O prietena s-a îndrăgostit de un handralau care a zis că e divorțat de nevasta cu care are un copil
Pe Facebook-ul lor văd așa: s-au cunoscut in 2018, in 2019 au făcut copil, in 2020 septembrie s-au logodit.
Ei încă apar logodiți pe Facebook
Au poze recente împreună cu copilul pe Facebook-ul ei. El are poze doar cu cainele. Recent el a angajat-o pe "fosta sotie" unde lucrează el.
Voi ati face asta pentru o fosta? Sa va vedeti zilnic?
Eu cred că nu e divorțat deloc da prietena mea ii caută scuze
Dilema noastra e daca prietena mea e amanta sau nu?
Ați crede așa poveste?
Are 21 de ani baiatul și se plânge mereu de probleme se da mereu o victimă
Ce ați face dacă ați da de așa handralau?

Eu gandesc ca tine, ca mereu am gandit cu capul si niciodata nu am inteles cum nu mai gandesc astia indragostiti, insa inteleg mecanic treaba pentru ca, cunosc mecanismul indragostelii.
Adica iti zic ce zic ei, ca unii nu mai pot decide cu capul, pentru ca simt altceva, iar daca ce simt e prea puternic, e nasolie!
Se pare ca, gandesti cu capul pana la o limita.
Mda, o sa mor si tot nu pricep cum de nu pot gandi unii in indragosteala, dar aia e.

De multe ori daca gandesti cu creierul (ca ala e cu drogarea indragostelii, nu inima), ajungi f rau.
Trebe sa gandesti cum zici tu, cu creierul alalaltul ala inteligent, nu cu ala reptilian.

Pai normal, si sti de ce-s multi care divorteaza si nu se potrivesc emotional? Tocmai ca nu gandesc cu capul inteligent, gandesc cu capul ala neinteligent (inima) care le zice sa se duca cu ala sau aia desi nu e cazul, se iau pe hahaiala, prosteala, sex si distractie, si in rest nu-s compatibili.
De aia am zis ca indragosteala aia e foarte periculoasa.

Si mie mi-au placut multe fete dar atat, puteam sa zic nu oricand, nu eram dus cu barca sa nu ma mai controlez, nu m-a vrut, aia e, nici o problema, viata merge inainte oricum.

Exact. 100% de acord. Probabil aceia nu au foarte multă experienta in viața sau pur și simplu nu au o inteligenta emoțională prea ridicată, părerea mea.

Pai n-au, majoritatea nu au acea inteligenta si intelectuala in primul rand, ca trebuie sa gandim "ma, nu pot sa ma iau cu ala sau cu aia doar pe distractie si hahaiala, o relatie presupune multe altele".

Exact. Deci intr-un final nu ne mai contrazicem. ‘))

Pai da, dar asta din cauza mecanismului indragostelii care ii face sa nu mai judece. Insa ai zis bine, ca daca e inteligenta, sti ca ce simti e prostie si nu te lasi dus de asta.
Pai si la drogati, aia inteligenti oricat de drogati sunt, tot judeca cum trebuie, stiu ca ce gandesc si ce vad, poate fi iluzie, si nu se lasa dusi de asta.

Exact. Adică cred in faptul ca poți iubi o persoana, sa te îndrăgostești înnebunește, nu o consider o prostie, însă de asemenea consider ca nimeni nu-ți ia capul atunci. ‘)) Gen, poți gândi lucid.

Pai nu-ti ia capul daca ai cap, daca n-ai, iti ia capul indragosteala.

Exact. ‘))

De aia nici nu ii inteleg cand zic ca nu pot controla, am inteles asa mecanic doar, ca nu pot controla, insa eu cred ca nivelul de inteligenta decide daca poti sau nu controla.

Exact ca si aia cu depresie, cica "nu mi-am dat seama ca-s in depresie", cum draci sa nu-ti dai seama cand acum o saptamana erai vesel si ok, si dupa aia ti-a picat tonusul si toate, nu ai comparatia?!
Sau aia cu tulburare bipolara, unii "nu mi-am dat seama cand am dat in manie", pai cum ma? Daca azi esti trist, deprimat, si pe timp ce trece devi din ce in ce mai bine pana maine poimaine, mai vesel, urca tonusul, nu e clar ca te duci in partea opusa?! Nu simti? Ca doar nu esti nesimtit.

Si ca dupa aia urca si mai tare tonusul, si mai tare si ai ajuns in manie.

Ehh…la depresie ai dreptate. Dar la tulburarea maniaco-depresiva nu chiar. Sunt niște stări care țin destul de mult și cumva pacientul considera ca este ok, ca și-a revenit la normal după faza de depresie. Aceasta tulburare este foarte greu de observat și de medici, inițial foarte mulți dintre ei sunt depistați cu depresie.și la unii, abia după ani se observa ca au tulburarea aceasta, din pacate.

Nu e asa. Ăștia cu stări extreme nu își văd trecerile, mintea îi pacaleste că nici nu s-au schimbat pentru că ei își amintesc trecutul foarte distorsionat.

Cum sa consideri ca esti okey cand starea urca peste normal?! Simti, ce dracu, ca nu esti drogat sau beat.

Am avut si eu hipomanii prin 2010 (niste manii mai mici), simteam ca treceam de depresie, ajungeam la normal, iar apoi sarea peste normal, urca tonusul exagerat, aveam energie exagerat si asa mai departe, radeam asa ca prostu de vesel ce eram asa degeaba, era f clar ca eram in hipomanie.
Iar daca in starea asta consideri ca esti normal, inseamna ca esti chiar prost, mai ales ca ai comparatia cum esti pe normal si cum erai.

Majoritatea bipolarilor se diagnosticheaza in faza maniacala, nu depresiva, ca multi nu se duc la medic in depresie, ii ia pe sus si sunt internati in faza maniacala, ca pe aia nu prea mai poti sa o ignori si nu prea poate sta in manie prea mult timp, ca nu doarme, si asa mai departe.

Daca din depresie ajungi doar la normal, atunci nu esti bipolar, cand vireaza dincolo, nu se opreste la normal, sare peste.

Nu e deloc greu de observat tulb bipolara. Depresia e mai greu de observat, ca unii considera plictiseala, lipsa de placere pentru anumite chestii, tonusul mai jos, ca pe ceva normal.

E nu e asa, cum sa nu vezi trecerile mai? Am trecut si eu prin asta si simteai f rapid ca treci din depresie, ca urca tonusul, urca bunadispozitia, ajungeai la normal, iar dupa aia imbunatatirea starii urca si mai tare pana erai asa f exaltat, vesel in mod exagerat, nu mai dormeai bine, si asa mai departe.
Nu te pacaleste mintea deloc, dar daca esti tembel, sigur ca nu te prinzi si consideri ca e normal ce se intampla.

Nu te pacaleste pentru ca sti f clar si simti ce si cum, daca acum o ora erai trist, acum simti ca devi din ce in ce mai bine, ca nu esti in inconstienta naiba!

Eu zic ce a constatat un medic psihiatru. Ca bipolarii sunt greu de depistat. Nu stiu sa-ți dau explicații foarte bune pentru ca nu sunt medic.
Și eu am avut o perioada depresiva, in care mi-am dat seama ce este. Și nu. Nu este asa. Dacă tine mai mult de 6 luni, atunci este considerată depresie. Dacă tine o luna, chiar ar putea sa fie vorba despre altceva. Din acest motiv, depresia este depistata prima data.
Ce ai avut tu, cel mai probabil nu este bipolaritate. Aceasta tulburare tine toată viața, nu numai un timp, din pacate. Deci nu. Nu ai de unde sa știi prin ce trece un bipolar. Tu probabil ai avut tot o tulburare, dar se numeste altfel. E ceva mult mai micut. Nici nu se pot compara cele doua.

Pai sunt greu de depistat ca se ascund bolnavii si nu spun cum se simt, nu exista bipolar sa nu aiba manie sau hipomanie, daca il prinde in starea aia sau pacientul spune ca a avut-o de mai multe ori, e f simplu de spus ce are.

Eu am fost la psiholog cam 20 de ani la spital, si stiu, ca am vazut n pacienti, n dosare, am vb cu medici.

Astia zic dupa cate am citit ca daca tristetea tine minim 14 zile fara motive (poti sa mai citesti si tu daca vrei ca sa vezi), deja ar fi catalogata depresie, nu 6 luni, doamne fereste! Trebuia luata din timp, ca altfel se agraveaza si nu e deloc okey.
Ca daca tine de o luna, e clar ca nu e bine, ce sa mai astepti 6 luni? De aia au si zis 14 zile cred, ca e de ajuns sa isi dea seama ca ai probleme.

Si oricum tristetea si suferinta din depresie e una mai neagra mai aparte fata de aia normala.
Despre ce altceva poate fi vorba daca simptomele sunt de depresie?
Iar daca e schizo sau altceva, asta se va vedea, insa nu stai 6 luni fara sa te duci la doctor.

Ai dreptate, ce am avut eu nu era TAB (tulb bipolara), eu am zis ca am avut ca simula perfect TAB ca simptome, si era f clar, ca si medicul a zis "in alte conditii erai clar bipolar".
Dar eu eram asa de la clonazepam, in sevraj se poate intampla si asta, in timp a disparut, s-a dus hipomania si s-a permanentizat depresia.
Mai bine eram bipolar, ca macar mai aveam si perioade de bine.

Nu stiu cum se numea tulburarea, era consecinta sevrajului de la clonazepam, insa nu zic ca bine ca a trecut, era mai bine asa desi depresia era mai nasoala atunci, adica faza depresiva fata de acum.

Deci eu aveam cumva simulare de TAB 2, adica depresie cu hipomanie, am simtit ce simte un TAB-ist de tip 2.
TAB 1 e cel mai periculos ca ai depresii si manii, si maniile sunt groaznice.

TAB 1 e o boala f grea, si cum zici tu, nu se vindeca niciodata din pacate.

Uite de ce după 14 zile nu este depresie, din punctul meu de vedere. Ți-a murit cineva draga, da? Ei bine, abia după câteva luni poți spune ca ai depresie, și nu doar o stare insuportabila de tristete. Aceasta este părerea mea. La schizofrenie îți dai seama imediata, sunt niște simptome clare și evidente. Însă uneori poți confunda depresia cu Tristețea și invers.

Era vorba daca nu prea sunt motive, ca asa e normal la un factor negativ sa fi trist si o luna.
Adica daca te intreaba cineva de ce esti trist, de ce nu mai ai chef de una si alta, si zici ca nu sti de ce, atunci e clar depresie.

La deces ai dreptate, si cred ca tu de acolo stiai asta cu 6 luni, daca dupa 6 luni nu trece tristetea, e depresie, asta stiu si de la psiholog, dar doar in cazul ala.

La schizo da, are psihoza si e clar. Desi nici acolo nu se pune diagnostic de schizo daca nu ai trei psihoze la rand in 6 luni parca.
Altfel e doar episod psihotic si atat, care poate sa nu se mai repete niciodata.

Eh, fix la acel lucru m-am referit la depresie. Însă da, dacă nu știi de ce ești trist, probabil ar trebui sa-ți dai seama după circa o luna-doua ce este de fapt. Și psihiatrul la fel. 14 zile mie mi se par îndeajuns, sincer vorbind. Poate sa fie o plictiseala accentuată. Dar dacă tine aceasta tristete o luna, cam este clar.

Pai de aia au zis 14 zile, ca daca esti nasol fara motive, e clar.
Nu exista plictiseala accentuata la un om sanatos care sa dureze saptamani. Un om sanatos mereu gaseste si ii place sa faca chestii, simte de la sine ca doreste sa faca aia si aia.
In momentul in care 2 saptamani ai plictiseala accentuata, e clar ca ai probleme psihiatrice.

Ca se poate manifesta doar cu plictiseala, doar cu tonus jos, sau ambele, e parsiva treaba, trebuie f atent observat la timp.

Nu stiu. Eu aveam perioada in care am avut stări din acestea și o luna. Însă le depășeam. ‘)) Recunosc ca intr-adevăr erau repetate, însă cumva am reușit sa le înving. Probabil și cu ajutorul psihologului, deși in general nu-i povesteam aceste lucruri.

Pai si cu ajutorul psihologului ti-ai revenit (de ce nu-i spuneai acele lucruri, nu stiu, ca doar de aia erai acolo, sa zici ce simti), dar si ca nu a fost prea grava treaba, ca altfel nu mai invingeai nimic, ai avut mare noroc.
Insa predispozitia o ai, sa ai grija.

Da. Dar asta spun. Se poate învinge. Dar dacă ești astfel mai mult de o luna, clar este altceva. Mie personal mi se pare prea puțin 2 săptămâni. Însă consider ca depinde de la psihiatru la psihiatru.

Ei au generalizat la 14-15 zile, pentru ca daca e problema si se sta asa, poate costa agravarea, cronicizarea. Adica se zice ca dupa doua saptamani sa te adresezi medicului, si el va da o parere, si atunci da, depinde sa la medic la medic.
Se poate invinge daca e mai usoara treaba, daca e mai grav, e ca si cum mergi printr-un noroi care se tot intareste si luptand sa inaintezi, te trezesti ca intepenesti.

Da. Asta da. Aici îți dau dreptate. ‘)

Nu e de gluma, cand omu are o problema, la medic domne cat mai repede, macar sa nu fie ceva, dar sa afli o parere avizata, ca daca e ceva, sa o ia din timp.

Pana la urma sa stii ca medicatia sau psihoterapia este in egala masura si pentru depresiile cu motiv, sa nu crezi ca doar alea fara motiv sunt depresii.
Alea cu motiv se numesc reactive, si alealalta nonreactive, deci sunt deja clasificate.
Deci asta cu mi-a murit pisicul si am depresie dar nici dupa 3 luni nu mi-am revenit, nu stiu cat de sanatoasa e treaba.

Si ca dovada, ca unuia ii moare pisicu si trece repede peste, intr-o saptamana maxim e bine, altul nu-si revine 2 luni.
De aia medicul trebuie sa zica clar ce e, nu sa te duci la medic dupa 7 ani.

Nu stiu. Eu am un catel. ‘)) Și clar dacă ea ar păți ceva, nu cred ca as putea sa-mi revin imediat.

Și părerea mea este următoarea. Mereu exista un motiv pentru care ești in depresie. Dar uneori nu-ți dai seama de el. Mereu exista. In subconștientul tau. Asta este părerea mea.

Normal ca nu-ti revi maine daca moare catelul, dar dupa nu foarte mult timp iti revii, pentru ca Iei alt catel exact aceiasi rasa si e ca si cum era celalalt, nu e o problema la o adica. Nu e ca la un parinte, copil sau ruda, prieten pe care nu-l poti inlocui.
Deci la animale trece repede suferinta, pentru ca-s inlocuibile cu exact acelasi lucru.

Parerea ta e buna, pot exista motive in inconstient si sa nu te prinzi de el constient pentru depresie.
Dar e f complicat de diferentiat, ca daca e o depresie fara motiv, poate fi de multe ori pur si simplu boala in sine, fara nici un motiv in inconstient, dar daca e ceva in inconstient, se va afla la psiholog.

Hmm..eu tot consider ca depresia de aici pornește. ‘)

Și nu. Nu-i adevarat. Cei care au animale cunosc acest amănunt. Cred ca abia in câteva luni mi-as reveni, dar asta nu ar însemna ca am depresie, ci doar ca sunt trista. ‘))

Medicii au si alta parere, reactii chimice defecte in creier dau depresia fara nici un motiv, apare boala si gata, de aia la carte exista categorie depresie endogena (nonreactiva), ca asta inseamna.
Si ca dovada e ca multi dupa un tratament adecvat isi revin si raman bine apoi fara tratament. Daca era ceva din inconstient, n-ar fi trecut odata cu tratamentul.

Si categoria doua aia depresiile exogene (reactive), care zic ei sunt de la mediu si pot fi si cum zici tu, din chestii din inconstient.
Insa si aici in multe cazuri se da tratament, pentru ca se considera ca indiferent de motiv nu ai voie sa pici sub o anumita limita.
Si aici medicul decide daca se rezolva la psiholog adica cazurile de care zici tu ca-s din inconstient, si cazurile unde motivele sunt externe insa au reactionat oamenii prea urat la ele.
Si tratamentele au efect si in depresiile cu motiv de mediu.

Pai ce zici tu e ce am zis si eu, dupa un deces se considera normalitate daca suferi maxim 6 luni, si daca iti afecteaza viata chestia asta, si la animale poate fi la fel, nu doar la decesul unui om.