Nu vi se pare ca de prea multe ori iubim lucrurile si ne folosim de cei din jur pentru a le realiza, cand de fapt ar trebui sa folosim lucrurile ca sa le demonstram celor din jur ca ii iubim?

Question

Adrian · Accepted Answer

Buna!
Fara sa ne dam seama, timpul trece... stim asta, dar nu realizam. Ajungem sa realizam "semnificatia" timpului atunci cand trebuie sa luam o decizie importanta in viata, o decizie care sa ne schimbe viata in asa fel incat avem senzatia sau chiar trebuie sa o luam de la capat.Stiu ca ne nastem diferiti si lumea ar fi monotona daca am semana intre noi, dar parca...prea malefici sunt cei rai si prea fraieri de buni cei buni!
 Mereu cand mi-e lumea mai draga imi cade "un ghiveci cu o floare"(nu stiu de am facut asocierea asta) in cap. Simt cum lumea ma minte cu atata ipocrizie in fata. Si nu mai vreau sa stau sa le vad fetele. Ceea ce nu e tomai ok. Stiu ca in viata asta nu am sa gasesc eu "oameni perfecti". Cu totii mintim. Poate si eu o fac. Dar nu atat de mult ca dansii...
Secretul fericirii vietii consta in a iubi,a iubi natura, si tot ce ne-a daruit Dumnezeu…cu bune cu rele…Niciodata nu am inteles de ce unii oameni simt nevoia de a lovi in semenii lor, asa fara o explicatie logica.De ce exista oameni carora nu le-ai spus nimic urat,necivilizat,nimic de prost gust,si totusi ei reactioneaza fata de tine cu rautate? Chiar nu inteleg, nu pot gasi un raspuns logic.

Din cate observ, vorbele frumoase se spun doar in versuri (si acelea-s uneori fortate). Daca fiecare ar face un lucru bun pe zi, lumea ar fi mai frumoasa, am vedea superbitatea cerului dupa ploaie incurcubeiat si zborul pasarilor. Daca toti am zambi in acelasi timp, soarele si-ar intarzia apusul...Vedem in jurul nostru oameni care uita sa mai zambeasca, stresaţi si carora parca nu le mai ajunge timpul pentru a face tot ceea ce-si propun...sunt prea ocupati sa vada lucrurile marunte din fata lor.
Pe parcursul vietii,m-am schimbat foarte mult,iar acum, vad viata diferit, mult prea diferit.Niciodata lucrurile nu s-au derulat perfect pentru mine, insa departe de a simti ca totul merge prost.Ma uit in stanga dreapta cum mai toti devin sclavii banilor. Ma uit la prieteni si cunoscuti care au inceput sa uite cum e sa fii om. Multi chiar au reusit. Au capitulat, au acceptat sa devina robotei, sa faca parte din turma.Eu pana am intrat la liceu nu am iesit foarte mult in oras si nu am avut foarte multi prieteni pentru ca nu prea gaseam oameni care sa imi impartaseasca ideile. Cand am gasit cativa si mi-am facut curaj sa ies in lume la modul cel mai sincer am fost absolut oripilat. Atatea lucruri pe care le asteptam si pe care le visam sunt doar acum relicve si vestigii ale unei vremi de mult apuse.In concluzie,este departe lumea pe care mi-o imaginam eu.
PS:Scuze ca m-am intins prea mult,doar ca atunci cand ma apuc sa scriu, chiar nu ma mai pot opri.
Bye, bye!

Dumnezău · Answer

E o lume nebuna si cam ai dreptate.Suntem dependenti de lucruri,nu de persoane, suntem prea materialisti...dar poate asa suntem construiti sa fim.E placut sa fii important, dar e mai important sa fii placut.Majoritatea sunt exasperati daca li se ia un lucru la care tin, dar cum s-ar comporta daca li s-ar lua o persoana pe care au ignorat-o din cauza lucrurilor?

ovidius · Answer

Ba da. (e bine?)

Andreea_3136 · Answer

Sunt absolut de acord cu tine. din pacate asa se intampla mereu

anonim_4396 · Answer

Adevarat este.Asta e omul, cu toate rautatile lui.De multe ori,cind procedezi corect,comportamentul celor din jur,te face sa te schimbi, tragic este ca cei pe care ii iubesti(nu ma refer la familie), iti provoaca cele mai mari suferinte.Mult noroc.