Nu va simititi prost cand nu sunteti apreciati deloc/destul, iar altii care nici nu merita asa de mult, sunt apreciati si vazuti mai sus, mai buni?
Buna intrebare.
Dar, chiar si asa nu am un raspuns concret.
Pe de o parte ma simt prost, dar nu pentru ca nu as fi apreciat, ci mai mult pentru ca viata asta nu e dreapta. Sunt multe de spus la capitolul asta. Sunt multe lucruri pentru care poate sunt invidiat, sunt multe lucruri pentru care poate sunt invidios.
Asta e viata, complexa si nedreapta.
Sa-ti doresti, sa meriti si sa nu primesti e trist, dar cand vezi ca altii au acel ceva, desi poate nici nu-si doresc, poate nu merita, si mai mult nu apreciaza acel ceva, eh, asta te doare.
Pe scurt, in ziua de azi bunatatea si sinceritatea nu mai este o calitate.
https://youtu.be/syGLnZw5xKI
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu.
Nu cel "neapreciat" pierde, in situatia asta.
Trebuie doar sa stii sa intorci lucrurile in favoarea ta.
RăspundeS-ar putea să nu ai bani de o lopată atât de mare...
Răspunde Atunci e greseala ta, ca te-ai amestecat intre oameni superiori tie (financiar ori intelectual). Nu zic ca nu ai ce cauta intre ei, dar e normal sa pierzi, daca esti o fire competitiva, si vrei sa fii pupat in c r la fel de mult precum un pui de barosan.
Hai sa mai simplificam problema, ca aparent tu vizionai alt film...
Eu ma duc la piata si platesc un Kil' de mere si vanzatoarea ma trage-n pul@ la cantar.
Altu' vine si da cu limbutza-n c*r si obtine si bonus la cantar si reducere la Kilu' ala de mere.
Acum cine vrea pupat in c*r precum un pui de barosan?
1. Eu?
sau
2. Vanzatoarea?
Cine e apreciat aici si care e rezultatul?
Eu?
sau
Ala care vine si da cu limba-n c*r?
Tu asa probleme simple de logica stii sa rezolvi?
Nu vreau eu sa fiu pupat in c*r precum un pui de barosan, eu vreau sa nu aiba avantaj ala care da cu limba-n c*r - vezi logica? Sau iti lipseste total, ai raspuns si tu sa dai la numar? Vai capu' nostru cu asemenea ajutor.
Eu nu am probleme in genul asta.
Mai ales cand platesc pentru ceva.
Si nu pup deloc.
Diferenta dintre noi nu e "logica", cu siguranta. Eu nu patesc sa iau teapa la piata, sau la alte tarabe.
Diferente se fac la 'tarabele' institutiilor publice, unde cunoscutii functionarilor au alte facilitati, dar si acolo iti primesti drepturile, daca nu lasi loc de indoiala.
Ești bravo tu... Dintr-o analogie tu iei datele problemei din exemplu în loc de logica, mecanica din problema respectivă. E bun în schimb că nu ai probleme la piață cu cartofii.
Tu esti cam oaie neagra, si dai impresia ca nu esti constient de asta.
Din oarecare motive esti pe jumatate suspendat si aici pe site, si explici cat de rea e lumea, cat de favorizati sunt altii. Atitudinea asta e problema. Eu lucrez cu oameni, iar tu pari a fi din categoria 'mereu nemultumiti'. Si te dai de gol foarte repede, ca daca stai doua minute, deja scapi replici pensionare precum "uite, domne... Stam ca prostii la coada, nu puteau sa suplimenteze angajatii..." si "sper ca avem toti cum i-ati dat lu' domnu, nu faceti diferente!".
Daca te regasesti, sunt persoane slabe care te vor pupa... si tot vei fi nemultumit, sau mai sunt eu, care te mai dau si afara, ori primesti bataie de joc, ca oricum esti nemultumit, si mai si incerci sa fii arogant, fara sa ai habar despre ce e vorba.
Prietene, păi ce facem, închidem ușa la garaj și dăm prostia la refuz? Mai deschide ușa aia că ai să te sufoci acolo înăuntru. Vorbești de aroganță și că nu știu eu despre ce e vorba, când tu de fapt deviezi de la subiect ca să-ți faci teren să arunci cu vorbe aiurea și să folosești termeni gen "comunist", "pensionar", "arogant" și mai știu eu ce. Tu văd că ești genu' flegmatic, care are frustrări rezultate pe baza stilului de viață și a unei proaste și false supraaprecieri de sine. Tu îmi spui mie că lucrezi cu oameni. Păi cu așa caracter ca al tău nici nu-i de mirare că ai frustrări. Ce s-a întâmplat, prea mulți clienți nemulțumiți, de ăștia "ca mine" care văd dincolo de falsa ta cunoștință în domeniu? Că tu probabil ești meseriașu' ăla care zice "păi lasă domnu', da ce, așa nu merge sau ce?" Pe tine nu te interesează decât să dai repede bulescu, șulai bulai, las' că merge până mai încolo și după aia să-I bagi omului mână-n portofel. Păi nici nu-i de mirare domnu' tinichigiu că nu vrei să înțelegi cu ce se mănâncă ceea ce se discuta aici, că tu îți faci "aprecierile" singur, după bunul plac, apreciezi cât să-i bagi mână la prostu' de român în buzunar. Și ai un fals sentiment de apreciere pentru buleala pe care o dai și cât de deștept ești tu când prostești lumea. Eu zic așa că asta se numește oaie neagră. Ironia maximă din postul tău ma scârbește la maxim, cu prostia și falsa apreciere de sine m-am obișnuit deja. Toți proștii se cred deștepți în țara asta. Cu cât mai proști, cu atât mai autointitulați se cred. Zici că lucrezi cu oamenii... eu zic că n-aș călca pe la tine prin garaj să-mi rezolvi vreo problemă. Și eu am lucrat tot cu oameni tovarășu, vreo 8 ani de zile. Și uite că marea majoritate au rămas mulțumiți și au apreciat că le-am făcut treabă bună, calitate, nu cantitate, încă ma mai sunau unii chiar și recent, cât încă mai eram în țară, atât că eu nu mai lucram la firmă. Nici măcar nu mă sunau pentru probleme tehnice, că nu lăsăm loc de așa ceva, și dacă era să fie, era din cauză că a ros cățelul cablul sau mai știu eu ce minuni de astea. Nu, mă mai suna lumea pentru întrebări de o extindere, de posturi care s-au schimbat din grilă, pentru internet, etc. Toți mulțumiți. Mă întreb câți te sună pe tine cu oarecare încredere și satisfacție după ani de zile, nu ca să-și recupereze din banii aruncați pe tine, jumate furați cu acte în regulă. De acolo și frustrarea din postul tău anterior. Asta e prietene, te crezi deștept, întreprinzător și vai Doamne așa de adaptabil tu. Îți spun eu la ce te-ai adaptat, te-ai adaptat la prostia generală din țară și te crezi oaie întreprinzatoare. La prostie și mitocănie se adaptează toată lumea domnu". Hai noroc!
Nene... Am un servici total pe langa functia mea veche de "meserias". De cand tinichigiii lucreaza cu oameni? Ai inteles total gresit, dar ai preluat directia linistit. Vai de capul tau "logic".
Sunt cam în afara sistemului așa că nu prea are cine să mă aprecieze sau deprecieze. 
Deci mi se cam rupe.
Ba da, ma deranjeaza. Unii chiar depun eforturi mari si dupa sa vezi ca un oarecare, este apreciat peste limite, nefacand nimic.
Prost/proasta, n-ai avea de ce sa te simti daca nu esti apreciat. Neconfortabil, da, dar doar pe termen scurt. Criticile sau ignoranta altora fata de munca si talentele tale, sunt constructive - te vor face mereu sa dai tot ce ai mai bun din tine. Cat despre altii, de ce ti-ar pasa daca sunt sau nu apreciati? Asta e problema fiecaruia in parte.
De ce? Fiindcă suntem ființe sociale prin definiție, fiindcă aprecierea aduce după sine respect de sine și încredere, respectul de sine și încrederea îți aduc rezultate, rezultatele îți aduc un nivel de trai mai bun. Totul e o reacție în lanț. Aprecierea altora în final îți aduce un nivel de trai mai bun, simplu. Vorbesc din proprie experiență și practic din ce am știut toată viața, aici unde sunt doar mi s-a confirmat. Să iau spre ex. locul de muncă. Am muncit în Țară in fel și fel de locuri, cel mai mult fiind la UPC pentru vreo 8 ani de zile. Nu aveam parte de nici un fel de apreciere fiindcă munceam punând baza pe calitate și client satisfăcut. Salariul era evident "de România" și de avansat nu aveam unde să avansez. Ba mai mult, în fiecare lună îmi mai adăuga câte o sarcină în plus... că la măgar, pune-i în cârcă până nu mai poate duce. Acum de când am plecat din țară s-a schimbat totul radical, la 180 de grade. Am plecat ușor de jos dintr-un depozit, unde practic eram să zic "manipulant marfă" în lipsa unui termen mai bun (picker) și am ajuns în 4 luni on site print manager and helpdesk prin instituții gen colegii, bănci, etc. Evident și cu salariul mai mare. De ce? fiindcă am fost întotdeauna apreciat de toată lumea pentru cine am fost și ce am făcut la locul de muncă și am prins automat și mai multă încredere în mine și m-am deschis mai mult, mi-am dat drumul la vorbă și la simpla stare de bine și de optimism. Ăsta fiind felul în care funcționează lucrurile pe aici. Acum, în loc să stau cu restul in depozit cu anii pe aceeași bani și aceeași rutină, mi-am deschis drumul înainte. Așa că da, contează să fii apreciat pe bună dreptate și evident că te face să te simți de tot c@c@tul când alții sunt apreciați și nu pe bună dreptate, ci pe relații sau minciuni sau alte minuni, așa cum era în țară. Acolo tot timpul mă simțeam marginalizat și fără nici o stare de bine și mai rău, știind că ăsta era rezultatul efortului meu de a face totul cât mai bine. E o prostie să zici că nu îți pasă de alții, când alții sunt apreciați pe nimic, pe ignoranță și pupincurism și curvie pe la spate și în tot timpul ăsta ei se simt bine și evoluează spre un trai mai bun, în timp ce tu bați pasul pe loc în timp ce îți dai tot interesul. În România nu îmi permiteam măcar să îi spun "bună ziua" la directorul filialei Galați, că nici măcar nu își cobora privirea la un simplu angajat, ba dacă I se părea că nu te-ai uitat cum trebuie la el poate te mai bora și afară din firmă. Acum aici vorbesc cu toți colegii și cu toate colegele din firmă, indiferent de calificare și post cum vorbesc cu "mama" sau cu un tovarăș din fața blocului. Aici merg prin țară cu patronul firmei, vorbim de probleme personale și împrumutăm țigări unul de la altul... Patron de firmă care pune mâna la treabă cot la cot cu angajații cu fiecare ocazie când are 5 minute libere, sau face curse prin țară cu angajații să rezolve probleme personal, să îl vadă contractorii personal. Deci da, contează mult să fii apreciat și te afectează la fel de mult când alții sunt apreciați pe nedrept. Pot să spun că le cunosc pe amândouă. Așa că lasă fanteziile și idealismele, înainte mergi doar cu ce ai și cu ce poți. Dacă nu ai într-o parte, atunci înseamnă că ai in altă parte ca să compensezi. Atunci când nu ai nimic și nici nu ești apreciat, atunci asta te omoară pe dinauntru încet încet când știi că ai potențial și alții profită pe nedrept și își fac viețile mai bune practic în locul tău. Eu unul nu văd cum asta nu ar afecta orice om normal și cu cel puțin doi neuroni funcționali. E o tâmpenie să spui că asta ar trebui să te "motiveze". Nu, nu e nici o motivație in asta, cum am mai spus, am trecut pe acolo aproape o viață întreagă. Nu te motivează nimic decât ce ai în viață ca să compenseze, aspecte din viața personală, rude, prieteni, situație materială, viață socială, etc. Dacă nu ai cu ce să compensezi pentru lipsa de apreciere, te duci în jos ușor ușor și te îngropi. În timp ce alții ți-o iau înainte. Dacă tu ai in viața ta și rele și bune, norocul tău. Probabil cine a pus așa întrebare nu a pus-o fără motiv și de bine ce-i merg toate in viață.
Noi doi gandim putin diferit. Si e normal. Citindu-ti pe alocuri raspunsurile la unele topicuri, trebuie sa recunosc ca m-au interesat anumite experiente prin care ai trecut si care, sunt putin diferite de ale mele. Si e interesant ca ai raspuns unei intrebari retorice de-ale mele 
Revenind la topic si la ce e de spus aici, prin propria mea experienta si perspectiva a intamplarilor in campul muncii, aprecierile vor fi mereu la nivelul unui evaluator care iti va fi superior sau nu (ma refer strict la pozitii sau grade de munca). La fel si cu familia, neamurile, prietenii: aprecierile sunt fie pozitive, fie negative. Ele exista. Ca e bine sa le urmezi cursul, eu cred ca nu si imi asum aceasta afirmatie. Ele trebuie sa fie informative pentru tine. Stii filtrul ala al nostru, cand toate lucrurile trec prin indoiala care o avem in potentialul nostru, in munca noastra, in calitatea servita s-a.m.d... ei bine, eu cred ca aprecierile de orice natura trebuie sa treaca prin filtrul acela. Si ma refer si la cele pozitive. Cred ca atunci cand incepi sa iei de buna o parere subiectiva a altuia fara a o analiza si sa generalizezi totul, deja te sabotezi singur. Ajungi la frustrari. Ajungi sa te valorifici dupa imbecilitatea sau pupincurismul unora. Obiectivitatea fata de propria persoana, atat de departe pe cat o poti duce, este esentiala.
Iarasi, o afirmatie ce mi-o asum din toate punctele de vedere: idealismul de mi l-ai pus in carca, despre care tu spui ca eu l-as afisa, este cel care te conduce acum, intr-o tara mai avantajata ca mentalitate. O tara care sunt sigura ca se bazeaza pe acest idealism. Inchiderea la minte si absolutizarea marilor nostri lideri romani ce ne conduc, atat in campul muncii cat si al vietii, este ideea care lor le da dreptul sa iti fie superiori, sa se creada norocosi in spatele tuturor tarelor, sa le fie frica cand aduci un plus de valoare ce-i depaseste. Si, in sfarsit, sa te doboare la nivel de fiinta, sa te tina sclav intr-un sistem pe care doar ei il pot manevra.
In tara in care lucrezi, nu cred ca exista ideea de noroc, cred ca exista ideea sansei. Si acesta, dmdv, este un idealism foarte bine pus la punct. Incurajeaza-l sa-ti ofere pentru a-l ajuta sa te ajute. Mentalitatea este mai deschisa. Nu mai vorbesc de alte tari care implanteaza copiilor de mici, in cap, ca ei sunt cu stea in frunte, ca ei sunt top of the top, ca sunt unici. Si, culmea! acele tari sunt cele care nu numai ca incurajeaza sa nu-ti pese de altii, dar converg in a avea oameni ce iau atitudine oriunde, ce au drepturi depline, ce pornesc pe picior de egalitate.
Da, cred ca suntem fiinte sociale. Si cred ca aprecierile conteaza foarte mult pentru noi. Dar nu cred ca e bine sa le dam o importanta mai mare decat ar trebui. Cat despre cum sunt cei din jurul nostru apreciati, aici intra regula Romaniei: de ce dracu'sa nu ne uitam la capra vecinului? Poate aceea este mai frumoasa, mai norocoasa, mai, mai. Desi, eu una cred ca nu ne ajuta cu absolut nimic cum sunt apreciati cei din jurul nostru. Pentru ca mereu vor fi unii apreciati pe drept sau nedrept, mai putin sau mai mult decat noi. Si, pana la urma, suntem toti o apa si-un peste. Na, o chestie care vine din interior si de cat de multumit esti de tine si de cat de mult poti sa mai scoti din tine, e mai importanta decat o apreciere care tine loc de compliment sau descurajare.
Nu confunda aprecierea cu pupincurismul... Aprecierea inseamna rezultate, actiuni ale oamenilor, actiuni benefice in favoarea ta, nu falsitati scoase pe gura, ci lucruri concrete. Un avans in locul de munca pe merit, o marire de salar, etc. Am luat locul de munca doar ca un sigur exemplu concret s isimplu de discutat si inteles. Aceeasi regula se poate aplica in toate aspectele. Viata sociala, personala, sentimentala, prieteni, familie si tot restul, cum am si adus in vedere.
Idealismul care "ti l-am pus in carca" se referea la faptul ca tu esti de parere ca nu conteaza cat esti de apreciat si de cine... fapt cu care nu sunt de acord. Idealismul tau e ca suntem deja persoane bine definite si autosuficiente si cu o identitate neformata, ci gata prezenta, batuta in piatra si in total efect de cand am aparut ca entitati, ca indivizi. Crezi tu ca "forta" aia a ta interioara, vointa pe care o ai si tot restul nu sunt niste rezultate, ci niste trasaturi specifice tie. Total gresit daca ma intrebi pe mine. Revin si subliniez, cauza si efect. Ai parte de bine in viata in proportie majoritara, iti merge bine, devii autosuficient si te alimentezi singur, ai parte numai de rau si greutati, automat, acelasi proces se intampla, doar ca in revers, devii slab si iti alimentezi singur disperarea si starea de rau si ajungi sa nu mai poti face nimic.
Daca tu ai cu ce sa compensezi pe alte planuri si poti ignora lipsa de apreciere pe un plan, bravo tie, norocul tau. Dar la fel cum "cu o floare nu se face primavara", poate exista si padure verde si infloritoare cu cateva uscaturi. Aici e vorba simplu de un raport. Cu cat mai multe flori, cu atat mai mult te apropii de primavara. Si la fel, cu cat mai multe uscaturi, cu atat mai mult din padurea aia verde si frumoasa te apropii mai repede de o padure moarta.
Totul este un balans. Daca ai inclinat balanta intr-o parte, apoi accelerat tot in directia aia aluneci. Nu prea mai ai de ce sa te agati sa dai inapoi decat de factori externi care nu sunt sub controlul tau. Controlul este o iluzie, din moment ce nu poti controla decat ceea ce ai si ceea ce ti se da. Daca nu ai nimic si nu ti se da nimic, atunci ce controlezi? Nimic.
Nu, chiar nu am nici o treabã, ce inseamnã o apreciere? Doar putinã serotoninã in creier, stare de bine dupã care tot oameni de caca rãmân.
Pentru mine conteazã propria apreciere, stiu mai bine decât oricine ce am facut.
Si ai tu asa impresia ca lipsa de serotonina si alti neurotransmitatori benefici in creier pe termen indelungat iti face bine? Ai tu asa impresia ca nu ai avut parte de ea, ca ii duci lipsa si totusi uite-te aici dand asa raspuns? Sau efectele ei pe termen indelungat te-au adus in punctul asta sa dai raspunsul de asa natura? Crezi ca propria apreciere aia de care vorbesti o ai fiindca nu ai fost niciodata apreciat? Chiar asta crezi? La tine e doar efectul fara cauza? Eu zic sa te mai gandesti odata... Plus de asta, o apreciere nu inseamna lauda, nu inseamna pupincurism, nu inseamna ceva fals, o preciere este rezultatul a ceva ce tu ai realizat, este un efect la o cauza. O apreciere poate consta intr-un beneficiu, intr-o actiune care iti este tie benefica, nu doar serotonina, ci poate chiar ceva fizic, palpabil, nu fiziologic. Poate chiar o avansare in post la locul de munca, poate o marire de salariu, poate chiar acceptarea intr-o relatie. Cum ar fi acum pentru toate realizarile tale sa nu ai nici un rezultat? Sa nu te aprecieze nimeni pentru nimic? Sa nu te bage in seama nimeni pentru nimic ce ai face, sa nu avansezi intr-un post la locul de munca, sa nu obtii marirea aia de salariu si tot asa mai departe? Esti inconstient cumva, vorbesti din inertie? Cum ar fi sa nu te aprecieze nici o femeie pentru tot ce ai realizat in viata asta? Poate pentru bani, poate pentru caracter, pentru inteligenta, vointa, sau mai stiu eu ce atuuri ai mai putea tu sa ai... (chiar asa, le ai macar pe vreuna dintre ele? Aia cu inteligenta in special, o ai? dupa mine pari cam inert) Si cum ti-ar parea ca unii care nu au nimic din ce pui tu pe masa sa fie mai apreciati, cu mai multe rezultate si sa mearga inainte, ironia sortii, chiar pe aprecierea aia "pe degeaba" de care tot ai mentionat? Si in fond si pana la urma urmei, cine exact a adus in discutie aprecierea "pe degeaba"? Aici era vorba exact de asta, ca unii sunt apreciati "pe degeaba", adica pe criterii derizorii gen pupincurism. Mda.
Bravo domnu'... Ăla cu turbina, da. Păi cum facem acum? Dai (ignore) și fugi? Comportament de copil cu probleme. Oricum tot cu lipsuri ai rămas am observat. Pentru ultima oară când ți-ai dat singur ocazia ai dat dovadă de același nivel de înțelegere ca și până acum, adică de copil de școală primară. Iei cam mult la modul literal niște termeni în condițiile în care subiectul din context era tocmai altul. Dar, ma rog, tu probabil încă ai rămas cu sechele și frustrări de pe vremea când erai tânăr flăcău... pardon, "meseriaș", după cum singur te-ai auto intitulat. Tu chiar ai impresia că mă interesează pe mine ce funcție ai deținut sau deții la modul curent? Era irelevant pentru punctul despre care vorbeam, nu era o discuție despre "meserii" în caz că a trecut apa pe lângă tine. Oricum, nu re rost să-mi mai consum timpul cu tine, mai bine îmi văd liniștit de odihnă și pace, atât cât mai am.
Da viata e nedreapta cateodata, sa accepti acest lucru face parte din procesul de maturizare. Nu toti oamenii au acelasi start in viata, sunt unii impinsi de la spate fara sa aiba vreo valoare ei insisi, si altii care depun eforturi dar raman anonimi. Printre altele democratia si capitalismul inseamna si supravietuirea celui care se adapteaza cel mai bine. Deci treci peste sentimentul de nedreptate si fa te singur remarcat, puncteaza singur atunci cand stii ca ai facut ceva bine. Acest gen de comportament va exista intotdeauna, toti ne am confruntat cu el cel putin o data
Ai 2 variante, ori perseverezi pana dincolo de limite si o sa fii primul, ori cu timpul o sa devii nepăsător și nu o sa te mai intereseze asa mult
Asta pentru ca traim in România. dacă mergi într-un stat civilizat (sper sa mai existe așa ceva) unde oamenii sunt apreciați pentru Calitățile, munca lor nu pentru cat... au supt sau ce pile și relații au fost băgați, atunci DA o sa ai o stimă de sine normala. În România poți fi un tip sau o fata Super deștept, talentat dacă vor să îți dea in cap, în orice Domeniu sunt invidioși, se ocupa cu mânării hoții, mai nou se duc la DNA sau miliție sa te "denunțe" sau să-ți găsească ceva Gluma laoparte, Da aici inevitabil te simți așa pentru că țara te vrea prost și sclav. Sunt promovați mult "copiii lu cutare" am văzut-o de nspe ori, chit că nu sunt rupți din Soare, ba unii sunt analfabeți și mediocri! XD Just look at EBA... sau cel mai recent exemplu este cu ce s-a întâmplat în Fotbal.
A, ba da, insa dupa un timp incepe sa nu te mai intereseze, si iti dai seama ca pana la urma toti sunt oameni si nu merita sa iti dedici timpul pentru asta.
Ești neapreciat de cei care nu-ți sunt prieteni sau care crezi că sunt prietenii tăi.Caută pe cineva să te aprecieze și să se bucure de realizările/calitățile tale.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
