O sa incerc sa nu pun o intrebare generala.
Momentan nu am un loc de munca, si de aici toate merg prost. Parca nu am chef sa ies la plimbare cu logodnica mea, tot timpul imi vine doar sa stau sa ma joc, sau sa pierd timpul pe calculator, nu am chef de nimic, mananc doar o data pe zi. Stiu ca suna usor sa spui "Ridica-te si ia-ti viata in maini". dar nu imi vine sa fac nimic. Nu sunt in vreo depresie, dar pur si simplu ma complac situatiei si a inceput intr-un mod serios sa imi placa singuratatea. Intrebarea?
Ce sa fac pe mai departe?
Cunosc starea asta depresiva,este cat se poate de serioasa si grava, nu este usor deloc sa depasesti momentul, dar crede-ma ca vor aprea si mai multe probleme, logodnica va fi foarte afectata in viitorul apropiat, dezamgita de cea ce ti se intamplasi cand ve-i realiza ca se vede dezamagirea-n ochii ei fata de tine...nu ve-i face altceva decat sa te deprimi si sa te desconsideri si mai tare,ai senzatia ca nimeni nu te intelege si toti te judeca atunci cand spun ca trebuie sa-ti cauti un job,sa iesi din casa sa socializezi.,si preferi sa te izolezi,sa uiti de tot si toate,dupa o perioada de izolare o sa-ti fie greu sa iesi afara sa duci si gunoiul, iar mpactul cu aerul si cu drumu-l pina la ghena de gunoi va fi lung si plin de agitati-n jur, ve-i dori cat mai repede sa intri in lumea ta, in casa, inchis in camera si jucand-te.Trebuie sa lupti macar pentru logodnica ta! Mi-e greu sa dau sfaturi in privinta asta, un psiholog e solutia cea mai buna alternativa.Nu sta asa ca nu faci altceva decat sa intri si mai profund in acea lume a singuratatii.
RăspundeSunt si adevaruri si neadevaruri in ceea ce spui. (in ce ma priveste ma refer). Logodnica mea e practic o fetita care a fost inchisa de catre parinti timp de 20 de ani intr-un cub de cristal. Nu cred ca realizeaza ce se intampla cu mine. In afara de asta, nu am probleme cu iesitul afara, ba chiar caut sa merg la un fotbal si asa mai departe. Ma refeream ca imi e greu sa fac ceva productiv. Sa merg sa caut de munca, sa fac ceva curatenie, sa duc gunoiul cum ai zis. Dar da, cand ies afara, imi dau lacrimile (nu de plans) ci pur si simplu pentru ca ochilor le e greu sa se ajusteze cu lumina naturala. Aseara I. (logodnica mea) mi-a spus sa iesim la o plimbare si initial nu am vrut dar am iesit. Mi-a fost lene si parca vedeam fara motiv acea plimbare care in trecut imi dadea o stare de relaxare.
Răspunde Eu nu spun ca asa esti, dar se poate ajunge pina acolo.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
E primavara, du-te la tara daca nu ai de lucru si pune macar un cucuruz, ceva.
Stiu ca patul este mai atragator, dar stii ce urmeaza dupa el? Sa canti marsul funebru, la vene cu lama.
Nu am sat, adica nu am bunici care sa locuiasca la tara. Si nu sunt in nici un caz vreun tip care sa aiba psihicul in piuneze ca sa ajung la autoflagelare.
Dar nici nu poti sa ramai pe veci pe cheltuiala altcuiva. Ceva tot iti poti gasi de lucru, si daca alternativa cu agricultura pica.
Asteapta sa ramai fara bani si sa iti dea papucii fata ca pierzi vremea aiurea in loc sa faci ceva cu viata ta si atunci nu ai sa te mai complaci.
Nu mai am bani de vreo 3 luni. Nu este deloc o relatie pe interes, crede-ma.
Crezi ca esti singurul care taie frunze la caini? e plina tara de-alde tine si asta ar trebui sa te bucure! munca e pentru prsti fratele meu, or dupa cum scrii se pare ca tu esti un om citit.sa auzim de bine!
Ar trebui sa te apuci ce o activitate care sa corespunda varstei tale din care ai putea face chiar cariera
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
