand inviti pe cineva undeva principala ta preocupare este ca invitatul sa se simta bine, trebuie sa te gandesti doar la nevoile sale.
Cand iti raspundeam, ma gandeam cum a fost majoratul meu si imi e greu sa imi amintesc. Cred ca in ziua aceea nu am facut nimic special (eram eleva in clasa a dousprezecea, invatam pentru bac si facultate si mai si lucram). In weekend am fost la bunica in vizita si cred ca am luat niste prajituri (erau ani mai grei, nu prea aveam bani) si imi amintesc ca am primit o carte pe care mi-o doream mult si pe care o pretuiesc si acum foarte mult. Cred ca peste vreo 3 saptamani, cand am luat banii pe munca (traduceam) am invitat doi prieteni la o pizza, dar stiu ca am avut bani doar de doua pizza si un suc, asa ca le-am impartit frateste. Vezi, am amintiri dragute, dar nici una nu s-a produs exact in ziua de majorat, cand pur si simplu am fost la scoala, am invatat si am lucrat ca in orice zi obisnuita.
Nu acord o importanta ridicata majoratului, o consider o oarecare zi de nastere, dar mi s-a parut foarte nasol fara un parinte. Legat de intalnirea parintilor, i-am intrebat pe amandoi inainte de majorat daca e ok sa vina celalalt si au fost de acord fara probleme. Asta e problema din cauza careia eu nu mai inteleg nimic.
Cati ani spuneai ca ai facut? 12-13?
Oare pana la 18 ani nu stiai ca este un eveniment importnat si ca trebuie tratat cu seriozitate?
Ceea ce ti s-a intamplat este ca repercursiune a aceea ce ai facut. Din pacate, nu mai esti bebe si nu se subintelege ce planuri ai tu in capusorul tau, ca atare, cand mai ai si parintii divortati, trebuie sa vorbesti cu fiecare in parte, pentru ca asa este normal.
Dar, ca un copil bun ce esti, cam infantil recunosc, ar fi indicat sa-ti ceri iertare de la tatal tau, pentru ca, intr-adevar ai gresit.
Nu, nu se subintelege nimic, mai ales cand petrecerea este facuta de o a 3-a parte (bunicii), unde tatal nu fusese invitat.
Nu uita: schimbarile tatalui sunt generate de comportamentul tau direct!
Din pacate, tu inca esti imatur, daca nici acum nu-ti poti da seama unde ai gresit si de ce este suparat tatal tau pe tine.
Doamneee, fereasca Dumnezeu, wuuut.
Cum rahat sa fie vinovat ca nu si-a invitat tatal la ziua lui, avand in vedere ca asta era un lucru subinteles? E ca si cum eu mi-as face ziua acasa si ai mei s-ar supara pe mine ca nu le-am trimis invitatie cu porumbei si ramurele de maslin.
Jeez.
Iar acum pentru tine, Krush.
La multi ani, sa fii sanatos si bla, bla. Traieste-ti viata si fii fericit cu cei 18 ani, e o varsta geniala, dar in acelasi timp plina de schimbari radicale. Maturizeaza-te si incearca sa cresti frumos. Spune-i tatalui tau ca il iubesti si mai explica-i inca o data, ca era evident ca el e invitat si spune-i cat de mult inseamna pentru tine. O sa ii treaca lui o data si o data, relaxeaza-te.
Bunicii sunt in aceeasi curte cu tata, deci tata stia tot. El m-a ajutat si la organizare.
Răspunsul meu nu are legătură din păcate cu subiectul, ci doar cu o frază din alt răspuns, de la cineva care mă ignoră (și pe bună dreptate, că prea văd multele greșeli pe care le face pe aici):
„Ceea ce ti s-a intamplat este ca repercursiune a aceea ce ai facut."
Cuvântul *repercursiune* NU există de fapt în limba română...
=))
http://dexonline.ro/definitie/repercusiune
Poate ar trebui sa vorbesti deschis cu el si sa ii spui ce simti. Dar vorbeste cu blandete si respect profund. Un raspuns bland indeparteaza furia, de aceea asculta ce are de zis.
În primul rând, LA MULȚI ANI!, să fii fericit și să ai parte de multă sănătate. Sfatul meu e să nu fi orgolios. Poate are și tata tău dreptate - tu fă-ți datoria: comportă-te frumos, fii respectuos, amabil, poate e bine să-ți ceri scuze că nu ai vorbit cu el și nu l-ai invitat personal. Eu așa aș face și asta e opinia mea. Succes!