Nu stiu nici cu ce sa incep, sa fie scurt.
Am o relatie de aprape 3 ani jumate, pana acum un an totul mergea foarte bine intre noi cand dintr-o data nu mai stiam ce simt pentru el o luna de zile aveam stari de panica agitatie un haos total, nu mai simteam caldura sufleteasca fata de el si asta ma macina incercam sa caut raspunsuri de ce ma simpeam asa, dupa am mai revenit dar totusi nu intelegeam nimic din ce se intampla cu mine, a durat mult toata treaba asta cateva luni bune, el stia de la inceput totul,atunci cand stateam langa el,parca ma mai calmam, imi placea sa fim impreuna sa imi petrec tot mai mult timp alaturi de el, tot ce faceam si inainte de a avea eu aceea stare.
Sper ca ati inteles ceva din tot ce am spus eu aici.
Acum dupa un an de la tot haosul acela cand ma gandesc, imi vine sa imi dau palme singura, imi dau seama ca toata acea stare a fost numai in subconstientul meu ca mi-a intrat in cap un lucru si tot pe a mea o tin, si prietenul meu a zis la fel sa nu ma mai gandesc ca totul este numai in capul meu si nu are rost sa stau cu orele sa plang.
Acum totusi uneori ma mai intreb daca tot ceea ce simt pentru el este iubire cu adevarat, de exemplu daca ma uit pe net la semnele iubirii adevarate si vad ca ceva eu nu am facut in acesti 3 ani plang si intru in panica.
Am perioade in care ignor intrebarile imi vad pur si simplu de treaba mea, ne intelegem perfect, ma simt minunat alaturi de el, vreau sa ne petrecem timpul impreuna, vreau sa avem o familie fericita maiales ca vom avea o fetita, ne intelegem de minune, nu trebuie sa vorbim ne uitam unul la altul si deja stim ce avem de facut.
Cand ma apuca pe mine intrebarile, o iau pe aratura, parca am innebunit o zi intreaga sunt pe dos.
Voi ce parere aveti, sunteti de acord cu ce am spus mai sus ca este doar in capu meu?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook